ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5336/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 53 din 10 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr. 7455/2004, au fost condamnați inculpații: 1. R.S.C.; 2. R.A.; 3. b.n. la câte 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen. De asemenea, inculpații au fost obligați în solidar să plătească părții civile E.P.C. Valea Jiului, suma de 85.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt.

În data de 24 august 2003, cei trei inculpați au pătruns în incinta sectorului T.P. de lucru Livezeni, aparținând părții civile și dintr-o clădire unde se aflau celule de înaltă tensiune (6 kv) ce deserveau linia secundară de alimentare cu energie electrică a unității, au sustras mai multe subansamble pe care le-au dus la un centru de colectare a fierului vechi. Cu toate că bunurile sustrase au fost recuperate și restituite părții vătămate aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 85.000.000 lei, deoarece subansamblele respective nu mai puteau fi remontate la celula electrică. Împotriva sentinței penale pronunțate de instanța de fond, au declarat apel, în termen, inculpații R.S.C., R.A.

și B.N., solicitând reducerea pedepselor aplicate pe care le consideră prea aspre. Totodată, au solicitat respingerea cererii de despăgubiri civile formulată de partea civilă, bunurile sustrase fiind fără valoare. Prin decizia penală nr. 208/ A din 1 iunie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia s-au respins, ca nefondate, apelurile declarat de inculpați, apreciindu-se că hotărârea pronunțată este legală și temeinică. Împotriva acestei decizii, cât și a hotărârii primei instanțe, inculpații R.S.C., R.A. și B.N. au declarat recurs, reiterând motivul de apel referitor la individualizarea pedepsei, temei de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursurile nu sunt întemeiate. Verificând hotărârile atacate în raport de critica invocată cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpaților se situează la limita minimă prevăzută de lege și că au fost just individualizate, cu respectarea tuturor criteriilor cuprinse în art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al faptelor, împrejurările în care s-au săvârșit, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților. Astfel, la dozarea pedepselor s-a ținut seama de modul în care au acționat inculpații, precum și de valoarea mare a prejudiciului cauzat părții civile, 85.000.000 lei. Referitor la profilele morale ale inculpaților, instanțele au avut în vedere faptul că toți trei sunt recidiviști postexecutoriu, suferind mai multe condamnări tot pentru infracțiuni de furt, iar inculpatul B.N.

și pentru tâlhărie. În consecință o redozare a pedepselor nu se justifică, iar recursurile declarate de inculpați apar ca nefondate, urmând a fi respinse ca atare, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.S.C., R.A. și B.N. împotriva deciziei penale nr. 208 din 1 iunie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă recurenții inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 octombrie 2004.