ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5812/2004

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 122 din 18

septembrie 2000, pronunțată de Tribunalul Suceava, a fost condamnat inculpatul

V.F. la pedepsele de câte un an închisoare, pentru fiecare dintre cele două

infracțiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen.,

cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

s-a dispus contopirea pedepselor, inculpatul urmând să execute pedeapsa

rezultantă de 1 an închisoare.

A fost dedusă din pedeapsă, perioada

reținerii și a arestării preventive de la 11 noiembrie 1998 la 16 noiembrie

1998.

S-a constatat că au fost recuperate

prejudiciile cauzate părților vătămate C.A., în valoare de 100.000 lei, și

C.V.F., în valoare de 600.000 lei.

În fapt, s-a reținut că, în seara

zilei de 8 noiembrie 1998, inculpatul, aflat în stare de ebrietate, prin

amenințare și violență, a deposedat pe minorul Șt.C.A. de un topor, iar pe

C.V.F. de o bicicletă.

Împotriva acestei sentințe,

inculpatul a declarat apel la data de 30 iunie 2004.

Dosarul cauzei a dispărut din

arhivă, situație în care s-a declanșat procedura de reconstituire a dosarului.

Întrucât la data de 3 iunie 2004,

dosarul cauzei a fost găsit în arhivă, Tribunalul Suceava, prin sentința penală

nr. 154 din 3 iunie 2004, a respins sesizarea privind reconstituirea dosarului

nr. 3184/1999.

Deși în registrul informativ al

serviciului Arhivă s-a făcut mențiunea declarării apelului de către inculpat la

25 septembrie 2000, iar la data de 21 decembrie 2000, mențiunea că dosarul a

fost înaintat Curții de Apel Suceava, la dosar nu se află nici acel apel și

nici pretinsa decizie penală nr. 87 din 19 martie 2001 a Curții de Apel Suceava

în dosarul nr. 1306/2000 al acelei Curți (prin care s-ar fi respins ca nefondat

acel apel al inculpatului, mențiune ce apare în registrul de punere în executare

a sentințelor).

Aceste situații au fost verificate

de d-na judecător S.V. și de grefiera șefă a secției penale a Tribunalului

Suceava care, în Procesul-verbal încheiat la data de 19 aprilie 2004, au

consemnat că nu a fost trimis în apel dosarul, că nr. menționat este fictiv, la

fel și nr. de decizie, dosarul nr. 1306/2000 privind alte părți.

Prin decizia penală nr. 258 din 20

septembrie 2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpatul V.F. la data de 30 iunie 2004.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea de noi probe.

Examinând recursul, Înalta Curte

constată că este întemeiat doar sub aspectul nelegalității deciziei criticate

privind respingerea apelului ca nefondat, deși acesta a fost tardiv declarat de

inculpat.

Astfel, potrivit art. 363 alin. (3)

C. proc. pen., termenul de apel de 10 zile curge de la pronunțare, inculpatul

fiind prezent la dezbaterea în fond a procesului, conform mențiunilor cuprinse

în Încheierea din 11 septembrie 2000 și în dispozitivul sentinței penale nr.

122 din 18 septembrie 2000.

Singurul apel declarat de inculpat

și aflat la dosar este cel înregistrat la data de 30 iunie 2004, dată la care

expirase deja termenul legal de declarare a apelului.

Înalta Curte constată că mențiunile

cuprinse în diverse registre ale Tribunalului Suceava privind depunerea unui

alt apel de către inculpat, trimiterea dosarului în apel în anul 2000 și chiar

pronunțarea unei decizii nr. 87/2001 în dosarul nr. 1306/2000 al Curții de Apel

Suceava nu corespund realității (situație ce rezultă din verificările și

constatările făcute personal de judecătoarea S.V. și de grefiera șefă a secției

penale P.L., prin Procesul verbal din 19 aprilie 2004).

Așa fiind, Curtea de Apel Suceava,

primind dosarul în care se află doar apelul declarat de inculpat la 30 iunie

2004, împotriva unei sentințe pronunțate la 18 septembrie 2000, trebuia să

respingă, ca tardiv apelul, iar nu ca nefondat.

Numai pentru acest considerent,

recursul inculpatului va fi admis, desființându-se decizia atacată, și, în

rejudecare, se va dispune respingerea apelului inculpatului, ca tardiv.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale hotărârii.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul V.F. împotriva deciziei penale nr. 258 din 20 septembrie 2004 a

Curții de Apel Suceava.

Casează decizia penală sus

menționată și rejudecând cauza, respinge, ca tardiv, apelul declarat de

inculpat împotriva sentinței penale nr. 122 din 18 septembrie 2000 a

Tribunalului Suceava.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii.

Onorariul în sumă de 400.000 lei

pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

noiembrie 2004.