ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7810/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 28 iulie 2003, reclamanta P.V. a solicitat anularea anexei nr. 1 la Ordinul nr. 726/2002, emis de Ministerul Sănătății, privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru adulți și se aplică măsurile de protecție specială a acestora, potrivit căreia, în cazul persoanelor care suferă de afecțiuni neurologice, certificatele de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap, se vor emite numai pentru accidentele cerebrale cu deficit motor apărute anterior calității de asigurat în sistemul asigurărilor de stat, dar nu mai târziu de vârsta de pensionare.

Pârâtul Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare, invocând excepția tardivității acțiunii, în raport cu art. 5. Legea nr. 29/1990, cu motivarea că Ordinul Ministerului Sănătății și Familiei nr. 726/2002 a fost publicat în Monitorul Oficial (M. Of. nr. 775/24.10.2002). Pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că Ordinul Ministerului Sănătății și Familiei nr. 726/2002 respectă dispozițiile O.U.G. nr. 102/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 519/2002. S-au invocat și prevederile Legii nr. 17/2000 și ale H.G. nr. 886/2000. La prima zi de înfățișare s-a formulat de reclamantă, în baza art. 132 alin. (1) C. proc. civ., o cerere completatoare a cererii de chemare în judecată, prin care s-a arătat că înțelege a chema în judecată și Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap București și a Consiliului Județean Ilfov.

Prin sentința civilă nr. 1763/2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă, ca tardiv formulată. Instanța a reținut că ordinul atacat a fost publicat în octombrie 2002, iar acțiunea, depusă la data de 28 iulie 2003, a fost formulată peste termenul prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului s-a arătat că Ordinul nr. 726/2002 a fost publicat la data de 1 octombrie 2002, când recurenta era încadrată în categoria persoanelor cu handicap și avea certificatul pe anul 2002/2003, care expira în luna iulie 2003. La data publicării ordinului, interesul petentei, de a ataca ordinul, nu era născut, întrucât ea nu suferise nici o vătămare.

Abia la data de 4 iulie 2003, susține recurenta, i-a fost refuzată reîncadrarea în categoria persoanelor cu handicap, prin certificatul nr. 522 din 4 iulie 2003, astfel că termenele prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, trebuie să fie calculate de la data de 4 iulie 2003. În sprijinul acestei susțineri s-a invocat decizia nr. 434/2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ. În subsidiar, s-a solicitat repunerea în termen, potrivit art. 103 C. proc. civ., deoarece a fost în imposibilitate de a efectua procedura prealabilă anterior datei de 4 iulie 2003, din împrejurări mai presus de voința sa, fiind o persoană paralizată, nedeplasabilă și dependentă de rudele sale.

Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat. Ordinul nr. 726 /2002 , act administrativ de autoritate cu dispoziții normative, a fost publicat la data de 1 octombrie 2002, dată de la care, în termen de 30 de zile, conform dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, reclamanta trebuia să formuleze plângere prealabilă. Cum petiția a fost depusă la Ministerul Sănătății, la data de 23 iulie 2003, termenul legal a fost depășit, situație care echivalează cu neefectuarea procedurii prealabile, fine de neprimire a acțiunii. Nu este legală susținerea recurentei, în sensul că termenul de mai sus trebuie calculat de la data la care i s-a refuzat reîncadrarea în categoria persoanelor cu handicap, deoarece, abia atunci s-ar fi născut interesul său de a ataca ordinul, la data de 4 iulie 2003, intrând în sfera de adresabilitate a Ordinului nr. 726/2002.

Interesul petentei s-a născut chiar la data publicării actului normativ. Dreptul pretins, de a fi încadrată în categoria persoanelor cu handicap, se consideră a-i fi fost vătămat, însă, în momentul emiterii certificatului nr. 522 din 4 iulie 2003. Acest act putea să-l atace reclamanta în termen de 30 de zile de la data comunicării și în acea acțiune ar fi avut posibilitatea de a invoca excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 726/2002, excepție pentru care nu mai era obligată să respecte termenele impuse de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990. Deși instanța de fond a motivat diferit sentința, recursul nu se impune a fi admis, deoarece soluția de respingere a acțiunii s-ar menține. Prezentele considerente suplinesc însă, motivarea sentinței.

În ce privește invocarea deciziei de speță nr. 434/2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, Curtea nu o poate lua în considerare, nereprezentând autoritate de lucru judecat. Referitor la cererea recurentei, de repunere în termenul de efectuare a procedurii prealabile, conform art. 103 C. proc. civ., Curtea nu o poate primi. Dispozițiile art. 103 C. proc. civ., au în vedere, neexercitarea căilor de atac sau neîndeplinirea oricărui act de procedură în termen legal. Or, termenul prevăzut de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, este un termen de prescripție, în legătură cu acesta neputând opera decât suspendarea sau întreruperea termenului de prescripție, situații care nu se regăsesc în cauză.

Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, neexistând motive de casare de ordine publică, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.V. împotriva sentinței civile nr. 1763 din 29 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2004.