ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4524/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 2617/2003 la Tribunalul Brașov, condamnatul N.O.

a solicitat contopirea mai multor pedepse la care a fost condamnat prin diverse hotărâri judecătorești pe considerentul că acestea sunt concurente, și anume: - pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2840 din 12 noiembrie 1998 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 400 din 8 iunie 1999 a Curții de Apel Brașov; - pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 228 din 3 decembrie 1998 a Tribunalului Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 82 din 10 mai 2000 a Curții de Apel Brașov; - pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 172 din 20 ianuarie 2001 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 462 din 30 august 2000 a Curții de Apel Brașov; - pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 lit. a) și b) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 47 din 8 februarie 2000 a Tribunalului Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 76 din 8 mai 2002 a Curții Supreme de Justiție.

În motivarea cererii condamnatul a arătat că faptele pentru care a fost condamnat prin hotărârile menționate sunt concurente, motiv pentru care se impune contopirea lor. Tribunalul Brașov, prin sentința penală nr. 107/ S din 26 februarie 2004, a admis cererea de contopire a pedepselor formulate de condamnatul N.O. și în consecință: A descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 364 din 14 noiembrie 2002 a Tribunalului Brașov, în pedepsele componente de 6 ani închisoare, 5 ani închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare, 4 ani închisoare, 6 ani închisoare, 4 ani închisoare, 6 ani închisoare, 4 ani închisoare, 7 ani închisoare, 4 ani și 6 luni închisoare, 4 ani închisoare, 6 ani închisoare și 10 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. (2) C. pen., a dispus contopirea pedepselor mai sus menționate cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 175 din 20 ianuarie 2000 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 462 din 30 august 2000 a Curții de Apel Brașov, cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 228 din 3 decembrie 1999 a Tribunalului Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 82 din 10 mai 2000 a Curții de Apel Brașov, cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2840 din 12 noiembrie 1998 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 400 din 8 iunie 1999 a Curții de Apel Brașov și cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, aplicată prin sentința penală nr. 47 din 8 februarie 2000 a Tribunalului Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 76 din 8 mai 2002 a Curții Supreme de Justiție.

A aplicat condamnatului pedeapsa cea mai grea și anume 10 ani închisoare, la care a adăugat un spor de un an închisoare, astfel că în final acesta urmează să execute pedeapsa de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 36 alin. (3) C. pen., a dedus din pedeapsa pe care condamnatul N.O. urmează să o execute, perioada executată de la 26 iulie 1998, la zi. Au fost anulate vechile mandate de executare a pedepselor contopite și a dispus emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de executat, stabilită în prezenta cauză.

A hotărât ca cheltuielile judiciare avansate de stat să fie suportate de acesta. În motivarea acestei hotărâri prima instanță a arătat că din verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, rezultă că infracțiunile pentru care s-au aplicat pedepsele condamnatului N.O., prin hotărârile menționate sunt, într-adevăr, concurente, întrucât au fost săvârșite mai înainte ca pentru vreuna din ele să fi intervenit o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă, motiv pentru care în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 36 alin. (2), art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen. S-a mai arătat că față de multitudinea și pericolul social al faptelor comise, după contopirea pedepselor, se impune aplicarea și a unui spor de pedeapsă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul N.O., pe care a criticat-o cu privire la aplicarea sporului de pedeapsă pe care îl consideră nejustificat, solicitând înlăturarea acestuia. Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 142/ Ap din 5 mai 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul N.O. cu motivarea că, „în mod judicios prima instanță a conchis, în sensul că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 36 C. pen., pedepsele ce au format obiectul procedurii de contopire fiind aplicate pentru infracțiuni concurente, sancționând totodată, în mod corespunzător perseverența infracțională deosebită a condamnatului, acesta din urmă săvârșind într-un interval relativ scurt de timp un număr deosebit de mare de infracțiuni pentru care s-au aplicat pedepse apropiate de minimul special prevăzut de lege”.

Decizia Curții de apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul N.O., pe care a criticat-o pentru același motiv invocat și la judecata în apel și anume greșita aplicare a sporului de pedeapsă de un an închisoare și executarea lui alături de pedeapsa rezultantă, rezultată din contopirea pedepselor aplicate prin mai multe hotărâri judecătorești, pentru fapte concurente. În final a solicitat înlăturarea sporului de pedeapsă. Recursul declarat de condamnatul N.O. este nefondat. Aplicarea sporului de pedeapsă de către instanța de fond condamnatului N.O.

pe care urmează să-l execute pe lângă pedeapsa rezultantă în urma contopirii tuturor pedepselor aplicate prin hotărâri judecătorești definitive, pentru fapte concurente și menținut de instanța de apel este justificat, pentru considerentele arătate de aceasta din urmă și anume perseverența infracțională deosebită a condamnatului și săvârșirea de către acesta într-un interval scurt de timp un număr deosebit de mare de infracțiuni, împrejurări care impune și un tratament sancționator mai sever, în cauză, singurul posibil, fiind aplicarea sporului de pedeapsă. În consecință, hotărârile pronunțate de prima instanță și instanța de apel, fiind în afara oricărei critici, urmează a se constata că recursul declarat de condamnatul N.O.

este nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.O. împotriva deciziei penale nr. 142 din 5 mai 2004 a Curții de Apel Brașov. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 septembrie 2004.