ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 342/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 28 aprilie 2004, P.N. a formulat plângere la Parchetul Curții de Apel Suceava, prin care a solicitat efectuarea cercetărilor, față de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava care a adoptat soluția de neîncepere a urmăririi penale în dosarul nr. 571/P/2003, susținând că în cuprinsul rezoluției a atestat fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului și anume: - SC R.G. SRL Suceava, administrată de P.O., ar fi încercat starea de insolvabilitate vânzând singurul bun al acestei societăți, un chioșc metalic. - Organele abilitate de lege s-au deplasat la locul unde se aflau bunurile debitorului ce puteau fi executate.

- Regimul juridic al bunului supus executării a fost adus la cunoștința instanței de judecată de către petiționar și că; - Petiționarul a formulat plângere penală împotriva subofițerului de poliție și la Parchetul Militar Bacău care a dispus neînceperea urmăririi penale a acestuia. Din actele premergătoare efectuate în cauză, D.D., procurorul șef secție la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, în temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., procurorul a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale a organelor de cercetare penală față de făptuitorii, V.L., R.M.A. și R.O., pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și de furt calificat, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor personale față de Ț.C.

și pentru infracțiunea de furt calificat și violare de domiciliu față de P.M. Procurorul a motivat că, după rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 258 și 259 a Judecătoriei Suceava, prin care au fost admise acțiunile formulate de numiții V.L. și R.M.A. împotriva SC R.G. SRL Suceava și această societate a fost obligată la plata despăgubirilor materiale neachitându-se de această obligație, a vândut singurul bun chioșcul metalic către petiționarul P.N., fiul administratorului societății. Totodată, s-a menționat că executorul judecătoresc Ț.C. a solicitat sprijinul organelor de poliție și a pus în executare hotărârea, după ce reprezentantul firmei a refuzat să se prezinte. De asemenea, procurorul a menționat faptul că petiționarul a încunoștiințat instanța prin contestația la executare, că bunul supus executării îi aparține, acțiunea fiind respinsă cu motivarea că acel chioșc aparține firmei debitoare.

În sfârșit că împotriva subofițerului de poliție s-a formulat plângere și că de asemenea s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva sa. Or, din verificarea actelor constituite în cauză se constată că, în argumentarea rezoluției procurorului, s-a bazat pe interpretarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cadrul celor două hotărâri rămase definitive. Mai mult, investirea celor două hotărâri cu formula executorie cât și acțiunile de executare, exced actelor ce cad în sarcina procurorului, neputându-se reține vreo faptă penală. Astfel, faptele și împrejurările atestate de procurorul D.D.

în rezoluția nr. 571/P/2003 sunt reale și ca atare corect plângerea împotriva acestei rezoluții a fost respinsă ca neîntemeiată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin rezoluția nr. 291/II/2 din 2 iulie 2004. În atare condiții Curtea, constatând temeinică și legală hotărârea pronunțată în cauză, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul P.N. împotriva sentinței penale nr. 14 din 6 septembrie 2004 a Curții de Apel Suceava. Obligă pe recurentul petent la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2005.