ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6134/2005

Asupra recursurilor civile de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

11 aprilie 2003, reclamanta F.M. a chemat în judecată pe pârâtele B.N.R. și B.N.R.,

sucursala Iași, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună

obligarea acestora de a perfecta contractul de vânzare-cumpărare pentru

apartamentul ocupat de reclamantă în calitate de chiriaș, cu plata prețului ce

se va stabili în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și Legii nr. 85/1992.

Fiind astfel investită, Judecătoria

Iași, prin sentința civilă nr. 8728 din 8 septembrie 2003, a admis acțiunea și

le-a obligat pe pârâte să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare

pentru apartamentul nr. 1 situat în Iași, la prețul ce urmează a fi stabilit

potrivit dispozițiilor Decretului-lege nr. 61/1990 și Legii nr. 85/1992.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut în esență, că reclamanta îndeplinește cumulativ condițiile

prevăzute de Decretul-lege nr. 61/1990 și ale art. 7 din Legea nr. 85/1992

pentru a cumpăra apartamentul în discuție, având, pe de o parte, calitatea de

chiriaș, iar pe de altă parte, locuința este construită din fondurile statului

și face parte din fondul locativ de stat.

Instanța a mai reținut că în speță

sunt îndeplinite și cerințele art. 7 alin. (4) din Legea nr. 85/1992 care

stabilesc că evaluarea și vânzarea locuințelor prevăzute la art. 1 alin. (1) și

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1990 se va face în condițiile Decretului-lege

nr. 61/1990 și ale Legii nr. 85/1992, completate cu prevederile referitoare la

coeficienții de uzură din Decretul nr. 93/1977, la un preț indexat în funcție

de creșterea salariului brut pe țară la data cumpărării, față de cel existent

la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992.

Instanța de fond a mai reținut că

potrivit art. 39 alin. (1) din Legea nr. 101 din 26 mai 1998 privind Statutul B.N.R.

, capitalul acesteia aparține statului, așa încât, aceasta este o unitate

bugetară de stat și îi sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (4) din Legea

nr. 85/1992 privind evaluarea și vânzarea locuințelor.

Soluția instanței de fond a fost

confirmată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, care, prin decizia nr. 114

din 2 decembrie 2003, a respins ca nefondate apelurile pârâtelor.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

au declarat recurs pârâtele B.N.R. și sucursala Iași a B.N.R., invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

pârâtele susțin că în mod greșit s-a apreciat că imobilul în litigiu este

construit din fondurile statului și că nu trebuie reevaluat potrivit Normelor nr.

71906 din 29 mai 1992 emise de Ministerul Finanțelor Publice.

Art. 2 alin. (2) lit. f) din aceste norme

reglementează regimul clădirilor de locuit sau a locuințelor de serviciu

construite din fondurile statului, însă apartamentul în discuție a fost construit

din fondurile băncii, fonduri de care poate dispune numai B.N.R. în baza art. 58

raportat la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 101/1998.

Se mai arată că hotărârile

pronunțate în cauză pun B.N.R. în situația de a înregistra în evidențele sale o

pierdere în raport de valoarea actuală de circulație a apartamentului și cea

care ar fi stabilită potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 85/1992.

Recursurile sunt nefondate.

Criticile formulate de cele două

recurente-pârâte vizând determinarea prețului apartamentului în litigiu prin

aplicarea greșită a prevederilor Decretului-lege nr. 61/1990 și Legii nr. 85/1992

întrucât prețul trebuie stabilit în raport de valoarea actuală de circulație a

apartamentului nu pot fi primite, deoarece art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992

prevede în mod expres că locuințele construite din fondurile unităților

economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a legii,

altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor

de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului,

în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale acestui act normativ.

Susținerea recurentelor că acest

text de lege nu le-ar fi aplicabil, nu pot fi primite „deoarece fondurile B.N.R.

sunt asigurate de Statul Român, chiar dacă numai aceasta poate beneficia de

ele”.

Drept urmare, locuințele construite

din fondurile B.N.R. intră în categoria celor construite din „fondurile

unităților economice sau bugetare de stat” conform textului de le menționat.

Pe de altă parte, prin art. 1 din

Normele nr. 71906 din 29 mai 1992 emise de Ministerul Finanțelor Publice s-a

stabilit că, prin operațiunea de reevaluare, se urmărește actualizarea valorii

mijloacelor fixe aflate în patrimoniul agenților economici cu capital de stat

în funcție de prețurile negociate cu agenții economici în baza prevederilor

H.G. nr. 776/1991.

Așa cum în mod just au reținut și

instanțele, în Capitolul III alineatul penultim din Normele nr. 71906 din 29

mai 1992, se stipulează că nu se reevaluează clădirile de locuit construite din

fondurile statului care intră sub incidența Decretului-legea nr. 61/1990 și

sunt supuse vânzării către populație.

Împrejurarea că pârâtele au procedat

la reevaluarea imobilului supus vânzării în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990

nu poate determina stabilirea prețului în baza altor criterii decât cele

stipulate în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992.

Ca atare, constatând că instanța de

fond, a cărei soluție a fost confirmată de instanța de apel, a făcut o corectă

aplicare a legii atunci când a dispus obligarea pârâtelor de a vinde

reclamantei chiriașe locuința la prețul stabilit de Decretul-lege nr. 61/1990

și de Legea nr. 85/1992, recursurile declarate în cauză se privesc ca nefondate

și urmează a fi respinse în consecință conform art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ.

Întrucât cererile de recurs cuprind

mențiunile cerute de art. 302

1

C. proc. civ., Curtea a respins excepția

nulității recursurilor invocată de reclamantă prin avocat.

Este de menționat că între

reclamantă și pârâta B.N.R. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 7191 din 12 august 2004 al B.N.P S.B. privind apartamentul

în litigiu.

Văzând și dispozițiile art. 274 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de pârâtele B.N.R. și sucursala Iași a B.N.R. împotriva deciziei

civile nr. 114 din 2 decembrie 2003 a Curții de Apel Iași.

Obligă pe recurentele-pârâte la

2.580.000 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă F.M. reprezentând

onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iulie 2005.