ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1688/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 910 din 18 noiembrie 2004, Tribunalul Cluj a condamnat pe F.E. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), b) și c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 C. pen., a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de 594 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani și 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 219 din 6 aprilie 2000 a Tribunalului Cluj, contopind acest rest în pedeapsa aplicată, de 7 ani închisoare, la care a adăugat un spor de un an, dispunând ca inculpatul să execute în total 8 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 31 mai 2004, la zi. În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 9.900.000 lei. Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile astfel: către partea civilă M.L. suma de 4.000.000 lei, către partea civilă L.I. suma de 5.000.000 lei și către partea civilă C.D. suma de 2.500.000 lei. A mai fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că, inculpatul F.E. domiciliază în localitatea Ocna Mureș și nefiind încadrat în muncă își procura mijloacele financiare necesare traiului zilnic sustrăgând bunuri prin amenințare de la persoane pe care le întâlnea pe stradă sau în diverse localuri.

Astfel, la data de 7 mai 2004, în jurul orei 19,45, în timp ce se afla în incinta barului C. situat pe strada Observatorului a intrat în vorbă cu partea vătămată M.L., relatându-i acestuia pe parcursul discuției că este un fost pușcăriaș și că este foarte violent cu persoanele care-l supără. În acest context, partea vătămată l-a însoțit pe inculpat la restaurantul A. însă, ajungând pe strada Virgil Fulicea, profitând de faptul că nu era nimeni în jur, inculpatul i-a desfăcut părții vătămate lănțișorul din aur de la gât și i-a cerut acesteia telefonul mobil pe care îl avea asupra sa. Partea vătămată i-a înmânat inculpatului bunul solicitat și sperând că va reuși să-și recupereze bunurile l-a însoțit pe inculpat până la barul L., situat în zona respectivă, însă în scurt timp inculpatul a părăsit localul fără să se întoarcă.

Inculpatul a amanetat lănțișorul părții vătămate, bunul fiind recuperat ulterior de către organele de poliție și restituit părții vătămate, iar telefonul a susținut că l-a vândut unor persoane necunoscute. Prejudiciul a fost evaluat de partea vătămată la suma de 7.000.000 lei, însă datorită faptului că lănțișorul a fost recuperat, aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 4.000.000 lei. La data de 14 mai 2004, pe timp de zi, inculpatul a intrat în cofetăria T. situată pe strada B.P. Hașdeu, unde l-a abordat pe partea vătămată P.C. care stătea singur la o masă și, folosind același mod de intimidare, l-a determinat să-l însoțească la barul N. Aici, amenințându-l pe P.C., inculpatul i-a sustras suma de 1.000.000 lei și lănțișorul de aur de la gât.

Ulterior, inculpatul a vândut lănțișorul unei persoane necunoscute cu suma de 1.200.000 lei. La data de 17 mai 2004, în jurul orei 17,45, inculpatul a acostat-o pe partea vătămată C.D.A. în timp ce se afla în barul E., situat pe strada Potaissa din municipiul Cluj Napoca și prin amenințare i-a sustras acesteia lănțișorul de aur pe care îl avea la gât. Inculpatul a vândut lănțișorul unei persoane necunoscute cu suma de 2.500.000 lei. La data de 31 mai 2004, în jurul orei 19,00, părțile vătămate G.C. și E.R.P.Șt. se deplasau pe strada Hașdeu și la un moment dat au fost acostate de către inculpat care, sub pretextul că partea vătămată E.R.P.Șt. îi datora o sumă de bani, le-a pretins restituirea acesteia amenințându-i cu bătaia.

Întrucât părțile vătămate au refuzat să-i dea vreun ban, afirmând că nu îl cunosc, inculpatul a susținut că i-a confundat și că dorește să se împace cu ei, invitându-i la un local situat în apropiere. Astfel, cei trei s-au deplasat pe terasa M.S. situată pe strada Clinicilor unde au consumat câte o bere, însă inculpatul a devenit irascibil și le-a amenințat pe cele două părți vătămate care de frică l-au însoțit la clubul S. Pe drum, partea vătămată G.C. a ridicat de la un bancomat suma de 600.000 lei, înmânându-i inculpatului în total 1.200.000 lei. Ajungând la clubul S., partea vătămată G.C. a intrat în baie, timp în care inculpatul F.E. a amenințat-o pe parte vătămată E.R.P.Șt., solicitându-i lănțișorul din aur și telefonul mobil, acesta înmânându-i de frică bunurile pretinse.

