ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6134/2005

Asupra recursurilor civile de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 11 aprilie 2003, reclamanta F.M. a chemat în judecată pe pârâtele B.N.R. și B.N.R., sucursala Iași, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestora de a perfecta contractul de vânzare-cumpărare pentru apartamentul ocupat de reclamantă în calitate de chiriaș, cu plata prețului ce se va stabili în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și Legii nr. 85/1992. Fiind astfel investită, Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 8728 din 8 septembrie 2003, a admis acțiunea și le-a obligat pe pârâte să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare pentru apartamentul nr. 1 situat în Iași, la prețul ce urmează a fi stabilit potrivit dispozițiilor Decretului-lege nr. 61/1990 și Legii nr. 85/1992.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, că reclamanta îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de Decretul-lege nr. 61/1990 și ale art. 7 din Legea nr. 85/1992 pentru a cumpăra apartamentul în discuție, având, pe de o parte, calitatea de chiriaș, iar pe de altă parte, locuința este construită din fondurile statului și face parte din fondul locativ de stat. Instanța a mai reținut că în speță sunt îndeplinite și cerințele art. 7 alin. (4) din Legea nr. 85/1992 care stabilesc că evaluarea și vânzarea locuințelor prevăzute la art. 1 alin. (1) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1990 se va face în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale Legii nr. 85/1992, completate cu prevederile referitoare la coeficienții de uzură din Decretul nr. 93/1977, la un preț indexat în funcție de creșterea salariului brut pe țară la data cumpărării, față de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992.

Instanța de fond a mai reținut că potrivit art. 39 alin. (1) din Legea nr. 101 din 26 mai 1998 privind Statutul B.N.R. , capitalul acesteia aparține statului, așa încât, aceasta este o unitate bugetară de stat și îi sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 85/1992 privind evaluarea și vânzarea locuințelor. Soluția instanței de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, care, prin decizia nr. 114 din 2 decembrie 2003, a respins ca nefondate apelurile pârâtelor. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâtele B.N.R. și sucursala Iași a B.N.R., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtele susțin că în mod greșit s-a apreciat că imobilul în litigiu este construit din fondurile statului și că nu trebuie reevaluat potrivit Normelor nr. 71906 din 29 mai 1992 emise de Ministerul Finanțelor Publice.

Art. 2 alin. (2) lit. f) din aceste norme reglementează regimul clădirilor de locuit sau a locuințelor de serviciu construite din fondurile statului, însă apartamentul în discuție a fost construit din fondurile băncii, fonduri de care poate dispune numai B.N.R. în baza art. 58 raportat la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 101/1998. Se mai arată că hotărârile pronunțate în cauză pun B.N.R. în situația de a înregistra în evidențele sale o pierdere în raport de valoarea actuală de circulație a apartamentului și cea care ar fi stabilită potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 85/1992. Recursurile sunt nefondate.

Criticile formulate de cele două recurente-pârâte vizând determinarea prețului apartamentului în litigiu prin aplicarea greșită a prevederilor Decretului-lege nr. 61/1990 și Legii nr. 85/1992 întrucât prețul trebuie stabilit în raport de valoarea actuală de circulație a apartamentului nu pot fi primite, deoarece art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992 prevede în mod expres că locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a legii, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale acestui act normativ.

Susținerea recurentelor că acest text de lege nu le-ar fi aplicabil, nu pot fi primite „deoarece fondurile B.N.R. sunt asigurate de Statul Român, chiar dacă numai aceasta poate beneficia de ele”. Drept urmare, locuințele construite din fondurile B.N.R. intră în categoria celor construite din „fondurile unităților economice sau bugetare de stat” conform textului de le menționat. Pe de altă parte, prin art. 1 din Normele nr. 71906 din 29 mai 1992 emise de Ministerul Finanțelor Publice s-a stabilit că, prin operațiunea de reevaluare, se urmărește actualizarea valorii mijloacelor fixe aflate în patrimoniul agenților economici cu capital de stat în funcție de prețurile negociate cu agenții economici în baza prevederilor H.G.

nr. 776/1991. Așa cum în mod just au reținut și instanțele, în Capitolul III alineatul penultim din Normele nr. 71906 din 29 mai 1992, se stipulează că nu se reevaluează clădirile de locuit construite din fondurile statului care intră sub incidența Decretului-legea nr. 61/1990 și sunt supuse vânzării către populație. Împrejurarea că pârâtele au procedat la reevaluarea imobilului supus vânzării în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 nu poate determina stabilirea prețului în baza altor criterii decât cele stipulate în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992.

Ca atare, constatând că instanța de fond, a cărei soluție a fost confirmată de instanța de apel, a făcut o corectă aplicare a legii atunci când a dispus obligarea pârâtelor de a vinde reclamantei chiriașe locuința la prețul stabilit de Decretul-lege nr. 61/1990 și de Legea nr. 85/1992, recursurile declarate în cauză se privesc ca nefondate și urmează a fi respinse în consecință conform art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. Întrucât cererile de recurs cuprind mențiunile cerute de art. 302 1 C. proc. civ., Curtea a respins excepția nulității recursurilor invocată de reclamantă prin avocat. Este de menționat că între reclamantă și pârâta B.N.R. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7191 din 12 august 2004 al B.N.P S.B.

privind apartamentul în litigiu. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele B.N.R. și sucursala Iași a B.N.R. împotriva deciziei civile nr. 114 din 2 decembrie 2003 a Curții de Apel Iași. Obligă pe recurentele-pârâte la 2.580.000 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă F.M. reprezentând onorariu de avocat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iulie 2005.