ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 412/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 156, pronunțată la data de 23 martie 2004, în dosarul nr. 1125/2004, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul A.A. și a anulat decizia nr. 7 din 19 ianuarie 2004, emisă de direcția de specialitate din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, contestația fiind trimisă, pentru a fi soluționată pe fond, de către această autoritate publică. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că, prin procesul-verbal nr. 4039 din 30 septembrie 2003, secția Bacău a Gărzii Financiare a constatat, în urma controlului efectuat la SC C. SRL Bacău, neplata mai multor obligații bugetare în sarcina acestei unități economice, în perioada iulie - septembrie 2002, când reclamantul era administratorul acesteia.

A mai reținut că prin decizia nr. 7 din 19 ianuarie 2004, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, contestația reclamantului A.A. a fost respinsă, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, în raport cu prevederile art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 13/2001, în vigoare la data respectivă. În motivarea soluției de admitere a acțiunii și de anulare a deciziei contestate, instanța de fond a reținut că actul de retragere din societatea comercială, precum și din calitatea de administrator, nu a fost înregistrat la Registrul Comerțului Bacău, astfel că acesta putea contesta un proces verbal prin care organele de control reținuseră obligații bugetare în sarcina unității, pentru o perioadă când el deținuse calitatea de administrator.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bacău, în baza mandatului nr. 561133 din 29 aprilie 2004, dat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, susținând că instanța de fond a încălcat prevederile art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 13/2001, contestația fiind formulată în nume propriu, de către reclamantul care nu mai era administrator. Recursul este nefondat. Într-adevăr, din prevederile art. 3 și urm. din O.U.G. nr. 13/2001, privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, în vigoare la data respectivă, rezultă că numai persoana fizică sau juridică, în sarcina căreia au fost stabilite obligații bugetare, are calitatea de a contesta actul de control sau de impunere.

Or, în cauză, intimatul-reclamant, cu cererea înregistrată sub nr. 4704 din 11 noiembrie 2003, la secția Bacău a Gărzii Financiare, a contestat în nume propriu, procesul-verbal încheiat de organele de control, prin care au fost stabilite obligații bugetare în sarcina SC C. SRL, Bacău pentru o perioadă când acesta deținuse calitatea de administrator al acestei societăți comerciale, așa cum se menționează în mod expres în actul de control contestat. Or, la data de 20 octombrie 2003, intrase în vigoare legea pentru revizuirea Constituției, art. 48 alin. (1) fiind modificat, în sensul că și o persoană vătămată într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ, este îndreptățită să obțină recunoașterea interesului legitim și anularea actului.

Astfel fiind, dispozițiile art. 3 și urm. din O.U.G. nr. 13/2001, trebuiau interpretate în sensul acestor noi prevederi constituționale și, chiar dacă intimatul-reclamant nu avea dreptul recunoscut de lege, pentru a contesta procesul-verbal de control, el are un puternic interes legitim, actul administrativ atacat vizând activitatea societății comerciale, dintr-o perioadă când el avea calitatea de administrator, răspunzând de rezultatele activității pe care a condus-o. Cu această motivare, soluția instanței de fond este temeinică, astfel că recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bacău, împotriva sentinței civile nr. 156 din 23 martie 2004, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2005.