ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1304/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 470 din 15

septembrie 2005, Tribunalul Prahova a admis cererea de contopire formulată de

condamnatul N.M. și a descontopit pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 215 din 21 mai 2003 a Tribunalului Prahova, în pedepsele

componente de:

- 10 ani închisoare aplicată pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen.;

- 837 zile închisoare, rest rămas

neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 941/1997

a Judecătoriei Ploiești.

Prin aceeași sentință, s-a

descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 123 din 21 aprilie 2003 a Judecătoriei Blaj, în pedepsele componente

de:

- 3 ani și 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) și i)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 837 zile închisoare, rest rămas

neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1739/1999

a Judecătoriei Tulcea;

- sporul de 6 luni închisoare

aplicat la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.

Conform art. 36 alin. (2) C. pen., a

contopit pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 215/2003

a Tribunalului Prahova, cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 123/2003 a Judecătoriei Blaj, în pedeapsa cea mai grea de

10 ani închisoare, pedeapsă care a fost contopită la rândul ei conform art. 61 C.

pen., cu restul rămas neexecutat de 837 zile închisoare, urmând ca petentul să

execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de

6 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr. 123/2003 a Judecătoriei

Blaj, în final 10 ani și 6 luni închisoare.

S-a menținut starea de arest a

condamnatului, iar în baza art. 36 alin. (3) C. pen., a fost scăzută din

pedeapsa rezultantă perioada executată de la 1 aprilie 2003 la zi.

A fost anulat mandatul de executare

emis anterior și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.

Celelalte dispoziții ale sentințelor

menționate anterior au fost menținute.

Cheltuielile judiciare avansate de

stat au rămas în sarcina acestuia.

Onorariul apărătorului din oficiu în

sumă de 40 RON a fost avansat din fondul Ministerului Justiției în contul

Baroului Prahova.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut că, petiționarul condamnat a fost sancționat pentru

fapte concurente prin sentința penală nr. 123 din 21 aprilie 2003 pronunțată de

Judecătoria Blaj și sentința penală nr. 215 din 21 mai 2003, constatându-se că

în acest caz cererea de contopire este admisibilă, impunându-se aplicarea

prevederilor art. 36 C. pen., pentru pedepsele de 10 ani închisoare și

respectiv 3 ani și 6 luni închisoare plus un spor de 6 luni închisoare,

rezultând astfel pedeapsa unică de 10 ani închisoare plus sporul de 6 luni

închisoare, în final 10 ani și 6 luni închisoare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul, fiind nemulțumit de adăugarea la pedeapsa rezultantă

în urma contopirii, a sporului de 6 luni închisoare.

Curtea a examinat hotărârea apelată

prin prisma acestei critici dar și sub toate aspectele de fapt și de drept,

aplicând astfel principiul efectului devolutiv al apelului consacrat de

prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., constatând că apelul este

nefondat.

Prima instanță a constatat în mod

corect faptul că pedepsele aplicate prin cele două sentințe menționate anterior

priveau fapte concurente astfel încât aplicarea art. 36 C. pen., a fost

justificată.

După cum a amintit și

apelantul-condamnat și se constată și din hotărâre, pentru una din pedepsele

supuse concursului, instanțele au aplicat și un spor de 6 luni închisoare care,

în mod evident a intrat în puterea lucrului judecat, astfel încât trebuia adăugat

obligatoriu, pedepsei rezultante în urma contopirii, respectiv 10 ani

închisoare.

De altfel, în acest mod a procedat

și judecătorul fondului, fapt care face ca susținerile condamnatului să fie

privite ca neîntemeiate, hotărârea supusă controlului judiciar fiind legală și

temeinică sub toate aspectele de fapt și de drept.

Curtea de Apel Ploiești, secția

penală, prin decizia penală nr. 438 din 9 noiembrie 2005, conform art. 379 pct.

1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul

N.M. împotriva sentinței penale nr. 470/2005 a Tribunalului Prahova.

Apelantul a fost obligat să

plătească 60 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs condamnatul N.M.

Prin motivele de recurs, condamnatul

critică hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate, susținând că greșit

s-a efectuat contopirea pedepselor, întrucât s-a contopit o pedeapsă de 3 ani

și 6 luni închisoare, susținând că nu a suferit o astfel de condamnare cu cea

de 10 ani închisoare, în condițiile în care el a fost condamnat, la o pedeapsă

de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat.

Inculpatul a criticat hotărârile sub

aspectul greșitei aplicări a sporului de 6 luni închisoare, solicitând

înlăturarea acestuia.

Examinând hotărârile pronunțate în

cauză sub aspectele invocate de condamnat (care în drept, ar putea fi încadrați

în cazurile de casare prevăzute de pct. 18, referitor la comiterea unei grave

erori de fapt, și pct. 14, referitor la greșita individualizare a pedepsei, ale

art. 385

9

C. proc. pen.). Înalta Curte constată că recursul formulat

nu este fondat, soluția instanței de fond menținută, cea de apel, fiind legală

și temeinică.

Astfel, din actele și lucrările de

la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 123/2003 a

Judecătoriei Blaj, definitivă la 5 august 2003, recurentul a fost condamnat la

pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni, iar în baza art. 61 C. pen., s-a

revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de 837 zile

închisoare rămas neexecutat, din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 1739/1999 a Judecătoriei Tulcea, rest care a fost contopit

cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni, la care a fost adăugat un spor de 6 luni

închisoare, rezultând o pedeapsă de 4 ani închisoare.

Prin sentința penală nr. 215 din 21

mai 2003, definitivă prin neapelare, Tribunalul Prahova l-a condamnat pe

recurent, la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, iar în baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării

condiționate cu privire la restul de 837 zile rămas neexecutat din pedeapsa de

8 ani închisoare, rest care a fost contopit cu pedeapsa de 10 ani închisoare.

Constatând că faptele pentru care

petentul a fost condamnat prin cele două sentințe sunt concurente, petentul

săvârșind infracțiunile mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna

dintre acestea, prima instanță a descontopit pedepsele rezultante, repunând

pedepsele aplicate în individualitatea lor, după care în temeiul art. 449 alin.

(1) lit. a), cu referire la art. 36 alin. (2) C. pen. și art. 34 C. pen., a

contopit pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare, cu cea de 10 ani închisoare,

menținând dispozițiile art. 61 C. pen.

Întrucât sporul de 6 luni închisoare

aplicat recurentului prin sentința penală nr. 123/2003 a Judecătoriei Blaj a

intrat în puterea lucrului judecat, corect a fost adăugat acesta la pedeapsa

rezultantă de 10 luni închisoare, rezultată în urma contopirii.

În consecință, se constată că

motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de recurentul condamnat nu

sunt fondate, împrejurarea față de care conform art. 385

15

pct. 2 lit.

b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 438 din 9 noiembrie

2005 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurentul condamnat la plata

sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 februarie 2006.