ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2613/2010

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 732 din 16 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr. 3270/115/2007, Tribunalul Caraș-Severin a admis acțiunea formulată de reclamanta SC T. SRL Oțelu Roșu împotriva pârâtei SC M. SA. A obligat pârâta SC M. SA Drobeta Turnu Severin să plătească reclamantei echivalentul în ron al sumei de 72.544 euro cu titlu de despăgubiri și suma de 153.373 ron cu titlu de penalități. Conform art. 274 C. proc. civ. a obligat pârâta să plătească suma de 10.373,51 ron cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță în raport de probatoriul administrat, a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată pentru următoarele considerente: Pârâta nu a respectat obligațiile contractuale prin faptul că nu a respectat termenele de punere la dispoziție a vagoanelor.

Vagoanele existau la pârâtă și urmau să fie izolate de reclamantă pentru transportarea produselor chimice, deci nu trebuiau confecționate de reclamantă. Reclamanta a achiziționat din import materialele pentru efectuarea lucrărilor de izolație a acestor vagoane, iar expertul a identificat toate materialele existente, cu acest specific, inclusiv tabla reclamată de pârâtă ca inexistentă. Descriind procesul tehnologic și materialele specifice existente pe stocul reclamantei, expertul a precizat că nu există alte posibilități de valorificare a acestor materiale, destinația lor fiind clar numai pentru operațiile de izolare termică a vagoanelor cisternă. S-a considerat că în aceste condiții, existența prejudiciului creat reclamantei este clară, iar pârâta are obligația de a repara prejudiciul prin fapta sa ilicită.

S-a menționat că potrivit dispozițiilor art. 1073 C. civ. și art. 1084 C. civ. creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului ce i-a fost cauzat, astfel că instanța a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să achite atât echivalentul în ron al sumei de 72.544 euro cât și penalitățile în sumă de 153.373 ron. Conform art. 274 C. proc. civ. instanța a obligat pârâta să plătească suma de 10.373,51 ron cheltuieli de judecată (onorariu expert, onorariu avocat, taxe timbru). Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC M. SA Drobeta Turnu Severin solicitând instanței admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței și pe fondul cauzei respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC T. SRL Oțelu Roșu, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 162 din 27 octombrie 2009 Curtea de Apel Timișoara, secția comercială a admis apelul declarat de SC M. SA Drobeta Turnu Severin, a schimbat în parte hotărârea apelată în sensul că a înlăturat obligarea pârâtei apelante SC M. SA Drobeta Turnu Severin de la plata sumei de 153.373 ron cu titlu de penalități de întârziere. A menținut în rest dispozițiile hotărârii apelate cu privire la obligarea pârâtei SC M. SA Drobeta Turnu Severin la plata sumei de 72.544 euro cu titlu de despagubiri. În baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. a fost obligată recurenta intimată SC T. SRL să-i plătească pârâtei-apelante SC M. SA Drobeta Turnu Severin suma de 3.428 ron cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând cheltuieli parțiale calculate la suma de care a fost exonerată în apel.

A înlăturat obligarea pârâtei apelante SC M. SA Drobeta Turnu Severin de la plata sumei de 4.314 ron cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță calculate în mod neîntemeiat și la suma de 153.373 ron cu titlu de penalități. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut următoarele: În mod corect prima instanță a admis acțiunea reclamantei SC T. SRL Oțelu Roșu și a obligat pârâta SC M. SA Drobeta Turnu Severin la plata față de reclamantă a echivalentului în ron al sumei de 72.544 euro cu titlu de despăgubiri. La data de 30 iunie 2004 a fost încheiat contractul între reclamanta intimată SC T. SRL în calitate de executant și pârâta apelantă SC M. SA în calitate de beneficiar având ca obiect executarea de către reclamantă a unor lucrări de izolație termică la 50 vagoane cisternă 72 m3.

