ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4223/2005

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

C.I.C.

și C.R. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 3789

din 3 octombrie 2003 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (fostă

Curtea Supremă de Justiție) în contradictoriu cu intimata E.M. Lupeni, în

temeiul art. 318 C. proc. civ.

Se

solicită anularea deciziei atacate și reluarea judecății recursului împotriva

deciziei civile nr. 35/A din 20 martie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Alba.

În

motivarea contestației în anulare, se susține că respingerea recursului

întemeiat pe nulitățile art. 304 pct. 7-10 C. proc. civ., este rezultatul unei

grave greșeli în cercetarea motivelor de modificare a deciziei atacate cu

recurs, astfel că apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 318 din același

cod.

Se

arată că va depune separat un memoriu prin care va indica concret grava

greșeală săvârșită de instanța de recurs.

La

data de 2 decembrie 2003 au depus memoriul în care precizează că instanța de

recurs „ a omis din greșeală să cerceteze unul din motivele de modificare a

deciziei” și anume „fără nici o justificare a înlăturat temeiul legal în baza

căruia s-a introdus acțiunea și anume răspunderea civilă delictuală

reglementată de art. 998 C. civ., bazându-și soluția pe dispozițiile art. 26

din Legea nr. 33 din 27 mai 1994 și H.G. nr. 834/1991, care sunt străine

cauzei.

În

al doilea rând, nu au susținut niciodată o eventuală posibilitatea de

expropriere a imobilelor proprietatea lor, afectate grav de degradări majore

provocate de E.M. Bălan, ca instanța să afirme că ei, reclamanții au urmărit

finalizarea procedurii exproprierii.

Contestația

este nefondată.

În

conformitate cu prevederile art. 318 C. proc. civ. hotărârile instanțelor de

recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei

greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai

în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de

modificare sau de casare.

Rezultă

că greșeala materială la care se referă textul citat, trebuie să fie incidentă,

săvârșită de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau

date materiale importante, determinate în soluționarea formulată de instanță a

cărei hotărâre este atacată.

Acest

text vizează numai greșeli de fapt involuntare și nu greșeli de judecată,

respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale,

etc.

Teza

a I-a a art. 318 C. proc. civ. se referă la erori materiale evidente în

legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ca respingerea greșită

a unui recurs ca tardiv, anularea greșită a recursului ca netimbrat sau ca

făcut de un mandatar fără calitate, etc.

Pentru

că într-un alt memoriu, contestatorii au precizat că temeiul juridic al

contestației este teza a II-a a articolului, respectiv omisiunea instanței de

recurs de a examina un motiv de modificare a deciziei, vom analiza contestația

și sub acest aspect.

Verificând

decizia, în raport de motivele de recurs, se constată că instanța de recurs a

analizat toate motivele invocate de reclamanți, având însă alte argumente decât

ale acestora, față de acordul de expropriere, consemnat în procesul verbal din

19 ianuarie 2000.

Față

de cele de mai sus, în temeiul art. 318 C. proc. civ. urmează a respinge contestația

în anulare ca nefondată.

Văzând

și dispozițiile art. 274 C. proc. civ., potrivit cărora partea căzută în

pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată

de C.C. și C.R. împotriva deciziei nr. 35A din 20 martie 2002 a Curții de Apel

Alba Iulia.

Obligă contestatorii la plata cheltuielilor de

judecată în cuantum de 2.618.000 lei către intimata E.M. Lupeni.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2005.