ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3913/2005

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5474 din 12

noiembrie 2003, Judecătoria Drobeta Turnu–Severin a respins acțiunea formulată

de Direcția Sanitară Veterinară Mehedinți, în contradictoriu cu pârâtul D.I.,

ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că reclamanta a cerut să se constate că, în urma

desfacerii contractului de muncă al pârâtului și atacării de către pârât a

deciziei prin care s-a luat această măsură, a fost obligată la plata sumei de

887.000.000 lei și să fie anulată investirea sentinței civile nr. 6322

pronunțată în dosarul nr. 65/E/2001.

Pârâtul a depus la dosar o cerere,

intitulată cerere reconvențională, pe care instanța o apreciază ca fiind

întâmpinare, pentru că într-o cauză civilă nu se pot formula pretenții provenind

din săvârșirea unei infracțiuni pentru care nu există hotărâre judecătorească

de condamnare.

Reține instanța de fond, că acțiunea

formulată de reclamantă este inadmisibilă, pentru că se cere să se constate că

este nulă a doua investire cu formulă executorie a unei hotărâri judecătorești,

deși aceasta are posibilitatea să atace încheierea de investire, conform art.

373

3

C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 233 din 23

februarie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondate apelurile

declarate de ambele părți.

Referitor la apelul declarat de

reclamantă se reține că, potrivit art. 111 C. proc. civ., pe calea acțiunii în

constatare se poate cere constatarea existenței sau inexistenței unui drept al

pârâtului, iar acțiunea în constatare are caracter subsidiar. Or, în cauză,

reclamanta, care urmărește să obțină anularea încheierii prin care s-a investit

cu formulă executorie sentința civilă nr. 6322/1997 a Judecătoriei Drobeta

Turnu Severin, precum și a actelor de executare, are calea contestației la executare.

În privința apelului declarat de

pârât, se reține că chiar acesta confirmă faptul că cererea este un denunț

penal pentru săvârșirea unor infracțiuni de către angajații reclamantei. De

aceea, instanța de fond nu putea să rezolve pe calea acțiunii civile acest

denunț, iar din adresa nr. 5173/VIII/2001, emisă de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova, rezultă că prin rezoluția nr. 735/P/2001 s-a confirmat

propunerea de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de

art. 84 din Legea nr. 168/1999 și art. 246, art. 289, art. 291, art. 215 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs ambele părți.

Reclamanta, fără să invoce vreun

motiv de recurs, arată că își menține motivele indicate în acțiune și în

cererea de apel și precizează că instanțele nu s-au pronunțat asupra faptului

că sentința civilă nr. 6322/1997 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin a fost

investită a doua oară cu formulă executorie, deși obligația a fost stinsă prin

plată.

Pârâtul, care, de asemenea, nu

indică vreun motiv de recurs, arată că instanțele au refuzat să judece cererea

reconvențională și cere ca, potrivit art. 278

1 și 2

C. proc. pen.,

această cerere să fie trimisă instanței de fond pentru a verifica modul în care

a fost falsificat carnetul său de muncă.

Ambele părți au depus la dosar

întâmpinări, prin care, în esență, au susținut că recursul formulat de cealaltă

parte este neîntemeiat.

Pentru considerentele la care ne vom

referi în continuare, se va constata nul recursul declarat de reclamantă și se

va lua act de renunțarea pârâtului la judecata recursului declarat de acesta.

Conform art. 302

1

lit. c)

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că

motivele de recurs vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar conform art.

303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de

recurs sau înăuntrul termenului de recurs care, potrivit art. 301 C. proc. civ.,

este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

A motiva recursul înseamnă, pe de o

parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea

acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al

instanței, raportat la motivul de recurs invocat.

În prezenta cauză, reclamanta,

căreia hotărârea atacată i-a fost comunicată la data de 11 martie 2004, a

declarat recurs în termenul legal, la data de 22 martie 2004, fără să indice

vreun motiv de recurs și să formuleze critici care să facă posibilă încadrarea

în art. 304 C. proc. civ.

Susținerile recurentei că își

menține motivele indicate în acțiune și în cererea de apel, că sentința civilă

nr. 6322/1997 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin a fost investită a doua oară

cu formulă executorie și că obligația a fost stinsă prin plată, nu privesc

soluția respingerii acțiunii ca inadmisibilă, pronunțată prin sentința instanței

de fond, păstrată prin hotărârea atacată.

Prin urmare, constatându-se că reclamanta

nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302

1

lit. c) și 303 C.

proc. civ., conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul

recursul declarat de aceasta.

În privința recursului declarat de

pârâtul D.I., scutit de taxe de timbru conform art. 15 lit. a) din Legea nr.

146/1997, potrivit art. 246 C. proc. civ., se va lua act de declarația

acestuia, făcută în instanță la termenul din 12 mai 2005, că renunță la

judecată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de

reclamanta D.V.S.A. Mehedinți împotriva deciziei nr. 233 din 23 februarie 2004

a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Ia act de renunțarea pârâtului D.I.

la judecata recursului declarat împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2005.