ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3430/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 10 iulie 2001, Regia Națională a Pădurilor, prin Direcția Silvică Constanța, a chemat în judecată SC B.L. SRL Constanța și Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, solicitând să se constate nulitatea absolută a Ordinului nr. 493 din 26 aprilie 2000, emis de cel de al doilea pârât. Prin acest act administrativ de autoritate a fost aprobată scoaterea definitivă din fondul forestier, cu compensare echivalentă și anticipată de către prima pârâtă, a unor terenuri forestiere în suprafață totală de 1,978 ha, aflate în prezent în administrarea Ocolului Silvic Constanța, Unitatea de producție V Murfatlar și unitățile amenajistice 2 S1 și 3 S1.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut, în esență, că măsura dispusă prin ordinul atacat contravine reglementărilor legale în vigoare și că SC B.L. SRL Constanța nu a dovedit existența vreunuia din motivele legale care să justifice scoaterea definitivă a terenului forestier din circuitul silvic. Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, învestită cu soluționarea cauzei, ca efect al declinării competenței dispusă de Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 48/CA din 11 aprilie 2002, a respins acțiunea ca prematur formulată. Instanța a reținut că o atare soluție se impune, deoarece anterior sesizării sale, reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990, privitoare la procedura administrativă prealabilă.

Hotărârea a fost atacată cu recurs de către reclamanta Regia Națională a Pădurilor, prin Direcția Silvică Constanța. Recurenta a susținut că sentința a fost pronunțată de către o instanță de judecată necompetentă. Că, în speță, atât Curtea de apel, cât și Judecătoria Constanța au schimbat temeiul juridic al acțiunii și au calificat greșit litigiul, care rămâne unul de drept comun, de competența instanțelor civile, iar nu a celor de contencios administrativ. Critica este neîntemeiată. Cum deja s-a arătat, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie cererea acesteia de constatare a nulității Ordinului nr. 493 din 26 aprilie 2000, prin care Ministrul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului a aprobat scoaterea definitivă din fondul forestier, a unor terenuri aflate în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor, Direcția Silvică Constanța.

Cererea privește, așadar, un act administrativ de autoritate cu caracter individual, emis de o autoritate a administrației publice centrale de specialitate și indiferent de terminologia utilizată pentru denumirea ei, ori textele legale invocate, tinde la desființarea efectelor juridice ale acelui act, considerat de reclamantă ca nelegal. Având în vedere această calificare a actului juridic, obiectul acțiunii, dar și normele procedurale incidente - art. 3 pct. 1, art. 158 alin. (3) și art. 159 pct. 2 C. proc. civ., Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 16939 din 22 noiembrie 2001, s-a dezînvestit în favoarea instanței competente material, pentru a se pronunța asupra legalității actului administrativ, respectiv Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ.

Împotriva hotărârii declinatoare de competență, reclamanta nu a exercitat calea de atac a recursului. Totodată, ea nu a putut face dovada efectuării procedurii prealabile în oricare din formele sale, recursul administrativ grațios sau recursul administrativ ierarhic. Ținând seama de această împrejurare, precum și de caracterul imperativ al normelor cuprinse în art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, care condiționează admisibilitatea acțiunii introdusă de reclamant, de îndeplinirea procedurii administrative prealabile, în mod corect curtea de apel a respins acțiunea introdusă de Regia Națională a Pădurilor, prin Direcția Silvică Constanța, pe baza unei excepții de procedură.

În consecință, urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor, prin Direcția Silvică Constanța, împotriva sentinței civile nr. 48 din 11 aprilie 2002 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2003.