ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3421/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Iași, sub nr. 5977 din 11 octombrie 2004, reclamanta G.M. a chemat în judecată

Ministerul Sănătății, pentru refuzul de a-i răspunde în termenul legal, la

petițiile pe care i le-a adresat.

Reclamanta a motivat că în

perioada mai - iulie 2004 a adresat pârâtului, mai multe petiții, prin care

solicită o serie de măsuri privind organizarea și funcționarea Centrului de

Transfuzie Sanguină Iași, precum și inițierea unor verificări cu privire la

activitate desfășurată de acesta, că nu a primit un răspuns în termenul legal

și că nesoluționarea cererii s-a repercutat în mod negativ asupra sa, în

litigiul de muncă născut între ea și Centrul de Transfuzie Sanguină Iași.

Prin sentința nr. 8 din 17

ianuarie 2005, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția

neîndeplinirii procedurii prealabile și excepția tardivei introduceri a

acțiunii la instanță, înaintată de către pârât.

A respins, ca nefondată,

acțiunea pronunțată de reclamanta G.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Sănătății.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că nu există obligația legală de a răspunde

unor demersuri repetate, succesive, ce vizau aceeași stare conflictuală născută

între persoane juridice diferite, respectiv între reclamantă și Centrul de

Transfuzie Sanguină Iași, chiar dacă acesta din urmă face parte din sistemul

Ministerului Sănătății.

Împotriva sentinței sus-menționate

a declarat recurs, G.M., care a motivat, în esență, că pârâtul nu a răspuns la

nici o petiție a reclamantei.

Recursul este nefondat.

În mod corect, instanța de

fond a reținut că aspecte legate de disfuncționalitățile sesizate în

activitatea Centrului de Transfuzie Sanguină Iași, ce au făcut obiectul

petițiilor adresate Ministerului Sănătății, nu reprezintă decât o reluare a

reclamațiilor trimise anterior, ce au determinat conducerea ministerului să dispună

o serie de controale complexe, finalizate prin cele două procese-verbale

încheiate în anul 2002.

Astfel, în conformitate cu

prevederile art. 100 din O.G. nr. 27/2002, în cazul în care un petiționar

adresează mai multe petiții, sesizând aceeași problemă, acestea se vor conexa,

petentul fiind îndreptățit să primească un singur răspuns, urmând ca în

situația în care, după trimiterea răspunsului se primește o nouă petiție,

aceasta să se claseze.

Instanța de fond a apreciat

corect că folosirea în exces a dreptului de petiționare nu poate justifica

acțiunea promovată de reclamantă, Ministerul Sănătății neavând obligația legală

de a furniza informații și de adopta o anumită poziție în raport cu cele

sesizate de petiționar, atât timp, cât, pe parcursul a mai multor ani, a

efectuat verificări în legătură cu aspectele ce i-au fost semnalate.

Corect a apreciat instanța

de fond, și faptul că aspectele ce au făcut obiectul controalelor instanțelor

judecătorești și a organelor de urmărire penală, nu permit petiționarului să

mute dezbaterile ce țin de actul de judecată în plan administrativ, antrenând

un organ al administrației publice centrale, într-o stare conflictuală pe care

nu a generat-o în mod nemijlocit.

Neexistând obligația legală

de a răspunde unor demersuri repetate, succesive, ce vizau aceeași stare

conflictuală născută între persoane juridice diferite, respectiv între

recurentă și Centrul de Transfuzie Sanguină Iași, chiar dacă acesta din urmă

face parte din sistemul Ministerului Sănătății, cu atât mai mult, în timp ce

proceduri judiciare se aflau în derulare, Ministerul Sănătății nu poate fi

făcut răspunzător pentru prejudiciile materiale sau morale, decurgând din

soluția pe care au dat-o instanțele judecătorești în conflictul de muncă

intervenit între G.M. și Centrul de Transfuzie Sanguină Iași, neexistând nici o

legătură de cauzalitate între poziția Ministerului Sănătății și pretinsul

prejudiciu suferit de recurentă.

Față de considerentele mai

sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de G.M. împotriva sentinței civile nr. 8/CA din 17 ianuarie 2005 a Curții de

Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 mai 2005.