După ce partea vătămată G.C. s-a întors, inculpatul i-a reproșat că a fost să-l „toarne” la organele de poliție, hotărând că trebuie să părăsească acel loc, iar după ce au ieșit în stradă a început să-l amenințe și i-a solicitat telefonul mobil și lănțișorul pe care îl purta la gât, bunuri pe care partea vătămată, de frică, le-a înmânat inculpatului. Ulterior, inculpatul a vândut lănțișoarele sustrase de la cele două părți vătămate cu suma de 2.300.000 lei, respectiv 1.300.000 lei, iar cele două telefoane mobile cu suma de 2.000.000 lei, respectiv 1.000.000 lei. Partea vătămată E.R.P.Șt. a apreciat valoarea prejudiciului suferit la suma totală de 3.500.000 lei, însă nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar partea vătămată G.C.

s-a constituit parte civilă cu suma de 4.000.000 lei. La data de 28 mai 2004, în jurul orei 14,30, inculpatul l-a abordat pe partea vătămată L.I.V. care se deplasa pe strada Clinicilor din municipiul Cluj Napoca. Ca și în cazul celorlalte părți vătămate, sperând să scape de inculpat, partea vătămată l-a însoțit în diverse localuri, iar în cele din urmă inculpatul și-a însușit lănțișorul din aur pe care partea vătămată îl purta la gât. Ulterior, lănțișorul părții vătămate a fost înstrăinat de inculpat unor persoane necunoscute în schimbul sumei de 2.500.000 lei. Curtea de Apel Cluj, secția penală, prin decizia nr. 12/ A din 24 ianuarie 2004, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul a cerut schimbarea încadrării juridice dată faptelor din infracțiunea de tâlhărie în aceea de înșelăciune și reindividualizarea pedepsei aplicate.

S-a motivat că fapta inculpatului de a sustrage prin amenințare, pe timp de noapte, în loc public și în baza aceleiași rezoluții infracționale, de la 6 părți vătămate bani și bunuri în valoare de aproximativ 25 milioanei lei, constituie infracțiunea de tâlhărie în încadrarea corect reținută de prima instanță. Declarând recurs împotriva acestei decizii, inculpatul a susținut că faptele comise constituie infracțiunea de furt calificat și nu tâlhărie, întrucât nu a exercitat violențe asupra părților vătămate, solicitând schimbarea încadrării juridice în acest sens. În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate. Recursul este nefondat. În concordanță cu probele administrate, instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de acesta.

Este adevărat că din probele dosarului rezultă că inculpatul nu a exercitat violențe asupra părților vătămate pe care le-a deposedat de bani și bunuri însă, potrivit art. 11 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de tâlhărie și furtul săvârșit prin întrebuințare de amenințări. Or, în cauza de față, inculpatul a folosit amenințări pentru a deposeda de bani și bunuri pe cele 6 părți vătămate, ceea ce constituie, așa cum corect au reținut instanțele, infracțiunea de tâlhărie în încadrarea prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. Referitor la pedeapsă se constată că au fost respectate criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., referitor la gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care agravează răspunderea penală.

Sub acest ultim aspect, este de menționat că inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie, primul termen al recidivei constituindu-l condamnarea de 6 ani și 2 luni închisoare, tot pentru o infracțiune de tâlhărie (în antecedente, inculpatul mai are o condamnare pentru infracțiunea de furt calificat). În consecință, recursul inculpatului este neîntemeiat și va fi respins ca atare. Din pedeapsă se va deduce la zi timpul arestării preventive. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.E. împotriva deciziei penale nr. 12 din 24 ianuarie 2004 a Curții de Apel Cluj. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 31 mai 2004 la 10 martie 2005. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 martie 2005.