ÎCCJ, Decizia nr. 55/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Referindu-se la dosarul civil nr. 6238/2003

al Tribunalului Prahova, privind o cerere de recuzare a tuturor judecătorilor

Judecătoriei Sinaia și, apoi, a judecătorilor acelui tribunal, petiționarele C.M.E.

și L.A.M. au formulat ulterior cerere, prin care au recuzat și pe toți

judecătorii Curții de Apel Ploiești.

În motivarea cererii, petiționarele

au relevat că din anul 1991 se află în litigiu cu Prefectura județului Prahova

și Consiliul Local al orașului Bușteni, pentru atribuirea în proprietate a unui

teren situat în acest oraș, precum și că, datorită formării, în legătură cu

acel litigiu, a mai multor dosare în care judecătorii din circumscripția Curții

de Apel Ploiești și-au spus părerea, există îndoială cu privire la

obiectivitatea judecătorilor acelei instanțe.

Curtea Supremă de Justiție, secția

civilă, prin încheierea nr. 2798 din 25 iunie 2003, a respins cererea de

recuzare, cu motivarea că situațiile invocate de petiționare nu se regăsesc în

cazurile de recuzare a judecătorilor expres și limitativ prevăzute la art. 27

punctele 1-9 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri,

petiționara L.A.M. a declarat recurs.

Recursul nu este admisibil.

În adevăr, potrivit art. 34 alin. (2)

C. proc. civ., „încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai

odată cu fondul”, rezultând, astfel, că împotriva unei asemenea încheieri,

pronunțată de o instanță ierarhic superioară, ca în cazul de față, nici nu se

poate exercita o atare cale de atac, decât în măsura în care acea instanță

pronunță o hotărâre asupra fondului cauzei, susceptibilă de a fi atacată cu

recurs.

Or, pe lângă că petiționara nu a

exercitat calea de atac a recursului odată cu fondul cauzei, așa cum se prevede

imperativ prin textul de lege menționat, dar nici nu poate să atace cu recurs o

asemenea încheiere, câtă vreme instanței supreme nu-i revine competența de a se

pronunța asupra fondului cauzei, pentru ca încheierea, prin care se respinge

cererea de recuzare, să fie susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În consecință, urmează ca recursul

declarat de petiționara L.A.M. să fie respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de petiționara L.A.M., împotriva încheierii nr. 2798 din 25 iunie 2003

a Curții Supreme de Justiție, secția civilă.

Pronunțată, în ședință publică, azi,

26 ianuarie 2004.