ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4040/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 612 din 6

mai 2004, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul F.N.

la 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.; pentru

infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. b) din același cod.

Conform art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a

dedus prevenția de la 21 februarie 2003 la zi.

Prin aceeași hotărâre a fost

condamnat și inculpatul B.D. la 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d)

și e) C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest, iar în baza art. 88 C. pen., a fost dedusă prevenția

de la 21 februarie 2003 la zi.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 2 ianuarie 2003, pe

fondul consumului excesiv de alcool, inculpații F.N. și B.D. persoane fără

locuință, care dormeau în canalul amplasat în parcul Academiei Militare, l-au

lovit pe numitul P.D., care locuia împreună cu ei, cu pumnii și picioarele,

izbindu-l și cu capul de pereți. Urmarea loviturilor primite victima nu s-a mai

putut ridica din locul în care căzuse, nu a mai putut mânca sau bea, iar după

două zile a decedat. Constatând moartea victimei, în noaptea de 3 ianuarie

2003, cei doi inculpați au hotărât să scoată cadavrul din canal și să-l arunce

într-un alt canal, motiv pentru care au solicitat și ajutorul martorului P., de

asemenea persoană fără locuință care stătea în canal și care asistase la

incident. Acesta din urmă i-a ajutat pe inculpați să scoată afară cadavrul, folosindu-se

de niște sfori, după care s-a reîntors în canal.

Inculpații au fost depistați de

organele de poliție aflate în zona Academiei Militare, în timp ce târau prin

zăpadă cadavrul numitului P.D., în scopul de a-l arunca într-un alt canal.

Raportul de expertiză medico-legală

a reținut că moartea victimei a fost violentă și s-a produs prin hemoragie

cerebrală consecutivă traumatismului capului prin lovire cu și de corp dur.

Apelurile declarate de inculpați

împotriva sentinței, au fost respinse, ca nefondate, prin decizia penală nr.

407 din 31 mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Împotriva deciziei, în termen legal,

a declarat recurs inculpatul F.N., motivul constituindu-l greșita

individualizare a pedepsei, considerată a fi prea mare.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

În conformitate cu prevederile art.

72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea

specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Raportând cauzei aceste dispoziții

legale, se reține că pericolului social al faptei i s-a dat importanța concretă

conferită de valoarea apărată de lege respectiv viața persoanei.

De asemenea, instanțele au

considerat și persoana inculpatului, fără antecedente penale, dar și atitudinea

oscilantă pe parcursul cercetărilor, încercând să denatureze adevărul, cât și

după săvârșirea faptei, abandonând victima, neacordându-i nici un fel de

ajutor, iar ulterior încercând să scape de cadavru prin transportarea lui în

alt loc.

Ca atare pedeapsa de 10 ani

închisoare orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea

de omor și 5 ani pedeapsa complementară a exercitării drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., este corespunzătoare realizării scopului

ei acela al prevenției generale și speciale cum prevede art. 52 C. pen.

În baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat nefiind fondat va fi

respins.

Se va deduce la zi arestarea

preventivă.

Conform art. 192 C. proc. pen.,

inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul F.N. împotriva deciziei penale nr. 407 din 31 mai 2004 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 21 februarie 2003, la 3 august 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

august 2004.