ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3125/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 20 aprilie 2004, reclamanta S.M. a solicitat obligarea pârâtului Colegiul Medicilor din România, la eliberarea răspunsului ce se impune față de memoriul adresat acestuia, precum și la plata de daune pe care le va preciza în fața instanței. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a adresat pârâtului, un memoriu - cerere care a fost înregistrat la 13 februarie 2004, dar nu a primit nici un răspuns de la acesta. Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și litigii de muncă, prin sentința civilă nr. 2057 din 19 mai 2004, a declinat competența soluționării cauzei, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ.

La data de 10 septembrie 2004, reclamanta și-a precizat acțiunea introductivă, în sensul că solicită obligarea pârâtului la eliberarea răspunsului ce se impune față de memoriul - cerere adresat acestuia și daune morale în cuantum de 1500 Euro, echivalentul a 60.900.000 lei. Reclamanta a mai arătat că daunele morale solicitate sunt pentru întârzierea efectuării anchetei în legătură cu ilegalitățile săvârșite de anumite persoane din conducerea Direcției de Sănătate Publică Giurgiu, cu sprijinul Colegiului Medicilor din acest județ și pentru lipsa unui răspuns în termen legal, la memoriul adresat pârâtului. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2617 din 9 noiembrie 2004, a respins, ca prematur formulat, capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului să elibereze un răspuns la memoriul reclamantei și ca neîntemeiat, capătul de cerere referitor la plata daunelor morale.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în speță, nu sunt respectate cerințele art. 5 din Legea nr. 29/1990 și art. 109 alin. (2) C. proc. civ., iar prejudiciul moral nu a fost dovedit, în sensul art. 998 și 1169 C. civ. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta S.M., susținând, în esență, că instanța, greșit a admis excepția prematurității primului capăt de cerere. Recursul nu este întemeiat. Recurenta a precizat că cererea înregistrată de pârâtă, sub nr. 1923 din 14 mai 2004, constituie procedura prealabilă față de cererea inițială nr. 493 din 13 februarie 2004, întrucât face trimitere directă la aceasta din urmă, arătând că nu i s-a dat nici un răspuns. Această susținere nu poate fi, însă, primită, deoarece reclamanta nu a indicat că cererea din 14 mai 2004 constituie procedura administrativă prealabilă în sensul art. 5 din Legea nr. 29/1990 și nu a solicitat expres emiterea unui răspuns la memoriul inițial.

Din conținutul cererii în discuție rezultă fără echivoc că aceasta aduce completări memoriului nr. 493 din 13 februarie 2004, cum a indicat expres însăși reclamanta. De altfel, Colegiul Medicilor din România i-a răspuns reclamantei, la data de 25 mai 2004, cu adresa aflată la dosar și, mai mult, prin decizia nr. 113 din 10 iunie 2004, a fost soluționată și contestația privind decizia nr. 16 din 7 septembrie 2003, emisă de Colegiul Medicilor Giurgiu, prin care reclamanta a fost sancționată cu „avertisment”. În atare situație, și capătul de cerere privind obligarea pârâtului la daune morale, este neîntemeiat. Față de cele ce preced, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.M. împotriva sentinței nr. 2617 din 9 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2005.