ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1728/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 3 martie 2003, T.C. a

solicitat ca în contradictoriu cu A.N.P. R., să se dispună anularea Ordinului nr.

31 din 30 ianuarie 2003, prin care directorul general al acestei autorități

publice l-a eliberat din funcția de expert (corespondent special), categoria A,

clasa a II-a, gradul 2 la Redacția Informații din Județe.

Totodată, a cerut plata drepturilor

salariale cuvenite de la data eliberării din funcție, până la reintegrarea

efectivă și suspendarea executării ordinului, până la soluționarea cauzei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că actul administrativ este nelegal, deoarece:

- emiterea lui s-a făcut, în timp ce

se afla în incapacitate temporară de muncă, adică cu ignorarea prevederilor art.

146 C. muncii;

- motivarea ordinului, pe dispozițiile

art. 92 lit. a) din Legea nr. 188/1999, este eronată, întrucât nu se afla în

nici una din situațiile de incompatibilitate prevăzute de acest act normativ;

- au fost nesocotite prevederile art.

133 C. muncii, prin aceea că nu s-au depus diligențele necesare, pentru

plasarea lui într-un alt loc de muncă disponibil;

- referatul menționat în preambulul

actului nu i-a fost adus la cunoștință, iar necorespunderea profesională

invocată, nu este motivată în raport cu normele legale în vigoare,

formulându-se doar niște concluzii generale referitoare la calitatea necorespunzătoare

a știrilor transmise.

Curtea de Apel Iași, prin sentința

civilă nr. 127/CA din 22 septembrie 2003, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

În esență, instanța a reținut că

eliberarea reclamantului T.C., din funcția de expert-corespondent special, a

fost justificată de activitatea necorespunzătoare a acestuia, în plan

profesional și obținerea calificativului necorespunzător, pe anii 2001 - 2002.

De asemenea, că în organigrama

instituției a fost prevăzut un singur post de expert în județul Iași, celelalte

posturi fiind ocupate.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, reclamantul, care a susținut că aceasta este nelegală și netemeinică,

pentru următoarele motive:

- greșit, prima instanță a apreciat

că la data emiterii Ordinului nr. 31/2003, el nu avea calitatea de funcționar

public;

- nu au fost luate în considerare,

dovezi care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii și s-au primit doar

apărările formulate de partea adversă;

- curtea de apel a omis faptul că

sancțiunea disciplinară a mustrării, aplicată recurentului în anul 2001, a fost

radiată de drept, conform dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 188/1999;

- s-a stabilit eronat că în

condițiile date, pârâta era exonerată de obligația de a-i acorda sprijin,

pentru plasarea într-un loc de muncă vacant, aflat în baza de date a Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici sau a Agenției Județene de Ocupare și

Formare Profesională Iași;

- instanța nu a pus în discuția

părților și a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind

suspendarea executării actului administrativ atacat pe durata procesului.

Criticile nu sunt întemeiate.

Reclamantul T.C. N a fost numit prin

Ordinul nr. 368 din 24 octombrie 2000, emis de Directorul general al A.N.P. R.,

în funcția publică de execuție de expert, categoria A, clasa a II-a, gradul 2

(corespondent special) la Redacția Informații din Județe, astfel cum rezultă fără echivoc din copia actului, anexată în dosar.

Pentru acest considerent, Tribunalul

Iași, sesizat inițial de reclamant, s-a dezînvestit prin sentința civilă nr. 754/E

din 27 martie 2003, în favoarea instanței de contencios administrativ

competentă, respectiv Curtea de Apel Iași, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Hotărârea respectivă nu a fost

recurată de T.C. și ținând seama de obiectul litigiului, precum și de calitatea

de funcționar public a acestuia, la data emiterii ordinului de eliberare din

funcție, în mod corect curtea de apel a respins excepția de necompetență

materială invocată de reclamant.

Pe de altă parte, din conținutul

referatului anexat în același dosar, rezultă fără echivoc că în urma evaluării

activității profesionale, reclamantul a obținut calificativul de nesatisfăcător,

atât pentru anul 2001, cât și pentru anul 2002.

S-a mai reproșat reclamantului, că,

deși a fost avertizat și sancționat disciplinar, cu mustrare, nu și-a

îmbunătățit activitatea, nerealizând norma de știri și tratând cu întârziere,

subiectul privind asasinarea unui lider sindical, deși a fost anterior

avertizat asupra calității necorespunzătoare a materialelor transmise.

La interogatoriu, T.C. a recunoscut

că a tratat acel subiect, abia după ce a fost anunțat de către redacția de la București, precum și faptul că a fost sancționat de mai multe ori, în legătură cu calitatea

necorespunzătoare a știrilor transmise.

Concluziile ce se degajă din aceste

probe, nu au fost combătute de reclamant, prin alte mijloace de dovadă

concludente.

Cât privește sprijinul necesar

pentru numirea reclamantului, într-o altă funcție publică, curtea de apel a

reținut în mod judicios că acesta nu era posibil, de vreme ce în organigrama

instituției, pentru județul Iași fusese prevăzut un singur post de expert, iar

celelalte posturi erau ocupate.

În plus, nu putea fi omis, temeiul

eliberării din funcție și anume, necorespunderea sub raport profesional, a

reclamantului, în funcția în care a fost numit.

În fine, din înscrisurile depuse în

cele două dosare, rezultă că reclamantul s-a aflat în incapacitate temporară de

muncă, în perioada 30 ianuarie - 14 februarie 2003. Pentru acest considerent,

prin Ordinul nr. 66 din 10 martie 2003, pârâta a dispus suspendarea aplicării

Ordinului nr. 31 din 30 ianuarie 2003 și actul a fost comunicat reclamantului.

În consecință, fără temei se susține

în recurs, că instanța de fond a încălcat dispozițiile legale care

reglementează încetarea raporturilor de muncă.

Având în vedere considerentele

expuse, care fac inutilă examinarea criticii referitoare la pretinsa omisiune de

soluționare a capătului de cerere accesoriu, având ca obiect, suspendarea

executării actului administrativ și lipsa unor motive de casare, de ordine publică,

ce ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.,

urmează a se respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.C.

împotriva sentinței civile nr. 127/CA din 22 septembrie 2003 a Curții de Apel

Iași, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 mai 2004.