ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6789/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 46 din 29 ianuarie 2010 irevocabilă a Curții de Apel Iași s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de P.C.M. împotriva Deciziei civile nr. 23 din 21 ianuarie 2009 a acestei instanțe. Prin Decizia civilă nr. 6577 din 6 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de P.C.M. împotriva deciziei sus-menționate, reținându-se că aceasta are caracter irevocabil prin prisma dispozițiilor art. 328 C. proc. civ., nefiind susceptibilă de mai fi atacată cu recurs. Prin contestația în anulare înregistrată la data de 23 decembrie 2010 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, numita P.C.M.

a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., casarea Deciziei civile nr. 6577 din 6 decembrie 2010 pronunțată de această instanță în dosarul nr. 442/45/2009, arătând că nu a fost legal citată pentru termenul din 27 mai 2009 și nu a primit Întâmpinarea nr. 1049 din 15 mai 2009 a intimatei S.C. A.V. S.A. În motivarea cererii, contestatoarea a mai arătat că în soluționarea litigiului având ca obiect pretenții, continuat de aceasta în calitate de moștenitoare a defunctului T.S.

(tatăl contestatoarei), instanțele nu au analizat toate înscrisurile depuse în apărare, nu s-au pronunțat cu privire la cererile formulate, au tergiversat, prin modalitatea de abordare, soluționarea cauzei, au respins în mod nejustificat cererile de strămutare și de recuzare formulate în legătură cu acest litigiu, fiindu-i astfel încălcate drepturile procesuale, dispozițiile art. 6, 7, 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenție.

Contestatoarea a solicitat casarea Deciziei nr. 6577 din 6 decembrie 2010 a Înaltei Curți, precum și a tuturor deciziilor pronunțate în dosarele nr. 1070/245/2007, nr. 442/45/2009 și nr. 0170/245/2007, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a Sentinței civile nr. 1425 din 13 octombrie 2006 a Tribunalului Iași (dosar nr. 9892/2006) prin care a fost casată Sentința civilă nr. 3363 din 21 martie 2006 a Judecătoriei Iași, stabilindu-se că nu a fost soluționată cererea completatoare a moștenitoarei P.C.M., trimițându-se spre rejudecare primei instanțe, iar în ceea ce privește efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă s-a respins ca fiind autoritate de lucru judecat. Contestația în anulare va fi respinsă pentru următoarele motive: Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. invocat ca temei juridic în prezenta cerere, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, textul legal având în vedere numai neregularitatea procedurii de citare pentru ziua în care s-a judecat cauza pe fond, nu și neregularitățile privitoare la termenele anterioare care, de altfel, se acoperă dacă nu au fost invocate la prima zi de înfățișare care a urmat și înainte de a se pune concluzii în fond. Dosarul nr. 442/45/2009 în care s-a pronunțat decizia contestată a avut unic termen de judecată la 6 decembrie 2010, dată la care s-a procedat la soluționarea cauzei și pentru care contestatoarea a fost legal citată cu mențiunea timbrării cererii conform legii, obligație față de care aceasta s-a conformat depunând dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și note scrise.

Termenul din 27 mai 2009 despre care contestatoarea arată că nu a fost legal citată este inexistent în prezenta cauză, la fel și întâmpinarea despre care susține că nu i-a fost comunicată, astfel încât aceste susțineri nu își găsesc suport real în circumstanțele pricinii. Criticile referitoare la modalitatea de soluționare a cauzei în diferitele cicluri procesuale pe care aceasta le-a parcurs reprezintă chestiuni ce nu pot fi analizate în prezenta cauză, întrucât exced motivelor expres și limitativ prevăzute de lege pentru o asemenea cale extraordinară de atac, prin care nu se pot remedia greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Contestatoarea solicită, în realitate, să se analizeze o serie de aspecte care țin de situația de fapt și de fazele procesuale anterioare, or, față de configurația art. 317 C. proc. civ., indiferent în ce variantă, acest lucru nu este posibil, întrucât s-ar deturna scopul și finalitatea textului legal arătat, încercându-se transformarea acestei căi extraordinare de atac într-un veritabil recurs la recurs. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge contestația în anulare formulată de P.C.M. împotriva Deciziei nr. 6577 din 6 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2011. Procesat de GGC - N