ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2196/2005

Asupra recursului se rețin următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr. 7125/2003, Organizația Județeană P.N.Ț.C.D. filiala Cluj a solicitat instanței ca prin sentința ce se va da în contradictoriu cu SC N. SRL Cluj – Napoca, să dispună rezilierea contractului de asociere în participație încheiat la data de 1 iunie 2001. Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 4263/ C din 7 octombrie 2003 a admis, acțiunea și a dispus rezilierea contractului mai sus menționat reținând că pârâta nu a achitat taxa de asociere și cota ce îi revenea din cheltuielile de întreținere. Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 56 din 3 februarie 2004, a respins apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate.

SC N. SRL a declarat recurs împotriva deciziei, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. În dezvoltarea recursului arată că nu s-a ținut seama de reaua credință, dovedită, a acesteia constând în refuzul permanent de-a primi plățile. Plata cu întârziere a cotei de asociere nu putea constitui un motiv de reziliere a contractului atât timp cât pentru această împrejurare au prevăzut plata unor dobânzi. Sumele datorate au fost achitate, astfel cum rezultă din actele dosarului la data de 17 iulie 2003. Recursul a fost respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Între părți, la data de 1 iunie 2001 s-a încheiat contractul de asociere în participație. Potrivit clauzelor contractului reclamantei îi revenea 35% din profit, dar nu mai puțin de 15 dolari S.U.A., sumă ce trebuia achitată „până cel târziu la data de 19 a lunii”.

Pentru lunile mai, iunie și restanțele privind regularizările taxei de asociere pe trimestrul I al anului 2003, sumele datorate nu au fost achitate, decât la 17 iulie 2003, fapt recunoscut de pârâtă prin motivele de recurs. Potrivit dispozițiilor art. 969 C. civ., Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractuale, iar potrivit dispozițiilor art. 1020 C. civ., condiția rezolutorie este subînțelesă totdeauna în contractele sinalagmatice în caz când una din părți „nu îndeplinește angajamentul său”. În aceste condiții corect, au reținut instanțele având în vedere neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract de către pârâta în dispozițiile legale mai sus menționate temeinicia pretențiilor formulate prin acțiune.

Faptul că s-au prevăzut decizii pentru plata cu întârziere a sumelor datorate de pârâtă nu exclude dreptul reclamantei de a solicita rezilierea contractului, având în vedere dispozițiile art. 969 și art. 1020 C. civ. Este lipsită de temei și critica cu privire la reaua – credință a reclamantei, constând în refuzul primirii sumelor ce-i erau datorate. Din actele dosarului rezultă că pârâta a fost somată de mai multe ori pentru plată. Pentru motivele arătate reținând legalitatea deciziei s-a respins, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC N. SRL Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 56 din 3 februarie 2004 a Curții de Apel Cluj. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 30 martie 2005.