ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3169/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 2 iulie 2004, reclamanta Fundația Î.P.C.M. București a chemat în judecată Ministerul Educației și Cercetării, solicitând obligarea acestuia să acopere de la bugetul de stat, cheltuielile pentru salarizarea personalului didactic din școlile cooperației meșteșugărești, pe ultimii 3 ani, în sumă totală de 24.332.084.835 lei. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că a solicitat pârâtului, în temeiul art. 117 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, modificată și completată, să dispună plata salariilor personalului didactic din școlile cooperației meșteșugărești pe ultimii 3 ani, dar că s-a refuzat cererea, cu motivarea că prevederile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, se aplică în prezent, numai pentru clasele în lichidare la care cifra de școlarizare a fost acceptată de minister.

Mai arată că ulterior, a formulat reclamație administrativă, la care nu i s-a răspuns, și că în perioada 1995 - 1998, grupurile școlare de arte și meserii S.H. ale C.M. au beneficiat de plata salariilor personalului didactic prin intermediul inspectoratelor școlare județene, dar nelegal, unele inspectorate școlare au refuzat plata acestor salarii, începând cu anul 1999, iar altele le-au plătit sporadic. Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care invocă lipsa calității procesuale a reclamantei, susținând că grupurile școlare de arte și meserii S.H. sunt persoane juridice distincte, cu autonomie organizatorică, iar reclamanta are ca scop organizarea și coordonarea activităților desfășurate de acestea.

În ce privește fondul cauzei, solicită ca acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată, considerând că pentru unitățile școlare cooperatiste, care sunt instituții de învățământ particular, cifra de școlarizare nu mai este aprobată de pârât și din acest motiv nu mai există baza de calcul a fondurilor. Menționează că prevederile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 84/1995 s-au aplicat numai pentru clasele în lichidare, pentru că s-a aprobat cifra de școlarizare și că prin Legea nr. 354/2004 a fost abrogat alin. (3) al art. 117 din Legea nr. 86/1995. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2947 din 24 decembrie 2004, a respins excepția lipsei calității procesuale a reclamantei, dar a respins și acțiunea, ca nefondată.

Instanța reține, în motivarea sentinței, că reclamantul are calitate procesuală, pentru că reprezintă pe plan juridic, entitățile sale cu terții, autoritatea publică și instituțiile similare din țară și străinătate, conform prevederilor art. 9 din Statutul fundației. Reține și că acțiunea este nefondată, deoarece pentru unitățile școlare cooperatiste cifra de școlarizare nu mai este aprobată de Ministerul Educației și Cercetării, iar art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 538/2001, nu include unitățile școlare cooperatiste între unitățile de învățământ preuniversitare, finanțate din bugetul de stat, prin intimat. Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că pârâtul și instanța nu au invocat un text legal privitor la nefinanțarea salariilor personalului didactic din școlile cooperației meșteșugărești din bugetul de stat, prin pârât, H.G.

nr. 538/2001 referindu-se numai la finanțarea învățământului preuniversitar de stat. Arată că abrogarea art. 117 alin. (3) din Legea nr. 84/1995 a intervenit numai în anul 2004, iar faptul că pârâtul nu a înțeles să adopte o hotărâre care să reglementeze metodologia de finanțare a școlilor cooperatiste, în temeiul art. 117 alin. (3) din această lege până la abrogarea textului respectiv, este o culpă a acesteia și o situație de neaplicare a legii. Recursul va fi admis, în sensul și pentru considerentele care se vor arăta în continuare. Art. 117 din Legea nr. 85/1995, a învățământului, se referă la învățământul cooperatist, iar alin. (3) al acestui articol prevede expres că „Ministerul Învățământului acoperă de la bugetul de stat, cheltuielile pentru școlarizarea personalului didactic, cu excepția personalului care asigură instruirea practică”.

Alin. (3) al art. 117 a fost abrogat prin Legea nr. 354/2004 (M. Of. nr. 687/30.06.2004). H.G. nr. 538/2001, invocată de intimat, reținută și de instanța de fond, ca fiind aplicabilă în cauză, se referă numai la finanțarea învățământului preuniversitar de stat, astfel că nu este aplicabilă în ce privește unitățile de învățământ preuniversitar din cadrul cooperației meșteșugărești care, conform art. 117 alin. (1) din Legea nr. 85/1995, sunt proprietatea asociațiilor cooperatiste. Ca atare, se impune ca de la bugetul de stat, prin Ministerul Educației și Cercetării, să se acopere cheltuielile pentru școlarizarea personalului didactic din cadrul învățământului preuniversitar din cooperația meșteșugărească, exceptând personalul care s-a ocupat de instruirea practică a elevilor din școlile respective.

Astfel fiind, pentru perioada iulie 2001 - iunie 2004, aceste cheltuieli trebuiau suportate din bugetul de stat, prin intermediul intimatului. Cum la dosar nu există suficiente dovezi din care să rezulte sumele reale ce revin personalului didactic din unitățile de învățământ ale cooperației meșteșugărești, este necesar a se dispune trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de fond. Instanța căreia i se retrimite cauza, urmează să administreze probe pentru stabilirea cu exactitate a acestor drepturi, ținându-se cont de cadrele didactice care trebuiau legal să fie salarizate din fonduri de la bugetul de stat, de perioada în care au prestat serviciu la unitățile școlare respective și, eventual, de sumele primite prin inspectoratele școlare județene în cursul perioadei în discuție.

Dacă va considera necesar, instanța poate administra și o probă cu expertiză contabilă, bineînțeles în situația în care relațiile obținute de la recurentă sau de la autoritatea publică competentă din sistemul cooperației meșteșugărești nu sunt lămuritoare și nu se contestă de către intimat. Înscrisurile depuse de recurentă la dosar nu sunt suficiente pentru rezolvarea pricinii, în sensul celor menționate mai sus, ele cuprinzând numai o parte din perioada în discuție și nu se poate cunoaște în ce măsură sunt reale. Pentru considerentele arătate anterior, urmează ca, în temeiul art. 313 și 315 C. proc. civ., să se admită recursul, să fie casată sentința recurată și să se dispună trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Fundația Î.P.C.M. București împotriva sentinței civile nr. 2947 din 24 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2005.