ÎCCJ, Decizia nr. 55/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Referindu-se la dosarul civil nr. 6238/2003 al Tribunalului Prahova, privind o cerere de recuzare a tuturor judecătorilor Judecătoriei Sinaia și, apoi, a judecătorilor acelui tribunal, petiționarele C.M.E. și L.A.M. au formulat ulterior cerere, prin care au recuzat și pe toți judecătorii Curții de Apel Ploiești. În motivarea cererii, petiționarele au relevat că din anul 1991 se află în litigiu cu Prefectura județului Prahova și Consiliul Local al orașului Bușteni, pentru atribuirea în proprietate a unui teren situat în acest oraș, precum și că, datorită formării, în legătură cu acel litigiu, a mai multor dosare în care judecătorii din circumscripția Curții de Apel Ploiești și-au spus părerea, există îndoială cu privire la obiectivitatea judecătorilor acelei instanțe.

Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin încheierea nr. 2798 din 25 iunie 2003, a respins cererea de recuzare, cu motivarea că situațiile invocate de petiționare nu se regăsesc în cazurile de recuzare a judecătorilor expres și limitativ prevăzute la art. 27 punctele 1-9 C. proc. civ. Împotriva acestei încheieri, petiționara L.A.M. a declarat recurs. Recursul nu este admisibil. În adevăr, potrivit art. 34 alin. (2) C. proc. civ., „încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul”, rezultând, astfel, că împotriva unei asemenea încheieri, pronunțată de o instanță ierarhic superioară, ca în cazul de față, nici nu se poate exercita o atare cale de atac, decât în măsura în care acea instanță pronunță o hotărâre asupra fondului cauzei, susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Or, pe lângă că petiționara nu a exercitat calea de atac a recursului odată cu fondul cauzei, așa cum se prevede imperativ prin textul de lege menționat, dar nici nu poate să atace cu recurs o asemenea încheiere, câtă vreme instanței supreme nu-i revine competența de a se pronunța asupra fondului cauzei, pentru ca încheierea, prin care se respinge cererea de recuzare, să fie susceptibilă de a fi atacată cu recurs. În consecință, urmează ca recursul declarat de petiționara L.A.M. să fie respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara L.A.M., împotriva încheierii nr. 2798 din 25 iunie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 26 ianuarie 2004.