ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3163/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința atacată cu

recurs, sentința civilă nr. 82/CA, pronunțată la data de 15 aprilie 2004, în

dosarul nr. 2/CA/2004, Curtea de Apel Constanța, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de Consiliul Local al comunei

Smârdan și Primăria comunei Smârdan, în contradictoriu cu Ministerul

Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, A.D.S. și C.N. A.F.P., dispunând

anularea în parte a Ordinului nr. 267/2003 și protocolul de predare-primire cu

privire la suprafața de 1288,53 ha, lacul Jijila.

Pentru a pronunța această

soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin acțiunea formulată,

reclamanții au cerut anularea Ordinului nr. 267 din 10 aprilie 2003 și a

protocolului din 4 iunie 2003, în partea referitoare la preluarea de către C.N.

A.F.P., a lacului Jijila, în suprafață de 1288,75 ha, susținând că acesta face

parte din domeniul public al comunei Smârdan, județul Tulcea, potrivit

prevederilor art. 21 din Legea nr. 213/1999, așa cum s-a stabilit prin H.G. nr.

1360/2001.

Prin încheierea din 15

martie 2004 au fost respinse excepțiile invocate de A.D.S., privind

tardivitatea formulării acțiunii, a lipsei calității procesuale a reclamanților

și a lipsei calității procesuale pasive a agenției.

În motivarea soluției,

instanța de fond a reținut că prin Ordinul nr. 267 din 10 aprilie 2003, emis de

ministrul agriculturii, pădurilor, apelor și mediului, s-au probat preluarea cu

titlu gratuit, prin protocol, de la A.D.S., de către C.N. A.F.P., a

amenajărilor piscicole, conform anexei I, cu dotările și construcțiile

aferente, precum și terenurile pe care acestea sunt amplasate, fiind inclusă în

anexa I/08, suprafața ce constituie lacul Jijila.

A mai motivat instanța de

fond, că, anterior, prin H.C.L. nr. 22 din 10 iulie 2001, balta Jijila, în

suprafață de 1288,56 ha, a fost declarată ca făcând parte din domeniul public

al comunei Smârdan, așa cum s-a atestat prin H.G. nr. 267/2002; astfel că

Ordinul nr. 267 din 10 aprilie 2003 și protocolul din 4 iunie 2003, sunt

nelegale.

Împotriva acestei soluții au

formulat recursuri, C.N. A.F.P. și A.D.S., fiind invocate prevederile art. 304 pct.

9 și 10 C. proc. civ. și menținându-se, în esență, următoarele critici:

- instanța de fond a aplicat

greșit prevederile Legii nr. 192/2001, lacul Jijila fiind o amenajare piscicolă

aflată în patrimoniul C.N. A.F.P., instituție publică cu personalitate juridică

în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale;

- instanța de fond nu s-a

pronunțat cu privire la un mijloc de probă, anume extrasul din Studiul

tehnico-economic „Dezvoltarea crescătoriei piscicole Jijila”, din care rezultă

că lacul Jijila este amenajat să funcționeze ca amenajare piscicolă.

Consiliul Local al comunei

Smârdan și Primăria comunei Smârdan au formulat întâmpinări, prin care au cerut

respingerea recursurilor.

Recursurile sunt nefondate.

Este necontestat că prin

H.G. nr. 1360/2001 privind atestarea domeniului public al unităților

administrativ-teritoriale din județul Tulcea, în Anexa nr. 44 poz. 12, s-a

atestat că balta Jijilei, cu o suprafață de 1288,53 ha lacuri naturale,

aparține domeniului public al comunei Smârdan.

Or, așa cum rezultă din

actele dosarului, H.G. nr. 1360/2001 nu a fost atacată pentru nelegalitate și

nici în fața instanței de fond, ori a instanței de recurs, nu s-a invocat

excepția de ilegalitate a acesteia, situație în care, în mod judicios, curtea

de apel a constatat că actele administrative atacate sunt nelegale.

Astfel fiind, motivul de

recurs privind greșita aplicare a prevederilor Legii nr. 192/2001, nu este

întemeiat, instanța de fond apreciind legalitatea actelor administrative

atacate, în raport cu statutul juridic al lacului Jijila, de bun aparținând

domeniului public al comunei Smârdan, atestat prin H.G. nr. 1360/2001, potrivit

prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind domeniul public

și regimul juridic al acesteia.

În ceea ce privește al

doilea motiv de recurs, instanța reține că mijlocul de probă invocat nu era

hotărâtor în dezlegarea cauzei, astfel că prevederile art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., nu sunt îndeplinite, hotărâtor fiind statutul juridic conferit bunului

respectiv prin H.G. nr. 1360/2001, în condițiile Legii nr. 213/1998.

În concluzie, recursurile

sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, hotărârea instanței de fond fiind

temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de C.N. A.F.P. și de A.D.S., împotriva sentinței civile nr. 82/CA din

15 aprilie 2004, a Curții de Apel Constanța, secția de contencios

administrativ, ca nefondate,

Obligă recurenții la plata

către intimații Consiliul Local al comunei Smârdan și Primăria comunei Smârdan,

a sumei de 15.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 mai 2005.