ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4524/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

2617/2003 la Tribunalul Brașov, condamnatul N.O. a solicitat contopirea mai

multor pedepse la care a fost condamnat prin diverse hotărâri judecătorești pe

considerentul că acestea sunt concurente, și anume:

- pedeapsa de 5 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 2840 din 12 noiembrie 1998 a Judecătoriei

Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 400 din 8 iunie 1999 a Curții de

Apel Brașov;

- pedeapsa de 5 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 228 din 3 decembrie 1998 a Tribunalului

Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 82 din 10 mai 2000 a Curții

de Apel Brașov;

- pedeapsa de 3 ani și 2 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 172 din 20 ianuarie 2001 a

Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 462 din 30

august 2000 a Curții de Apel Brașov;

- pedeapsa de 10 ani închisoare și 3

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 lit. a) și b) C. pen.,

aplicată prin sentința penală nr. 47 din 8 februarie 2000 a Tribunalului

Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 76 din 8 mai 2002 a Curții Supreme

de Justiție.

În motivarea cererii condamnatul a

arătat că faptele pentru care a fost condamnat prin hotărârile menționate sunt

concurente, motiv pentru care se impune contopirea lor.

Tribunalul Brașov, prin sentința

penală nr. 107/ S din 26 februarie 2004, a admis cererea de contopire a

pedepselor formulate de condamnatul N.O. și în consecință:

A descontopit pedeapsa rezultantă de

10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 364 din 14 noiembrie 2002

a Tribunalului Brașov, în pedepsele componente de 6 ani închisoare, 5 ani

închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare, 4 ani închisoare, 6 ani închisoare, 4

ani închisoare, 6 ani închisoare, 4 ani închisoare, 7 ani închisoare, 4 ani și

6 luni închisoare, 4 ani închisoare, 6 ani închisoare și 10 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. (2) C. pen., a

dispus contopirea pedepselor mai sus menționate cu pedeapsa de 3 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 175 din 20 ianuarie 2000 a

Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 462 din 30 august 2000

a Curții de Apel Brașov, cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 228 din 3 decembrie 1999 a Tribunalului Brașov, definitivă

prin decizia penală nr. 82 din 10 mai 2000 a Curții de Apel Brașov, cu pedeapsa

de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2840 din 12 noiembrie

1998 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 400 din 8 iunie

1999 a Curții de Apel Brașov și cu pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani,

aplicată prin sentința penală nr. 47 din 8 februarie 2000 a Tribunalului

Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 76 din 8 mai 2002 a Curții Supreme

de Justiție.

A aplicat condamnatului pedeapsa cea

mai grea și anume 10 ani închisoare, la care a adăugat un spor de un an

închisoare, astfel că în final acesta urmează să execute pedeapsa de 11 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei

principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., a

dedus din pedeapsa pe care condamnatul N.O. urmează să o execute, perioada

executată de la 26 iulie 1998, la zi.

Au fost anulate vechile mandate de

executare a pedepselor contopite și a dispus emiterea unui nou mandat pentru

pedeapsa de executat, stabilită în prezenta cauză.

A hotărât ca cheltuielile judiciare

avansate de stat să fie suportate de acesta.

În motivarea acestei hotărâri prima

instanță a arătat că din verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, rezultă

că infracțiunile pentru care s-au aplicat pedepsele condamnatului N.O., prin

hotărârile menționate sunt, într-adevăr, concurente, întrucât au fost săvârșite

mai înainte ca pentru vreuna din ele să fi intervenit o hotărâre judecătorească

de condamnare definitivă, motiv pentru care în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 36 alin. (2), art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen.

S-a mai arătat că față de

multitudinea și pericolul social al faptelor comise, după contopirea

pedepselor, se impune aplicarea și a unui spor de pedeapsă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnatul N.O., pe care a criticat-o cu privire la aplicarea

sporului de pedeapsă pe care îl consideră nejustificat, solicitând înlăturarea

acestuia.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

penală nr. 142/ Ap din 5 mai 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

condamnatul N.O. cu motivarea că, „în mod judicios prima instanță a conchis, în

sensul că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 36 C. pen., pedepsele ce

au format obiectul procedurii de contopire fiind aplicate pentru infracțiuni

concurente, sancționând totodată, în mod corespunzător perseverența

infracțională deosebită a condamnatului, acesta din urmă săvârșind într-un

interval relativ scurt de timp un număr deosebit de mare de infracțiuni pentru

care s-au aplicat pedepse apropiate de minimul special prevăzut de lege”.

Decizia Curții de apel a fost

atacată cu recurs de către condamnatul N.O., pe care a criticat-o pentru

același motiv invocat și la judecata în apel și anume greșita aplicare a

sporului de pedeapsă de un an închisoare și executarea lui alături de pedeapsa

rezultantă, rezultată din contopirea pedepselor aplicate prin mai multe

hotărâri judecătorești, pentru fapte concurente.

În final a solicitat înlăturarea

sporului de pedeapsă.

Recursul declarat de condamnatul

N.O. este nefondat.

Aplicarea sporului de pedeapsă de

către instanța de fond condamnatului N.O. pe care urmează să-l execute pe lângă

pedeapsa rezultantă în urma contopirii tuturor pedepselor aplicate prin

hotărâri judecătorești definitive, pentru fapte concurente și menținut de

instanța de apel este justificat, pentru considerentele arătate de aceasta din

urmă și anume perseverența infracțională deosebită a condamnatului și

săvârșirea de către acesta într-un interval scurt de timp un număr deosebit de

mare de infracțiuni, împrejurări care impune și un tratament sancționator mai

sever, în cauză, singurul posibil, fiind aplicarea sporului de pedeapsă.

În consecință, hotărârile pronunțate

de prima instanță și instanța de apel, fiind în afara oricărei critici, urmează

a se constata că recursul declarat de condamnatul N.O. este nefondat și a fi

respins ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul N.O. împotriva deciziei penale nr. 142 din 5 mai 2004 a

Curții de Apel Brașov.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 septembrie 2004.