ÎCCJ, decizie (scj.ro #82338)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82338) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contract de vânzare-cumpărare reglementat prin Legea
nr
. 85/1992. Prețul vânzării
Cuprins pe materii
: Drept civil. Obligații. Contract de
vânzare-cumpărare reglementat prin Legea
nr
.
85/1992. Prețul vânzării
Index alfabetic
: Drept civil
-
contract de vânzare-cumpărare reglementat prin Legea
nr
. 85/1992
-
prețul vânzării
Legea
nr
.
85/1992,
art
. 7
Decretul-lege
nr
.
61/1990
Prețul locuinței vândută chiriașului, în temeiul Legii
nr
. 85/1992, se stabilește în condițiile
Decretului-lege
nr
. 61/1990 completată cu
prevederile Decretului
nr
. 93/1977 referitoare la
coeficienții de uzură, preț indexat în funcție de
creșterea salariului minim brut pe țară la data
cumpărării față de cel existent la data intrării în
vigoare a Legii
nr
. 85/1992. Ca atare, nu poate fi
primită pretenția unității vânzătoare de a se fixa
prețul corespunzător
pieții
libere
imobiliare, în cauză fiind operante măsurile de protecție
socială stabilite de legiuitor în favoarea chiriașilor
cumpărători, care restrâng, pentru un motiv de interes general,
libertatea contractuală în concordanță cu dispozițiile
art
. 44 și
art
. 47 (1) din
Constituție.
I.C.C.J.,
secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia
nr
. 5630 din 27 iunie 2005
La 6 ianuarie 2003, I.I. a chemat în judecată pe SC Construcții
Feroviare Craiova SA solicitând obligarea acesteia să-i vândă în
condițiile Legii
nr
. 85/1992, locuința pe
care o ocupă împreună cu familia sa în calitate de chiriaș.
Pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a cerut ca
prețul de vânzare să fie stabilit la 1345 de USD, echivalent în lei ,
la care să se adauge TVA și obligarea reclamantului la achitarea
chiriei și a întreținerii până la data vânzării. Ulterior
s-a cerut și evacuarea reclamantului.
Judecătoria Craiova, prin sentința
civilă
nr
. 10634 din 21 octombrie 2003, a admis
acțiunea, a obligat pe pârâtă să-i vândă reclamantului
locuința în condițiile Legii
nr
. 85/1992
și ale Decretului-lege
nr
. 61/1990. A fost
respinsă cererea reconvențională.
S-a reținut în motivarea acestei soluții, că sunt întrunite
cerințele
art
. 7 din Legea
nr
.
85/1992, modificată, pentru vânzarea către reclamant, în
condițiile Decretului-lege
nr
. 61/1990, a
locuinței de serviciu pe care o ocupă.
Apelurile declarate de ambele
părți litigante au fost respinse prin
decizia
nr
. 2822 din 10 septembrie 2004 a
Curții de Apel Craiova, secția civilă.
S-a reținut, în legătură cu apelul reclamantului, că
dispozitivul sentinței este suficient de clar în privința elementelor
obiectului vânzării, actele normative indicate prevăzând baza de
calcul a prețului, astfel că acesta este determinabil, la data la
care se va încheia contractul.
În privința apelului declarat de pârâtă, curtea de apel a observat,
mai întâi, că în mod corect cauza nu a fost suspendată pentru a se
trimite la Curtea Constituțională, în raport cu decizia
nr
. 239/2004 a instanței constituționale, în care
excepția ridicată de aceeași parte într-o cauză
identică fusese respinsă. A fost respinsă de asemeni critica
vizând lipsa calității procesual pasive, față de
dispozițiile clare și neechivoce ale
art
. 7
(1) din Legea
nr
. 85/1992, care stabilesc
obligația unităților economice deținătoare, corelativ
drepturilor chiriașilor, de a vinde locuințele construite înainte de
1990 din fondurile unităților de stat. Ca atare, s-a constatat corect
și modul de soluționare al cererii reconvenționale. Cu privire
la excepția lipsei calității procesual active, s-a respins, cu
motivarea că raporturile valabile de locațiune dintre părți
rezultă chiar din recunoașterea pârâtei, care a încasat chiria, i-a
comunicat reclamantului intenția de vânzare
etc
.
Pârâta a declarat recurs, prin care a susținut că instanța nu
s-ar fi pronunțat asupra excepției lipsei calității
procesual active a reclamantului, care nu ar avea calitatea de chiriaș,
fiind în plus rău platnic și
neîncadrat
în
muncă la unitate. In final, s-a declarat de acord cu vânzarea, dar la
prețul stabilit de unitatea vânzătoare, prin organele de conducere.
Recursul nu este fondat.
Potrivit
art
. 7 alin.1 din Legea
nr
.
85/1992, republicată,” locuințele construite din fondurile
unităților economice sau bugetare de stat, până la data
intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de
intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la
cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în
condițiile Decretului-lege
nr
. 61/1990 și
ale prezentei legi”. Iar alin.6 al aceluiași text prevede că
b
eneficiază de prevederile alin. 1 și
chiriașii care nu sunt angajații unităților proprietare.
Ca atare, susținerea din recurs, potrivit cu care reclamantul nu ar avea
calitatea de angajat al pârâtei, nu are nici o semnificație,
neputând
afecta dreptul acestuia de a cumpăra
locuința pe care o ocupă în calitate de chiriaș.
Cu privire la pretinsa lipsă a calității de chiriaș a
reclamantului, este de observat că instanța de apel a motivat
pertinent și concludent, pe baza analizei probelor administrate, că
dovada existenței raporturilor de locațiune dintre părți a
fost făcută. Intr-adevăr, forma scrisă a contractului de
închiriere nu este cerută de lege
ad
validitatem
,
iar
reanalizarea
probelor pe baza cărora s-a apreciat că reclamantul are calitatea de
chiriaș nu este de competența instanței de recurs.
Același art.7 din Legea
nr
. 85/1992 prevede
că
evaluarea și vânzarea
locuințelor prevăzute la alin. 1 și 2 și la
art
. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de
vânzare-cumpărare până la data intrării in vigoare a prezentei
legi, se vor face în condițiile Decretului-lege
nr
.
61/1990 și ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la
coeficienții de uzură, din Decretul
nr
.
93/1977, la un preț indexat în funcție de creșterea salariului
minim brut pe țară la data cumpărării, față de
cel existent la data intrării în vigoare a Legii
nr
.
85/1992.
Ca atare, nu poate fi primită nici pretenția recurentei de a se fixa
un preț al vânzării corespunzător pieței libere imobiliare,
în cauză fiind operante măsurile de protecție socială
stabilite de legiuitor în favoarea chiriașilor-cumpărători, care
restrâng, pentru un motiv de interes general, libertatea contractuală, în
concordanță cu dispozițiile art.44 și
art
.
47(1) din Constituție.
Pentru aceste considerente, recursul a fost respins.