Prin art. 6 din contract au fost prevăzute termenele de livrare a vagoanelor, acestea urmând a fi puse la dispoziție reclamantei de către pârâtă pentru efectuarea izolațiilor. Prin apelul formulat, pârâta apelantă SC M. SA Drobeta Turnu Severin a afirmat că izolațiile urmau să se efectueze de către reclamantă la locul de montaj al vagoanelor, adică în locațiile pârâtei SC M. SA de la sediu fabricii din Drobeta Turnu Severin. În mod întemeiat reclamanta intimată a considerat că pentru a efectua izolațiile, pârâta apelantă trebuia să pună la dispoziție vagoanele și nu doar spațiul de lucru personalului reclamantei însărcinat cu realizarea lucrărilor de izolație la vagoane. Executarea prestațiilor reclamantei intimate era imposibilă în absența punerii la dispoziția sa a vagoanelor care trebuiau să fie izolate.

Prejudiciul produs prin conduita culpabilă a pârâtei apelante constă în contravaloarea materialelor importate de reclamantă în vederea executării contractului. Prin Raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de expert tehnic F.T. s-a constatat faptul că reclamanta SC T. SRL a achiziționat în cadrul contractului încheiat cu pârâta SC M. SA materiale în valoare de 72.544,07 euro, iar materialele achiziționate aveau o destinație precisă. Oportunități de utilizare a materialelor în discuție, în afara contractului încheiat cu pârâta SC M. SA nu au fost identificate de către reclamanta SC T. SRL. S-a concluzionat că apelul pârâtei apelante SC M. SA Drobeta Turnu Severin este neîntemeiat în ceea ce privește măsura luată de prima instanță privind obligarea sa la plata echivalentului în ron al sumei de 72.544 euro cu titlu de despăgubiri.

Curtea a reținut că apelul pârâtei este întemeiat sub aspectul obligării sale nelegale și la plata sumei de 153.373 ron cu titlu de penalități, calculate în mod eronat în temeiul art. 5 din Cap.ll al contractului. În motivarea acțiunii, reclamanta SC T. SRL a specificat că întrucât pârâta nu i-a reparat prejudiciul cauzat a calculat penalitățile conform art. 5 din Cap. II al contractului, începând cu data ultimului import, respectiv 6 decembrie 2004. În condițiile în care executantul, adică reclamanta SC T. SRL nu a livrat nici un vagon izolat ca urmare a nepunerii acestora la dispoziție de către pârâtă în vederea executării izolației, cât și a faptului că nu a emis nici o factură, sumele la care face referire art. 5 nu sunt certe, lichide și exigibile.

Pârâta apelantă SC M. SA Drobeta Turnu Severin nu poate fi obligată la plata unor penalități pentru pretinsa achitare cu întârziere a unor sume nedatorate, neefectuate și necomunicate. Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta SC T. SRL Oțelu Roșu cât și pârâta SC M. SA Drobeta Turnu Severin. Reclamanta SC T. SRL Oțelu Roșu a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii în tot a apelului SC M. SA și menținerea ca temeinică și legală a sentinței Tribunalului Caraș-Severin. În dezvoltarea în fapt a recursului, reclamanta a susținut, în esență, următoarele: - Reclamanta este îndreptățită la repararea prejudiciului din momentul producerii lui, respectiv din momentul rezilierii contractului de către SC M. SA, reziliere care a intervenit ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale de către intimată.

- Având în vedere că momentul producerii prejudiciului este anul 2004 reclamanta este îndreptățită la penalități de întârziere. - Având în vedere că prejudiciul a fost creat ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale de către intimată, sumei datorate cu titlu de reparație a prejudiciului îi sunt aplicabile penalitățile contractuale. - Instanța de apel reține în mod greșit, că intimatei nu i-a fost comunicată suma datorată pentru prejudiciul creat, existând la dosarul cauzei corespondența dintre părți prin care i s-a pus în vedere intimatei cuantumul prejudiciului și i l-a solicitat să îl achite. - Pârâta SC M. SA a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc.

civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului SC M. SA, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii în totalitate a apelului declarat de aceeași parte și pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii. În dezvoltarea în fapt a recursului, pârâta a susținut, în esență, următoarele: - Din analiza prevederilor contractuale ale art. 6, 7, 8 rezultă indubitabil că singura obligație afectată de termen era obligația reclamantei de livrare a vagoanelor după executarea izolațiilor, obligație stabilită în sarcina prestatorului pentru termenele prevăzute la art. 6 din contract. - În ce privește obligația pârâtei de a pune la dispoziția prestatorului vagoanele în vederea executării izolațiilor este de remarcat că aceasta nu este reglementată expres de art. 6 din contract și de nici un alt text contractual, așadar nu se poate pune problema că ar fi afectată de vreun termen, astfel cum eronat au reținut instanțele.

- Instanța de apel a ignorat derularea reală și concretă a mecanismului contractual, respectiv condiționarea impusă de prevederile art. 2 alin. (2) din contract. Cu scopul vădit nelegitim de a vătăma drepturile și interesele subscrisei, încălcând prevederile art. 2 alin. (2) din contract, reclamanta a început să achiziționeze, neautorizat de SC M. SA, materialele necesare efectuării izolațiilor pentru cele 50 de vagoane. - Înainte de a se pune problema punerii la dispoziția prestatorului a celor 50 de vagoane prevăzute la art. 1 din contract se pune problema ca reclamanta să execute izolația la un singur vagon, denumit vagon prototip pentru a se putea verifica calitatea lucrării, conformitatea cu cerințele și specificitățile tehnice, durata de execuție și costurile materialelor.

- Textul contractual prevedea clar că abia ulterior realizării izolației vagonului prototip urma a se definitiva lista de materiale de aprovizionat de către reclamantă. Or, în speță, executantul a fost cel care a blocat acest mecanism contractual și a refuzat să demareze lucrările de izolație a vagonului prototip. Deși, imediat după data semnării contractului și până la momentul rezilierii acestuia, pârâta a solicitat în repetate rânduri, reprezentanților reclamantei să efectueze lucrările de execuție a izolației la vagoanele prototip și să se prezinte la locul de montaj, la locul executării contractului, aceasta a refuzat să respecte contractul cu scopul de a solicita majorarea prețului contractului.

- Instanța de apel nu a sesizat incidența în speță a prevederilor art. 2 din contract respectiv, că în speță, nu se poate pune problema vreunei pretinse fapte ilicite a pârâtei de a nu fi pus la dispoziția prestatorului cele 50 de vagoane în vederea executării izolațiilor, în condițiile în care reclamanta a fost cea care a blocat derularea contractului prin refuzul nejustificat de a executa izolația la vagonul prototip și vizând „forțarea mâinii” beneficiarului pentru a accepta propunerea sa de act adițional la un preț mai mare cu 17%. În acest sens sunt adresele reclamantei.

Instanțele cu superficialitate au reținut caracterul ilicit al faptei contractuale a pârâtei făcând abstracție atât de mecanismul condițional al derulării contractului prevăzut la art. 2 alin. (2) din contract, cât și de faptul că în cuprinsul contractului nu există referiri la vreun termen care să afecteze obligația recurentei de a pune la dispoziție vagoanele executantului, reținând în mod eronat că recurenta nu și-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale, fără însă a motiva în vreun fel acest considerent și ignorând cu desăvîrșire toate susținerile și apărările recurentei sub acest aspect asupra cărora nici nu s-a pronunțat. - Reclamanta a procedat la achiziții fără a mai respecta procedura contractuală, fără a obține acordul subscrisei și a efectuat importuri de materiale destinate executării lucrărilor de izolații și ulterior datei la care recurenta i-a notificat rezilierea contractului.

Numai prin definitivarea listei care constituia anexa contractului, abia după finalizarea izolațiilor la vagonul prototip se putea ști ce fel de materiale erau cele mai potrivite pentru lucrare. - Prejudiciul invocat de intimata reclamantă are un caracter incert. - Nici una din expertizele efectuate în cauză nu a concluzionat în sensul că materialele respective nu puteau fi utilizate decât în legătură cu vagoanele MEVA din contractul în discuție. În suplimentul la raportul de expertiză, expertul nu a răspuns în niciun fel obiecțiunilor anterior admise de instanță. - Curtea de Apel Timișoara nu s-a pronunțat asupra excepției nulității expertizei suplimentare invocată în mod procedural de SC M. SA la primul termen de juduecată după depunerea raportului la dosar.

