ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3163/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 82/CA, pronunțată la data de 15 aprilie 2004, în dosarul nr. 2/CA/2004, Curtea de Apel Constanța, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de Consiliul Local al comunei Smârdan și Primăria comunei Smârdan, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, A.D.S. și C.N. A.F.P., dispunând anularea în parte a Ordinului nr. 267/2003 și protocolul de predare-primire cu privire la suprafața de 1288,53 ha, lacul Jijila. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanții au cerut anularea Ordinului nr. 267 din 10 aprilie 2003 și a protocolului din 4 iunie 2003, în partea referitoare la preluarea de către C.N.

A.F.P., a lacului Jijila, în suprafață de 1288,75 ha, susținând că acesta face parte din domeniul public al comunei Smârdan, județul Tulcea, potrivit prevederilor art. 21 din Legea nr. 213/1999, așa cum s-a stabilit prin H.G. nr. 1360/2001. Prin încheierea din 15 martie 2004 au fost respinse excepțiile invocate de A.D.S., privind tardivitatea formulării acțiunii, a lipsei calității procesuale a reclamanților și a lipsei calității procesuale pasive a agenției. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că prin Ordinul nr. 267 din 10 aprilie 2003, emis de ministrul agriculturii, pădurilor, apelor și mediului, s-au probat preluarea cu titlu gratuit, prin protocol, de la A.D.S., de către C.N.

A.F.P., a amenajărilor piscicole, conform anexei I, cu dotările și construcțiile aferente, precum și terenurile pe care acestea sunt amplasate, fiind inclusă în anexa I/08, suprafața ce constituie lacul Jijila. A mai motivat instanța de fond, că, anterior, prin H.C.L. nr. 22 din 10 iulie 2001, balta Jijila, în suprafață de 1288,56 ha, a fost declarată ca făcând parte din domeniul public al comunei Smârdan, așa cum s-a atestat prin H.G. nr. 267/2002; astfel că Ordinul nr. 267 din 10 aprilie 2003 și protocolul din 4 iunie 2003, sunt nelegale. Împotriva acestei soluții au formulat recursuri, C.N. A.F.P. și A.D.S., fiind invocate prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și menținându-se, în esență, următoarele critici: - instanța de fond a aplicat greșit prevederile Legii nr. 192/2001, lacul Jijila fiind o amenajare piscicolă aflată în patrimoniul C.N.

A.F.P., instituție publică cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale; - instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la un mijloc de probă, anume extrasul din Studiul tehnico-economic „Dezvoltarea crescătoriei piscicole Jijila”, din care rezultă că lacul Jijila este amenajat să funcționeze ca amenajare piscicolă. Consiliul Local al comunei Smârdan și Primăria comunei Smârdan au formulat întâmpinări, prin care au cerut respingerea recursurilor. Recursurile sunt nefondate. Este necontestat că prin H.G. nr. 1360/2001 privind atestarea domeniului public al unităților administrativ-teritoriale din județul Tulcea, în Anexa nr. 44 poz. 12, s-a atestat că balta Jijilei, cu o suprafață de 1288,53 ha lacuri naturale, aparține domeniului public al comunei Smârdan.

Or, așa cum rezultă din actele dosarului, H.G. nr. 1360/2001 nu a fost atacată pentru nelegalitate și nici în fața instanței de fond, ori a instanței de recurs, nu s-a invocat excepția de ilegalitate a acesteia, situație în care, în mod judicios, curtea de apel a constatat că actele administrative atacate sunt nelegale. Astfel fiind, motivul de recurs privind greșita aplicare a prevederilor Legii nr. 192/2001, nu este întemeiat, instanța de fond apreciind legalitatea actelor administrative atacate, în raport cu statutul juridic al lacului Jijila, de bun aparținând domeniului public al comunei Smârdan, atestat prin H.G. nr. 1360/2001, potrivit prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind domeniul public și regimul juridic al acesteia.

În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, instanța reține că mijlocul de probă invocat nu era hotărâtor în dezlegarea cauzei, astfel că prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., nu sunt îndeplinite, hotărâtor fiind statutul juridic conferit bunului respectiv prin H.G. nr. 1360/2001, în condițiile Legii nr. 213/1998. În concluzie, recursurile sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de C.N. A.F.P. și de A.D.S., împotriva sentinței civile nr. 82/CA din 15 aprilie 2004, a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondate, Obligă recurenții la plata către intimații Consiliul Local al comunei Smârdan și Primăria comunei Smârdan, a sumei de 15.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2005.