ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6789/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

Decizia civilă nr. 46 din 29 ianuarie 2010 irevocabilă a Curții de Apel Iași

s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de P.C.M. împotriva

Deciziei civile nr. 23 din 21 ianuarie 2009 a acestei instanțe.

Prin Decizia civilă nr. 6577 din 6 decembrie 2010 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a respins ca inadmisibil recursul

declarat de P.C.M. împotriva deciziei sus-menționate, reținându-se că aceasta

are caracter irevocabil prin prisma dispozițiilor art. 328 C. proc. civ.,

nefiind susceptibilă de mai fi atacată cu recurs.

Prin contestația în anulare înregistrată la data de 23

decembrie 2010 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, numita P.C.M. a

solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,

casarea Deciziei civile nr. 6577 din 6 decembrie 2010 pronunțată de această

instanță în dosarul nr. 442/45/2009, arătând că nu a fost legal citată pentru

termenul din 27 mai 2009 și nu a primit Întâmpinarea nr. 1049 din 15 mai 2009 a

intimatei S.C. A.V. S.A.

În motivarea cererii, contestatoarea a mai arătat că

în soluționarea litigiului având ca obiect pretenții, continuat de aceasta în

calitate de moștenitoare a defunctului T.S. (tatăl contestatoarei), instanțele

nu au analizat toate înscrisurile depuse în apărare, nu s-au pronunțat cu

privire la cererile formulate, au tergiversat, prin modalitatea de abordare,

soluționarea cauzei, au respins în mod nejustificat cererile de strămutare și

de recuzare formulate în legătură cu acest litigiu, fiindu-i astfel încălcate

drepturile procesuale, dispozițiile art. 6, 7, 13 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, precum și art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenție.

Contestatoarea a solicitat casarea Deciziei nr. 6577

din  6 decembrie 2010 a Înaltei Curți, precum și a tuturor deciziilor

pronunțate în dosarele nr. 1070/245/2007, nr. 442/45/2009 și nr. 0170/245/2007,

cu consecința menținerii ca legală și temeinică a Sentinței civile nr. 1425 din

13 octombrie 2006 a Tribunalului Iași (dosar nr. 9892/2006) prin care a fost

casată Sentința civilă nr. 3363 din 21 martie 2006 a Judecătoriei Iași,

stabilindu-se că nu a fost soluționată cererea completatoare a moștenitoarei

P.C.M., trimițându-se spre rejudecare primei instanțe, iar în ceea ce privește

efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă s-a respins ca fiind autoritate de

lucru judecat.

Contestația în anulare va fi respinsă pentru

următoarele motive:

Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

invocat ca temei juridic în prezenta cerere, hotărârile irevocabile pot fi

atacate cu contestație în anulare atunci când procedura de chemare a părții,

pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu

cerințele legii, textul legal având în vedere numai neregularitatea procedurii

de citare pentru ziua în care s-a judecat cauza pe fond, nu și neregularitățile

privitoare la termenele anterioare care, de altfel, se acoperă dacă nu au fost

invocate la prima zi de înfățișare care a urmat și înainte de a se pune

concluzii în fond.

Dosarul nr. 442/45/2009 în care s-a pronunțat decizia

contestată a avut unic termen de judecată la 6 decembrie 2010, dată la care s-a

procedat la soluționarea cauzei și pentru care contestatoarea a fost legal

citată cu mențiunea timbrării cererii conform legii, obligație față de care

aceasta s-a conformat depunând dovada achitării taxei judiciare de timbru și a

timbrului judiciar, precum și note scrise.

Termenul din 27 mai 2009 despre care contestatoarea

arată că nu a fost legal citată este inexistent în prezenta cauză, la fel și

întâmpinarea despre care susține că nu i-a fost comunicată, astfel încât aceste

susțineri nu își găsesc suport real în circumstanțele pricinii.

Criticile referitoare la modalitatea de soluționare a

cauzei în diferitele cicluri procesuale pe care aceasta le-a parcurs reprezintă

chestiuni ce nu pot fi analizate în prezenta cauză, întrucât exced motivelor

expres și limitativ prevăzute de lege pentru o asemenea cale extraordinară de

atac, prin care nu se pot remedia greșeli de judecată, de apreciere a probelor,

de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui

incident procedural.

Contestatoarea solicită, în realitate, să se analizeze

o serie de aspecte care țin de situația de fapt și de fazele procesuale

anterioare, or, față de configurația art. 317 C. proc. civ., indiferent în ce

variantă, acest lucru nu este posibil, întrucât s-ar deturna scopul și

finalitatea textului legal arătat, încercându-se transformarea acestei căi

extraordinare de atac într-un veritabil recurs la recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge

contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge contestația în anulare formulată de P.C.M.

împotriva Deciziei nr. 6577 din 6 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie

2011.

Procesat

de GGC - N