ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1838/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la 15 decembrie 1999,

reclamantul, Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca a chemat în judecată

pârâta, SC M.D.R. SRL București, pentru obligarea la plata sumei de 194.684.021

lei, debit eferent contractului de asociere, la plata sumei de 172.161.751 lei,

penalități de întârziere în plată cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

prin sentința civilă nr. 262 din 15 februarie 2000, a admis acțiunea, astfel

cum a fost formulată.

Apelul declarat de pârâtă, împotriva sentinței menționate, a

fost admis de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ,

prin decizia 20 din 18 septembrie 2002, hotărârea atacată fiind schimbată în

parte, în sensul obligării pârâtei la 62.861.390 lei, cotă de asociere,

29.757.742 lei, penalități de întârziere cu 14.452.965 lei, cheltuieli de

judecată.

În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a avut în vedere

proba cu expertiza contabilă, dispusă în cauză, precum și clauzele contractului

privind cota de asociere.

Împotriva acestei decizii, ambele părți au declarat recurs.

Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr. 7474 din 11

decembrie 2001, a admis recursurile, a casat decizia atacată și a trimis cauza

aceleiași instanțe pentru rejudecare.

În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut încălcarea

principiului contradictorialității și refacerea expertizei contabile,

asigurându-se participarea părților la efectuarea acestei probe.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr. 20/A-C din 18

septembrie 2002, în rejudecare, după casare, a admis apelul pârâtei, a schimbat

în parte sentința atacată și a obligat pârâta la plata sumei de 62.861.390 lei,

debit din cota de asociere, la plata sumei de 29.757.742 lei, penalități de

întârziere, cu 14.454.965 lei, cheltuieli de judecată.

În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a avut în vedere

expertiza contabilă, suplimentul la expertiza contabilă, admis la cererea

pârâtei și clauzele contractului, privitor la cota de asociere, prin luarea în

considerare a sumei minime anuale, de 50.000.000 lei, indexată cu indicele de

inflație, cu penalități de 0,15% pe zi de întârziere.

Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta a declarat

recurs, prin care a susținut că este netemeinică și nelegală, întrucât:

- instanța de apel a încălcat principiul

contradictorialității, prin aceea că, după depunerea la dosarul cauzei a

expertizei și suplimentului de expertiză, nu i-a comunicat un exemplar și consiliului

local. Comunicarea expertului, pentru efectuarea expertizei la data de 12 iunie

2002, s-a primit la dosar 2 zile înainte de acest termen, și anume, la 10 iunie

2002, astfel că nu a fost în măsură să participe cu un reprezentant de

specialitate la stabilirea cotei de asociere, indicele de inflație – aplicat

cotei minime de 50.000.000 lei pe an – nu a fost corect calculat.

De asemenea, penalitățile de întârziere, de 0,15% pe zi, în

vigoare la data încheierii contractului, greșit s-au aplicat pe întreaga

perioadă de întârziere, fiind aplicabile penalitățile cuprinse în H.G. nr. 251/1999,

H.G. nr. 354/1999 și nr. 564/1999.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 209 alin. (1) C. proc. civ., expertul este

dator să-și depună lucrarea cu cel puțin 5 zile înainte de termenul socotit

pentru judecată.

Acest termen a fost respectat de expertul în cauză. Nu se

prevede pentru instanță, în codul de procedură civilă, obligația comunicării

unui exemplar din expertiza către părți, acestea urmând să consulte dosarul și

să solicite un exemplar al raportului de expertiză.

Este nefondată și susținerea privind neasigurarea unui

termen îndestulător pentru participarea la expertiză, la fața locului.

Art. 208 C. proc. civ. prevede numai obligația expertului de

a face dovada citării părților pentru ziua și ora la care începe lucrarea, fără

să existe obligația ca citarea să se facă înainte cu un număr de zile. În

speță, recurenta a avut un interval de 2 zile pentru asigura participarea la

desfășurarea expertizei.

Cel de al doilea motiv de recurs este nefondat. De altfel,

nu rezultă în ce a constat greșelile expertizei privind aplicarea indicelui de

inflație.

Sunt fără temei și susținerile recurentei privind

penalitățile de întârziere în plată.

Conform clauzelor contractuale și penalităților în vigoare

la data încheierii contractului, întemeiat instanța s-a oprit asupra variantei

IV a raportului de expertiză.

Așa cum s-a reținut prin motivarea deciziei atacate,

pretențiile reclamantei de aplicare a penalităților din hotărârile de guvern

menționate sunt fără temei, acestea referindu-se la creanțele bugetare.

Așa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică și legală,

recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, Consiliul

Local al municipiului Cluj-Napoca, împotriva deciziei nr. 20/A-C din 18

septembrie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 martie 2003.