ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2486/2005

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 6 mai 2003 reclamanții P.C.M. și P.F. au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Municipiul București și R.C. pentru despăgubiri pentru apartamentul 4 din București în principal prin restituirea în natură și în subsidiar despăgubiri bănești. În motivarea acțiunii, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 480 C. civ. și Legea nr. 10/2001, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr. 7599 din 11 iunie 1997 a Judecătoriei sectorului 1, li s-au restituit în natură apartamentele nr. 3 și 4 etajul I din imobilul situat în București.

Urmare hotărârii judecătorești de restituire a imobilelor, Primarul Municipiului București a emis dispoziția nr. 1661 din 21 aprilie 1998. Cu ocazia punerii în executare a hotărârilor menționate s-a constatat că apartamentul 4 fusese înstrăinat în 1972, din patrimoniul Primăriei, numitului C.P., în temeiul Decretului nr. 535/1970 de expropriere. Reclamanții au formulat o nouă acțiune prin care au solicitat atribuirea în natură a unui apartament echivalent sau plata echivalentului valorii apartamentului. Această acțiune s-a soldat cu sentința civilă nr. 5646 din 9 iunie 2000 prin care s-a respins acțiunea și s-a luat act de renunțarea la judecarea capătului de cerere privind despăgubirile bănești pentru apartament.

Acțiunea de față a fost precizată la 16 noiembrie 2003. Reclamanții au solicitat stabilirea dacă subdobânditorii apartamentului 4 au fost de rea-credință la momentul achiziționării lui, caz în care au cerut atribuirea apartamentului în natură sau, dacă au fost de bună-credință, caz în care au solicitat despăgubiri bănești. Judecătoria sectorului 1 București prin sentința civilă nr. 6825 din 5 noiembrie 2003 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor pentru că nu s-a făcut dovada că reclamanții au făcut o notificare prealabilă în procedura Legii nr. 10/2001 și ca urmare s-a respins primul capăt de cerere ca inadmisibil. Al doilea capăt de cerere a fost respins ca nefondat.

În motivarea acestei soluții instanța a reținut că apartamentul 4 a intrat în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 280/1972 și Deciziei nr. 435/1974 a Consiliului Popular al Municipiului București, în urma exproprierii imobilului proprietatea lui P.C. Acestuia din urmă i s-a atribuit, pentru exproprierea casei sale, apartamentul 4 din litigiu. P.C., care l-a cumpărat cu contractul nr. 7659/1975, l-a vândut lui N.M.V. care, la rândul lui, l-a revândut numiților R.C. și R.A. Aceștia din urmă l-au vândut lui R.C. cu contractul autentificat la nr. 9427 din 6 noiembrie 1988 și transcris la nr. 9427/1989. S-a constatat că subdobânditorul a fost de bună-credință în sensul Legii nr. 10/2001 și ca urmare, trebuie notificată Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 pentru acordarea de despăgubiri.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 514/A din 15 martie 2004, a respins apelul reținând că în mod corect s-a soluționat cauza în fond și că reclamantul avea două opțiuni: fie să-l acționeze pe proprietarul apartamentului ceea ce au și făcut și corect li s-a respins acțiunea, față de buna-credință a subdobânditorului fie în solicitarea de către reclamanți a despăgubirilor bănești și pentru acestea aveau procedura notificării prealabile oferită de Legea nr. 10/2001 și acest capăt de cerere corect s-a respins, ca nefondat. Împotriva acestei soluții au declarat recurs reclamanții. Ei au criticat hotărârea pentru greșita aplicare a legii în sensul că s-a considerat că acțiunea lor este o acțiune în revendicare căreia i se aplică Legea 10/2001 cu procedura prealabilă stabilită de această lege specială.

În realitate ei au formulat acțiunea în temeiul art. 1075 C. civ. pentru nesatisfacerea obligației de a face stabilită în sarcina pârâtei Municipiul București prin sentința civilă nr. 7599 din 11 iunie 1947. Acest temei, coroborat cu art. 998 C. civ. a stat la baza pretențiilor lor. Au mai precizat că Legea 10/2001 a fost invocată nu pentru restituirea în temeiul acesteia ci pentru calcularea cuantumului despăgubirilor în raport de dispozițiile acestei legi. Recursul este întemeiat și se va admite pentru considerentele următoare: Obiectul acțiunii, în raport de petitul introductiv de instanță și de precizările ulterioare făcute și pe parcursul căilor de atac nu a fost stabilit cu certitudine.

Instanțele nu au circumscris acțiunea, în raport de cererile și de temeiurile acesteia, cadrului unei acțiuni în revendicare, în constatare sau în pretenții. Instanța de apel a vorbit de două obligațiuni pe care le-ar fi avut reclamanții, a constatat că de fapt aceștia le-au urmat pe amândouă au respins primul capăt de cerere ca inadmisibil iar secundul ca nefondat deși motivarea pentru această din urmă soluție a vizat neparcurgerea fazelor preliminare anterioare fazei judecătorești, proceduri prevăzute de Legea nr. 10/2001, deci în alți termeni, vizând tot inadmisibilitatea. Tot instanța de apel reține că reclamanții au invocat împrejurarea că au formulat o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 dar nu s-a stăruit în a se face dovezi în acest sens pentru a se identifica stadiul acestei proceduri.

Având în vedere așadar că nu s-a determinat cu precizie obiectul acțiunii și temeiul acesteia, cât privește acest din urmă aspect, indicându-se în recurs pentru prima dată noi texte, și pentru a nu priva părțile de dezbateri cu respectarea dreptului la apărare și a gradelor de jurisdicție, urmează a se casa hotărârea atacată și a se trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței 6825 din 5 noiembrie 2003 la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții P.C.M. și P.F. împotriva deciziei nr. 514 A din 15 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 6825 din 5 noiembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 1 București, la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2005 .