ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2540/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr.

8513 din 1 septembrie 2003 a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta P.E.

în contradictoriu cu pârâtele Banca Națională a României și sucursala Iași a

Băncii Naționale a României, dispunând obligarea acestora să încheie cu

reclamanta contract de vânzare cumpărare pentru apartamentul nr. 2 din Iași, pe

care îl ocupă în calitate de chiriașă conform contractului nr. 392 din 14

septembrie 1974, în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și Legii nr. 85/1992.

S-a reținut că apartamentul în cauză este

locuință de serviciu construită din fondurile BNR, care este unitate bugetară

de stat, fiind aplicabile astfel prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992

care se arată că „locuințele construite din fondurile unităților economice sau

bugetare de stat până la intrarea în vigoare a prezentei legi, altele decât

locuințele de intervenție vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere

la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile

Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi”

Reclamanta a formulat în prealabil cererea

nr. 1427 din 16 ianuarie 2002 pentru cumpărarea locuinței, rămasă

nesoluționată.

Pârâtele în apărare au invocat hotărârea

Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României prin care s-a

aprobat vânzarea locuințelor către actualii chiriași dar la un preț stabilit de

evaluator pe baza valorii la zi în raport cu dimensiunile fiecărei unității

locative, motivat de împrejurarea că aceste locuințe de serviciu sunt situate

în imobilul ce constituie incinta sucursalei Iași construit din fondurile

proprii ale Băncii care a fost supus în ansamblul său de art. 2 lit. f) din

Normele nr. 71906 din 29 mai 1995 emise de reevaluărilor impuse de Ministerul

Finanțelor Publice.

Instanța a înlăturat solicitarea pârâtelor

având în vedere procedura specială din art. 7 alin. (4) al Legii nr. 85/1992,

sancționată cu nulitatea absolută potrivit art.19 alin. (1) din aceeași lege,

potrivit căreia „evaluarea și vânzarea locuințelor prevăzute la alin. (1) și (2)

și la art. 1 alin. (1), pentru care nu s-a încheiat contractul de vânzare

cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în

condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și a prezentei legi, completate cu

prevederile referitoare la coeficientul de uzură din Decretul nr. 93/1977, la

un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țară la data

cumpărării, față de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992”.

Apelurile declarate de pârâte prin care s-a

solicitat stabilirea prețului de vânzare cumpărare al locuinței valoarea de

circulație actuală.

- prin derogare de la prevederile art. 7 alin.

(4) din Legea nr. 85/1992, a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Iași,

secția civilă, prin decizia civilă nr. 132 din 5 decembrie 2003.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat

recurs pârâtele în cauză reiterând criticile de nelegalitate din apel,

circumscrise cazului de modificare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Criticile sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

modificarea unei hotărâri se poate cere atunci când este lipsită de temei legal

ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Legea nr. 85/1992 se referă la „vânzarea de

locuințe” și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din

fondurile unităților economice sau bugetare”.

Apartamentul în cauză are caracterul de

locuință construită din fondurile unei unități bugetare. Deci vânzarea acestuia

se face în conformitate cu dispozițiile acestui act normativ.

În art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992

se arată că „Locuințele construite din fondurile unităților economice sau

bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele

decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de

închiriere la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în

condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi”.

În art. 7 alin. (4) Legea nr. 85/1992

arată că: Evaluarea și vânzarea locuințelor prevăzute la alin. (1).... pentru

care nu s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare până la data intrării în

vigoare a prezentei legi, se vor face în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990

și a prezentei legi, completată cu prevederile referitoare la coeficientul de

uzură din Decretul nr. 93/1977, la un preț indexat în funcție de creșterea

salariului minim brut pe țară la data cumpărării, „față de cel existent la data

intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992”.

Legea are în vedere deci și indexarea

prețului la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, dar se

raportează la „creșterea salariului minim brut pe țară”, iar nu la valoarea de

circulație, deoarece în intenția legiuitorului a fost a se da eficiență dispozițiilor

art. 43 alin. (1) și art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituție cu privire la

obligația statului de a se crea condiții necesare pentru creșterea calității

vieții de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai

decent. In acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională atunci când a

pronunțat respingerea excepției de neconstituționalitate invocată referitor la

dispozițiile art. 7 din Legea nr. 85/1992.

Reevaluările din evidențele contabile

conform actelor normative invocate nu au relevanță în situația de față care își

are reglementarea exclusivă în dispozițiile legale sus menționate.

Ca atare, hotărârile pronunțate în cauză

sunt legale și temeinice, iar recursul declarat în cauză de pârâte va fi

respins ca nefondat în baza art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtele Banca Națională a României și Banca Națională a României,

sucursala Iași, împotriva deciziei nr. 132 din 5 decembrie 2003 a Curții de

Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2005.