ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1304/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 470 din 15 septembrie 2005, Tribunalul Prahova a admis cererea de contopire formulată de condamnatul N.M. și a descontopit pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 215 din 21 mai 2003 a Tribunalului Prahova, în pedepsele componente de: - 10 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - 837 zile închisoare, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 941/1997 a Judecătoriei Ploiești.

Prin aceeași sentință, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 123 din 21 aprilie 2003 a Judecătoriei Blaj, în pedepsele componente de: - 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - 837 zile închisoare, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1739/1999 a Judecătoriei Tulcea; - sporul de 6 luni închisoare aplicat la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.

Conform art. 36 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 215/2003 a Tribunalului Prahova, cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 123/2003 a Judecătoriei Blaj, în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, pedeapsă care a fost contopită la rândul ei conform art. 61 C. pen., cu restul rămas neexecutat de 837 zile închisoare, urmând ca petentul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 6 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr. 123/2003 a Judecătoriei Blaj, în final 10 ani și 6 luni închisoare. S-a menținut starea de arest a condamnatului, iar în baza art. 36 alin. (3) C. pen., a fost scăzută din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 1 aprilie 2003 la zi.

A fost anulat mandatul de executare emis anterior și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare. Celelalte dispoziții ale sentințelor menționate anterior au fost menținute. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 40 RON a fost avansat din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, petiționarul condamnat a fost sancționat pentru fapte concurente prin sentința penală nr. 123 din 21 aprilie 2003 pronunțată de Judecătoria Blaj și sentința penală nr. 215 din 21 mai 2003, constatându-se că în acest caz cererea de contopire este admisibilă, impunându-se aplicarea prevederilor art. 36 C. pen., pentru pedepsele de 10 ani închisoare și respectiv 3 ani și 6 luni închisoare plus un spor de 6 luni închisoare, rezultând astfel pedeapsa unică de 10 ani închisoare plus sporul de 6 luni închisoare, în final 10 ani și 6 luni închisoare. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul, fiind nemulțumit de adăugarea la pedeapsa rezultantă în urma contopirii, a sporului de 6 luni închisoare.

Curtea a examinat hotărârea apelată prin prisma acestei critici dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, aplicând astfel principiul efectului devolutiv al apelului consacrat de prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., constatând că apelul este nefondat. Prima instanță a constatat în mod corect faptul că pedepsele aplicate prin cele două sentințe menționate anterior priveau fapte concurente astfel încât aplicarea art. 36 C. pen., a fost justificată. După cum a amintit și apelantul-condamnat și se constată și din hotărâre, pentru una din pedepsele supuse concursului, instanțele au aplicat și un spor de 6 luni închisoare care, în mod evident a intrat în puterea lucrului judecat, astfel încât trebuia adăugat obligatoriu, pedepsei rezultante în urma contopirii, respectiv 10 ani închisoare.

De altfel, în acest mod a procedat și judecătorul fondului, fapt care face ca susținerile condamnatului să fie privite ca neîntemeiate, hotărârea supusă controlului judiciar fiind legală și temeinică sub toate aspectele de fapt și de drept. Curtea de Apel Ploiești, secția penală, prin decizia penală nr. 438 din 9 noiembrie 2005, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul N.M. împotriva sentinței penale nr. 470/2005 a Tribunalului Prahova. Apelantul a fost obligat să plătească 60 RON, cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii a formulat recurs condamnatul N.M.

Prin motivele de recurs, condamnatul critică hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate, susținând că greșit s-a efectuat contopirea pedepselor, întrucât s-a contopit o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, susținând că nu a suferit o astfel de condamnare cu cea de 10 ani închisoare, în condițiile în care el a fost condamnat, la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat. Inculpatul a criticat hotărârile sub aspectul greșitei aplicări a sporului de 6 luni închisoare, solicitând înlăturarea acestuia. Examinând hotărârile pronunțate în cauză sub aspectele invocate de condamnat (care în drept, ar putea fi încadrați în cazurile de casare prevăzute de pct. 18, referitor la comiterea unei grave erori de fapt, și pct. 14, referitor la greșita individualizare a pedepsei, ale art. 385 9 C. proc.

pen.). Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluția instanței de fond menținută, cea de apel, fiind legală și temeinică. Astfel, din actele și lucrările de la dosar, Înalta Curte constată următoarele: Prin sentința penală nr. 123/2003 a Judecătoriei Blaj, definitivă la 5 august 2003, recurentul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni, iar în baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de 837 zile închisoare rămas neexecutat, din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1739/1999 a Judecătoriei Tulcea, rest care a fost contopit cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni, la care a fost adăugat un spor de 6 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 4 ani închisoare.

Prin sentința penală nr. 215 din 21 mai 2003, definitivă prin neapelare, Tribunalul Prahova l-a condamnat pe recurent, la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, iar în baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de 837 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare, rest care a fost contopit cu pedeapsa de 10 ani închisoare. Constatând că faptele pentru care petentul a fost condamnat prin cele două sentințe sunt concurente, petentul săvârșind infracțiunile mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre acestea, prima instanță a descontopit pedepsele rezultante, repunând pedepsele aplicate în individualitatea lor, după care în temeiul art. 449 alin. (1) lit. a), cu referire la art. 36 alin. (2) C. pen.

și art. 34 C. pen., a contopit pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare, cu cea de 10 ani închisoare, menținând dispozițiile art. 61 C. pen. Întrucât sporul de 6 luni închisoare aplicat recurentului prin sentința penală nr. 123/2003 a Judecătoriei Blaj a intrat în puterea lucrului judecat, corect a fost adăugat acesta la pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare, rezultată în urma contopirii. În consecință, se constată că motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de recurentul condamnat nu sunt fondate, împrejurarea față de care conform art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 438 din 9 noiembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2006.