Aceasta a fost realizată fără a fi citate părțile, iar expertul a adoptat concluzii în baza unor documente și înscrisuri care nu s-au aflat la dosarul cauzei obținute de la reclamantă. Reclamanta SC T. SRL Oțelu-Roșu a formulat întâmpinare la recursul pârâtei, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Și pârâta SC M. SA Drobeta Turnu Severin a formulat întâmpinare împotriva recursului promovat de reclamantă, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat. Reclamanta SC T. SRL Oțelu-Roșu a depus și concluzii scrise. Recursurile sunt fondate. Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâtă Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Se constată, în esență că între părți s-a încheiat contractul având ca obiect executarea de către reclamantă a unor lucrări de izolație termică la 50 vagoane cisternă 72 m3.

Condițiile și termenele de livrare a vagoanelor au fost prevăzute în contract de comun acord în art. 6, 7, 8, 9. Prin art. 2, 3, 4 și 5 s-a stipulat prețul și modalitatea de plată. Prin art. 2 alin. (2) din contract părțile au prevăzut că materialele vor fi aprovizionate în conformnitate cu consumul de materiale din lista anexă la prezentul contract, care se va definitiva după execuția primului vagon prototip. Instanța de apel a interpretat sumar clauzele contractuale ignorând prevederile art. 2 alin. (2) din contract, esențiale în stabilirea riguroasă a situației de fapt în contextul drepturilor și obligațiilor reciproce, contractual asumate de părți. Aceasta era datoare să verifice raporturile juridice dintre părți și din punctul de vedere al art. 2 alin. (2) din contract pentru a concluziona asupra culpei în neexecutarea obligațiilor contractuale.

În concret, instanța de apel trebuia să stabilească dacă s-a executat și predat primul vagon prototip, iar în caz negativ să analizeze culpa în neexecutarea acestuia. De asemenea, instanța trebuia să examineze dacă realizarea acestui vagon prototip reprezenta o condiție pentru derularea contractului, dacă s-a întocmit lista anexă cu consumul de materiale agreat de părți, dacă această listă a fost definitivată, iar în caz afirmativ dacă materialele achiziționate de reclamantă se încadrează în lista anexă.

Instanța de apel trebuia să lămurească legalitatea și temeinicia susținerilor pârâtei potrivit cărora materialele ce urmau a fi achiziționate în vederea executării întregii lucrări (50 de vagoane) trebuiau să fie stabilite de părți prin definitivarea listei care constituia anexa contractului, după finalizarea izolațiilor la vagonul prototip, dacă s-a procedat la achiziționarea materialelor fără a se respecta procedura contractuală și dacă s-au efectuat importuri de materiale și ulterior datei la care pîrîta a notificat rezilierea contractului. Ca atare, instanța era datoare să analizeze și apărările pârâtei în raport de probele depuse de aceasta la dosar în sprijinul lor, ce vizează corespondența purtată de părți, precum și argumentele în combaterea concluziilor expertizelor întocmite în cauză.

În acest sens, instanța de apel era în drept să ceară explicații părților cu privire la situația de fapt, la apărările și susținerile acestora și putea ordona administrarea tuturor probatoriilor necesare dezlegării pricinii. Neprocedând astfel instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv de recurs ce ar atrage în mod normal modificarea deciziei, însă având în vedere că este necesar a se administra probe noi pentru lămurirea tuturor aspectelor expuse anterior, se impune casarea deciziei, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ. Față de această soluție și pentru a asigura o judecată unitară a pricinii se va admite și recursul reclamantei, motivele invocate de aceasta urmând a fi avute în vedere în rejudecare.

Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ. se vor admite recursurile, se va casa decizia și se va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta SC T. SRL Oțelu Roșu și pârâta SC M. Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 162 din 27 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iulie 2010.