ÎCCJ, decizie (scj.ro #82358)

Contract de vânzare-cumpărare reglementat prin

Legea nr. 85/1992. Stabilirea prețului.

Cuprins

pe materii

. Drept civil. Obligații. Contract de vânzare-cumpărare

reglementat prin Legea nr. 85/1992. Stabilirea prețului.

Index

alfabetic

. Drept civil.

-

Contract de vânzare-cumpărare (reglementat prin Legea nr.

85/1992);

-

Prețul (locuință vândută conform Legii nr. 85/1992)

Legea nr. 85/1992: art. 7

Decret-Lege nr. 61/1990

Locuințelor construite de Banca Națională a României le sunt

aplicabile dispozițiile Legii nr. 85/1992 deoarece fondurile au fost asigurate

de stat. Drept urmare, aceste locuințe vor fi vândute chiriașilor la prețul

stabilit conform Legii nr. 85/1992, care trimite la criteriile prevăzute în

Decretul-Lege nr. 61/1990, iar nu după alte criterii

.

Î.C.C.J.,

Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6134 din 8 iulie 2005

La 11 aprilie 2003, reclamanta F.M. a chemat în judecată pe

pârâtele Banca Națională a României și Banca Națională a României – Sucursala

Iași – solicitând să se dispună obligarea acestora de a perfecta contractul de

vânzare-cumpărare pentru apartamentul ocupat de reclamantă în calitate de

chiriaș, cu plata prețului ce se va stabili în condițiile Decretului-Lege

nr.61/1990 și Legii nr.85/1992.

Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr.8728 din 08.09.2003, a

admis acțiunea și le-a obligat pe pârâte să încheie cu reclamanta contract de

vânzare-cumpărare pentru apartamentul situat în Iași, la prețul ce urmează a fi

stabilit potrivit dispozițiilor Decretului-Lege nr.61/1990 și Legii nr.85/1992.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, că

reclamanta îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de Decretul-Lege

nr.61/1990 și ale art.7 din Legea nr.85/1992 pentru a cumpăra apartamentul în

discuție, având, pe de o parte, calitatea de chiriaș, iar pe de altă parte,

locuința este construită din fondurile statului și face parte din fondul

locativ de stat.

Instanța a mai reținut că în speță sunt îndeplinite și cerințele

art.7 alin.4 din Legea nr.85/1992 care stabilesc că evaluarea și vânzarea

locuințelor prevăzute la articolul 1 alin.1 și art.7 alin.1 din Legea

nr.85/1990 se va face în condițiile Decretului-Lege nr.61/1990 și ale Legii

nr.85/1992, completate cu prevederile referitoare la coeficienții de uzură din

Decretul nr.93/1977, la un preț indexat în funcție de creșterea salariului brut

pe țară la data cumpărării, față de cel existent la data intrării în vigoare a

Legii nr.85/1992.

Instanța de fond a mai reținut că potrivit articolului 39 alin.1

din Legea nr.101 din 26.05.1998 privind Statutul Băncii Naționale a României,

capitalul acesteia aparține statului, așa încât, aceasta este o unitate

bugetară de stat și îi sunt aplicabile prevederile articolului 7 alin.4 din

Legea nr.85/1992 privind evaluarea și vânzarea locuințelor.

Soluția instanței de fond a fost confirmată de Curtea de Apel

Iași – Secția civilă – care, prin decizia nr.114 din 2 decembrie 2003, a

respins ca nefondate apelurile pârâtelor.

Pârâtele Banca Națională a României și Sucursala Iași a Băncii

Naționale a României au declarat recurs susținând că în mod greșit s-a apreciat

că imobilul în litigiu este construit din fondurile statului și că nu trebuie

reevaluat potrivit Normelor nr.71906 din 29 mai 1992 emise de Ministerul

Finanțelor Publice.

Articolul 2 alin.2 lit. f din aceste norme reglementează regimul

clădirilor de locuit sau a locuințelor de serviciu construite din fondurile

statului, însă apartamentul în discuție a fost construit din fondurile băncii,

fonduri de care poate dispune numai B.N.R. în baza art.58 raportat la art.33

alin.1 din Legea nr.101/1998.

Se mai arată că hotărârile pronunțate în cauză pun Banca

Națională a României în situația de a înregistra în evidențele sale o pierdere

în raport de valoarea actuală de circulație a apartamentului și cea care ar fi

stabilită potrivit art.7 alin.4 din Legea nr.85/1992.

Recursurile sunt nefondate.

Criticile formulate de cele două recurente-pârâte vizând

determinarea prețului apartamentului în litigiu prin aplicarea greșită a

prevederilor Decretului-Lege nr.61/1990 și Legii nr.85/1992 întrucât prețul

trebuie stabilit în raport de valoarea actuală de circulație a apartamentului

nu pot fi primite, deoarece articolul 7 alin.1 din Legea nr.85/1992 prevede în

mod expres că locuințele construite din fondurile unităților economice sau

bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a legii, altele decât

locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de

închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în

condițiile Decretului-Lege nr.61/1990 și ale acestui act normativ.

Susținerea recurentelor că acest text de lege nu le-ar fi

aplicabil, nu pot fi primite „deoarece fondurile Băncii Naționale a României

sunt asigurate de Statul Român, chiar dacă numai aceasta poate beneficia de

ele”.

Drept urmare, locuințele construite din fondurile Băncii Naționale

a României intră în categoria celor construite din „fondurile unităților

economice sau bugetare de stat” conform textului de le menționat.

Pe de altă parte, prin articolul 1 din Normele nr.71906 din 29

mai 1992 emise de Ministerul Finanțelor Publice s-a stabilit că, prin

operațiunea de reevaluare, se urmărește actualizarea valorii mijloacelor fixe

aflate în patrimoniul agenților economici cu capital de stat în funcție de

prețurile negociate cu agenții economici în baza prevederilor H.G. nr.776/1991.

Așa cum în mod just au reținut și instanțele, în Capitolul III

alineatul penultim din Normele nr.71906 din 29 mai 1992, se stipulează că nu se

reevaluează clădirile de locuit construite din fondurile statului care intră

sub incidența Decretului-Lege nr.61/1990 și sunt supuse vânzării către

populație.

Împrejurarea că pârâtele au procedat la reevaluarea imobilului

supus vânzării în condițiile Decretului-Lege nr.61/1990 nu poate determina

stabilirea prețului în baza altor criterii decât cele stipulate în articolul 7

alin.1 din Legea nr.85/1992.

Ca atare, constatând că instanța de fond, a cărei soluție a fost

confirmată de instanța de apel, a făcut o corectă aplicare a legii atunci când

a dispus obligarea pârâtelor de a vinde reclamantei chiriașe locuința la prețul

stabilit de Decretul-Lege nr.61/1990 și de Legea nr.85/1992, recursurile

declarate în cauză sunt nefondate și, ca  urmare au fost respinse.