ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 342/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 28 aprilie 2004, P.N.

a formulat plângere la Parchetul Curții de Apel Suceava, prin care a solicitat

efectuarea cercetărilor, față de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Suceava care a adoptat soluția de neîncepere a urmăririi penale în

dosarul nr. 571/P/2003, susținând că în cuprinsul rezoluției a atestat fapte și

împrejurări necorespunzătoare adevărului și anume:

- SC R.G. SRL Suceava,

administrată de P.O., ar fi încercat starea de insolvabilitate vânzând singurul

bun al acestei societăți, un chioșc metalic.

- Organele abilitate de lege

s-au deplasat la locul unde se aflau bunurile debitorului ce puteau fi

executate.

- Regimul juridic al bunului

supus executării a fost adus la cunoștința instanței de judecată de către

petiționar și că;

- Petiționarul a formulat

plângere penală împotriva subofițerului de poliție și la Parchetul Militar

Bacău care a dispus neînceperea urmăririi penale a acestuia.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză, D.D., procurorul șef secție la Parchetul de pe lângă

Tribunalul Suceava, în temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin.

(1) lit. c) C. proc. pen., procurorul a confirmat propunerea de neîncepere a

urmăririi penale a organelor de cercetare penală față de făptuitorii, V.L.,

R.M.A. și R.O., pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și de

furt calificat, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

personale față de Ț.C. și pentru infracțiunea de furt calificat și violare de

domiciliu față de P.M.

Procurorul a motivat că,

după rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 258 și 259 a Judecătoriei

Suceava, prin care au fost admise acțiunile formulate de numiții V.L. și R.M.A.

împotriva SC R.G. SRL Suceava și această societate a fost obligată la plata

despăgubirilor materiale neachitându-se de această obligație, a vândut singurul

bun chioșcul metalic către petiționarul P.N., fiul administratorului

societății.

Totodată, s-a menționat că

executorul judecătoresc Ț.C. a solicitat sprijinul organelor de poliție și a

pus în executare hotărârea, după ce reprezentantul firmei a refuzat să se

prezinte.

De asemenea, procurorul a

menționat faptul că petiționarul a încunoștiințat instanța prin contestația la

executare, că bunul supus executării îi aparține, acțiunea fiind respinsă cu

motivarea că acel chioșc aparține firmei debitoare. În sfârșit că împotriva

subofițerului de poliție s-a formulat plângere și că de asemenea s-a dispus

neînceperea urmăririi penale împotriva sa.

Or, din verificarea actelor

constituite în cauză se constată că, în argumentarea rezoluției procurorului,

s-a bazat pe interpretarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cadrul

celor două hotărâri rămase definitive.

Mai mult, investirea celor

două hotărâri cu formula executorie cât și acțiunile de executare, exced

actelor ce cad în sarcina procurorului, neputându-se reține vreo faptă penală.

Astfel, faptele și

împrejurările atestate de procurorul D.D. în rezoluția nr. 571/P/2003 sunt

reale și ca atare corect plângerea împotriva acestei rezoluții a fost respinsă

ca neîntemeiată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Suceava prin rezoluția nr. 291/II/2 din 2 iulie 2004.

În atare condiții Curtea,

constatând temeinică și legală hotărârea pronunțată în cauză, va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționar cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petentul P.N. împotriva sentinței penale nr. 14 din 6

septembrie 2004 a Curții de Apel Suceava.

Obligă pe recurentul petent

la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 ianuarie 2005.