ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2253/2012

Ședința publică de la 3 mai 2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Caraș-Severin, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința comercială nr. 732 din 16 iunie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamanta SC T.M.B. SRL Oțelu Roșu împotriva pârâtei SC M. SA Drobeta Turnu Severin în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei echivalentul în lei a sumei de 72.544 Euro cu titlu de despăgubire și suma de 153.373 lei cu titlu de penalități.

A mai fost obligată pârâta să plătească și suma de 10.373,51 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între părți a fost încheiat contractul nr. 2464 din 30 iunie 2004 având ca obiect executarea de către reclamantă a unor lucrări de izolație termică la 50 de vagoane cisternă 72 m. Termenele de livrare a vagoanelor a fost prevăzut în contract de comun acord, vagoanele urmând a fi puse la dispoziția reclamantei de către pârâtă pentru efectuarea izolațiilor.

Materialele necesare efectuării izolațiilor la întregul lot de vagoane a fost importat de către reclamantă.

Reclamanta a intenționat să încheie un act adițional prin care să fie modificate termenele de livrare cu motivarea că pârâta nu a pus la dispoziție vagoanele în discuție în vederea efectuării izolației, iar pârâta a comunicat la data de 15 noiembrie 2004 către reclamantă rezilierea contractului, ca rămas fără obiect.

Raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză a concluzionat că materialele importate de reclamantă pentru izolarea termică a vagoanelor cisternă se pot folosi numai pentru operațiile de izolare termică, neexistând alte posibilități de valorificare a lor.

Pârâta nu a respectat obligațiile contractuale prin faptul că a ignorat termenele de punere la dispoziție a vagoanelor. Vagoanele existau la pârâtă și urmau să fie izolate de reclamantă, care a achiziționat din import materialele necesare în acest scop cu singura destinație pentru operațiunile de izolare termică.

Fapta ilicită a pârâtei constă în nepunerea la dispoziția reclamantei, la termenele convenite, a vagoanelor ce urmau a fi izolate, astfel că potrivit dispozițiilor art. 1073 și art. 1084 C. civ. se impune repararea integrală a prejudiciului.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 162 din 27 octombrie 2009 a admis apelul declarat de pârâta SC M. SA împotriva sentinței comerciale nr. 732 din 16 iunie 2008 a Tribunalului Caraș-Severin, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a înlăturat obligarea pârâtei apelante SC M. SA de la plata sumei de 153.373 lei cu titlu de penalități de întârziere, fiind menținută în rest dispoziția hotărârii apelate cu privire la obligarea pârâtei la plata sumei de 72.544 Euro reprezentând despăgubiri.

Instanța de apel a apreciat că prejudiciul produs prin conduita culpabilă a pârâtei apelante constă în contravaloarea materialelor importate de reclamantă în vederea executării contractului nr. 2464 din 30 iunie 2004.

In condițiile în care executantul, respectiv reclamanta SC T.M.B. SRL nu a livrat nici un vagon izolat ca urmare a nepunerii acestora la dispoziție de către pârâtă cât și a faptului că nu a fost emisă nici o factură, sumele la care face referire art.5 din Capitolul

II

al contractului nr. 2464 din 30 iunie 2004 nu sunt certe, lichide și exigibile, impunându-se înlăturarea penalităților de întârziere.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2613 din 7 iulie 2010 a admis recursurile declarate de reclamanta SC T.M.B. SRL și pârâta SC M. SA împotriva deciziei nr. 162 din 27 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a stabilit că au fost sumar interpretate clauzele contractuale, cu ignorarea prevederilor art. 2 alin. (2) din contract, esențiale în determinarea riguroasă a situației de fapt, în contextul drepturilor și obligațiilor reciproce ale părților. Astfel, era necesar a fi verificate raporturile juridice dintre părți și din punctul de vedere al art. 2 alin. (2) din contract pentru a concluziona asupra culpei în neexecutarea obligațiilor contractuale.

Trebuia examinat dacă realizarea acestui vagon prototip reprezenta o condiție pentru derularea contractului, dacă s-a întocmit lista anexă a consumului de materiale agreat de părți, dacă această listă a fost definitivată, iar în caz afirmativ dacă materialele achiziționate de reclamantă s-au încadrat în lista anexă.

Mai era necesar a se lămuri legalitatea și temeinicia susținerilor pârâtei potrivit cărora materialele ce urmau a fi achiziționate în vederea executării întregii lucrări trebuiau să fie stabilite de părți prin definitivarea listei care constituia anexa contractului, după finalizarea izolațiilor la vagonul prototip, dacă s-a procedat la achiziționarea materialelor fără a se respecta procedura contractuală și dacă s-au efectuat importuri de materiale și ulterior datei la care pârâta a notificat rezilierea contractului.

Rejudecând apelul după casare, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia civilă nr. 93 din 20 martie 2011 a admis apelul declarat de pârâta SC M. SA împotriva sentinței comerciale nr. 732 din 16 iunie 2008 a Tribunalului Caraș-Severin, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, și a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta SC T.M.B. SRL.

S-a reținut că prin art. 7 din contract, beneficiarul s-a obligat să pună la dispoziția executantului spațiul adecvat și utilitățile necesare efectuării lucrărilor de izolare termică a vagoanelor.

Urmărind modul în care părțile și-au adus la îndeplinire obligațiile asumate prin contractul de execuție, s-a constatat că din motive neprecizate, până la data de 2 septembrie 2004, nici un vagon nu a fost izolat și nici nu s-a solicitat de vreuna din părți executarea obligațiilor contractuale.

