ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5336/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 53 din 10

martie 2004, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr. 7455/2004, au

fost condamnați inculpații:

1. R.S.C.;

2. R.A.;

3.

b.n.

la câte 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt

calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1)

lit. a) și alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 64 și art.

71 C. pen.

De asemenea, inculpații au fost

obligați în solidar să plătească părții civile E.P.C. Valea Jiului, suma de

85.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt.

În data de 24 august 2003, cei trei

inculpați au pătruns în incinta sectorului T.P. de lucru Livezeni, aparținând

părții civile și dintr-o clădire unde se aflau celule de înaltă tensiune (6 kv)

ce deserveau linia secundară de alimentare cu energie electrică a unității, au

sustras mai multe subansamble pe care le-au dus la un centru de colectare a

fierului vechi.

Cu toate că bunurile sustrase au

fost recuperate și restituite părții vătămate aceasta s-a constituit parte

civilă în cauză cu suma de 85.000.000 lei, deoarece subansamblele respective nu

mai puteau fi remontate la celula electrică.

Împotriva sentinței penale

pronunțate de instanța de fond, au declarat apel, în termen, inculpații R.S.C.,

R.A. și B.N., solicitând reducerea pedepselor aplicate pe care le consideră

prea aspre.

Totodată, au solicitat respingerea

cererii de despăgubiri civile formulată de partea civilă, bunurile sustrase

fiind fără valoare.

Prin decizia penală nr. 208/ A din 1

iunie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia s-au respins, ca nefondate, apelurile

declarat de inculpați, apreciindu-se că hotărârea pronunțată este legală și

temeinică.

Împotriva acestei decizii, cât și a

hotărârii primei instanțe, inculpații R.S.C., R.A. și B.N. au declarat recurs,

reiterând motivul de apel referitor la individualizarea pedepsei, temei de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursurile nu sunt întemeiate.

Verificând hotărârile atacate în

raport de critica invocată cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că pedepsele aplicate

inculpaților se situează la limita minimă prevăzută de lege și că au fost just

individualizate, cu respectarea tuturor criteriilor cuprinse în art. 72 C.

pen., respectiv pericolul social concret al faptelor, împrejurările în care

s-au săvârșit, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și de circumstanțele

personale ale inculpaților.

Astfel, la dozarea pedepselor s-a

ținut seama de modul în care au acționat inculpații, precum și de valoarea mare

a prejudiciului cauzat părții civile, 85.000.000 lei.

Referitor la profilele morale ale

inculpaților, instanțele au avut în vedere faptul că toți trei sunt recidiviști

postexecutoriu, suferind mai multe condamnări tot pentru infracțiuni de furt,

iar inculpatul B.N. și pentru tâlhărie.

În consecință o redozare a

pedepselor nu se justifică, iar recursurile declarate de inculpați apar ca

nefondate, urmând a fi respinse ca atare, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații R.S.C., R.A. și B.N. împotriva deciziei penale nr. 208

din 1 iunie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă recurenții inculpații la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din

care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte

400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 octombrie 2004.