ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4045/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Obiectul cererii în cauză îl

constituie notarea în C.F. 142 Predeal, cu caracter nedefinitiv, a somației

emisă la 6 noiembrie 2003 în dosarul execuțional nr. 218/2003, în vederea

începerii executării silite pentru recuperarea creanței în sumă de 524.490.263

lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare în favoarea creditorului Ș.L.E.

Cererea introdusă de Biroul

Executorului Judecătoresc A.R.L. a fost admisă prin încheierea din 6 noiembrie

2003 a Biroului de Carte funciară a Judecătoriei Brașov, soluție menținută de

Curtea de Apel Brașov, secția civilă, care, prin decizia nr. 43/Ap din 22

ianuarie 2004 a respins apelul formulat de petenta SC T.P. SRL.

Încheierea primei instanțe s-a dat

în camera de consiliu, fără citarea părților, conform dispozițiilor art. 81

pct. 15 din Decretul-lege nr. 115/1938, procedura în materia înscrierii și

rectificării în C.F. fiind fără echivoc, necontencioasă, supusă dispozițiilor

art. 331-339 C. proc. civ. (Cartea a IV-a „Dispoziții generale privitoare la

procedurile necontencioase”).

Conform art. 721 C. proc. civ.,

dispozițiile acestui cod alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă

și comercială, ele aplicându-se și în materiile prevăzute de alte legi în

măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice.

Or, conform art. 339 alin. (3) C.

proc. civ., apelul împotriva încheierii date de președintele judecătoriei se

judecă de tribunal, textul fiind aplicabil tuturor încheierilor din procedura

necontencioasă, pronunțate de judecător.

Astfel, soluționarea cererii de

către un judecător nu poate să atribuie competența judecării apelului curții de

apel, iar când cererea se soluționează de președintele instanței, apelul să

rămână de competența tribunalului.

O asemenea divizare a competenței

judecării apelului în aceeași cerere nu poate fi primită, fiind în contradicție

cu principiul unicității căilor de atac, astfel că formularea din art. 339

alin. (3) C. proc. civ. („apelul împotriva încheierii date de președintele

judecătoriei…”) trebuie interpretată nu exclusivist literal ci, în primul rând,

sistematic și teleologic.

Într-o atare situație, competența

judecării apelului este cârmuită de norma specială din procedura necontencioasă

și nu de norma de drept comun din art. 3 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a

fost modificat prin O.U.G. nr. 58/2003.

Drept consecință, decizia curții de

apel este pronunțată de o instanță necompetentă, urmând a fi casată iar,

conform art. 312 alin. (6) C. proc. civ., cauza va fi trimisă Tribunalului

Brașov pentru soluționarea apelului declarat împotriva încheierii din 6

noiembrie 2003 a Judecătoriei Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de petenta SC

T.P. SRL împotriva deciziei nr. 43/Ap din 22 ianuarie 2004 a Curții de Apel

Brașov, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza la Tribunalul Brașov,

pentru soluționarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2005.