Cu adresa nr. 53/04 din 2 septembrie 2004 reclamanta SC T.M.B. SRL a atenționat-o pe pârâta SC M. SA asupra faptului că termenul pentru punerea la dispoziție a primelor două vagoane a fost depășit, aspect pentru care a solicitat încheierea unui act adițional la contractul inițial prin care, pe de-o parte să fie reeșalonate termenele de livrare, iar pe de altă parte să se majoreze la 8.500 Euro/vagon+TVA prețul lucrărilor de izolare, prin aceea că au crescut costurile materialelor din lista anexă.

Pârâta a solicitat reclamantei, la data de 19 octombrie 2004 să întreprindă demersurile necesare în vederea demarării lucrărilor de izolare, arătând că are pregătite pentru ziua de 25 octombrie 2004 un număr de două vagoane.

Corespondența părților atestă că și-au menținut pozițiile descrise anterior, în final pârâta notificând reclamantei la data de 15 noiembrie 2005 rezoluțiunea contractului, existând astfel vinovăție în neexecutarea contractului din partea SC T.M.B. SRL.

Împotriva deciziei civile nr. 93 din 29 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a promovat recurs reclamanta SC T.M.B. SRL care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei atacate în sensul menținerii sentinței dată de instanța de fond.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că SC M. SA avea obligația de a pune la dispoziție vagoanele, astfel încât reclamanta să poată respecta termenele de livrare stipulate în art. 6 din contract.

Pentru a executa contractul reclamanta a început să se aprovizioneze cu materiale însă pârâta a întârziat să pună la dispoziție vagoanele. In acest context a fost solicitată reeșalonarea termenelor contractuale și majorarea prețului per vagon față de cel stabilit în contract.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat, raportat la criticile aduse de recurenta-reclamantă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că între reclamanta SC T.M.B. SRL în calitatea de executant și SC M. SA în calitatea de beneficiar a fost încheiat contractul nr. 2464 din 30 iunie 2004 având ca obiect execuția izolației pentru 50 de vagoane cisternă VTG 72 m

3

.

De comun acord, părțile au stabilit la Capitolul

II

intitulat „Prețul și modalitatea de plată" că valoarea totală a contractului este de 7.350 Euro/vagon x 50 de vagoane = 367.500 Euro + TVA. S-a menționat expres că prețul cuprinde materialele din lista anexă, manopera, SDV-uri, iar materialele vor fi aprovizionate în conformitate cu consumul de materiale din lista anexă, care însă se va definitiva după executarea primului vagon prototip.

La art. 6 din contract este precizat că termenele de livrare a vagoanelor sunt următoarele:

-15 august 2004 - 2 vagoane; 15 octombrie 2004 - 5 vagoane; 15 noiembrie 2004 - 10 vagoane; 15 decembrie 2004 - 10 vagoane; 15 ianuarie 2005 - 5 vagoane și 15 februarie 2005 - 15 vagoane.

Instanța de apel, în rejudecarea cauzei a dat dovadă de un veritabil rol activ, în condițiile art. 129 pct. 5 C. proc. civ. prin aceea că a stăruit, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii. Așa cum rezultă din încheierea de ședință din 16 noiembrie 2010, instanța a pus în vedere ambele părți să depună note scrise, prin care să precizeze în ce măsură au dat eficiență prevederilor art. 2 alin. (2) din contract, respectiv dacă s-a executat și predat primul vagon prototip, iar în caz afirmativ să fie comunicată lista anexă cu consumul de materiale. S-a mai cerut părților să exprime poziția procesuală vizând aspectul dacă lista a fost agreată de ambele părți și dacă materialele achiziționate de reclamantă se regăsesc în listă.

Relevanță juridică în corecta stabilire a situației de fapt și de drept a avut-o cu precădere și recomandările deciziei nr. 2613 din 7 iulie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, prin

care a fost casată decizia nr. 162 din 27 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, și trimisă cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Din această perspectivă au fost valorificate toate

recomandările expuse anterior, fiind respectate întocmai dispozițiile

cuprinse în art. 315 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității

administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Cu ocazia rejudecării apelului, au fost stabilite cu rigurozitate

adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu reala întindere a

drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, în special a prevederilor

art. 2 alin. (2), prin care părțile contractante au stipulat că materialele vor fi aprovizionate în conformitate cu consumul de materiale din

lista anexă, care va fi definitivată după executarea primului vagon

prototip.

Întreaga documentație depusă de părți, raportul de expertiză

tehnică, corespondența și apărările constante în toate fazele

procesuale, atestă că achiziția primelor materiale necesare lucrărilor

de izolație au fost cumpărate la data de 2 octombrie 2004, ulterior

solicitării de modificare a prețului de către reclamantă. Concret nu a

fost realizat nici vagonul prototip, nu exista nici un temei de

majorare a prețului de execuție a lucrărilor de izolație, împrejurări

care conduc, cum de altfel corect a reținut instanța de apel, că

vinovată de neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale este

reclamanta.

Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta SC T.M.B. SRL împotriva deciziei

civile nr. 93 din 29 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s

ecția comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele

prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC

T.M.B. SRL Oțelu - Roșu împotriva deciziei civile nr. 93 din 29 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, în dosarul nr. 3270.1/115/2007.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăz 3 mai 2012.