ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3425/2005

Decizia nr. 3425                                                                                                      Dosar

nr. 19247/2004

Asupra recursului de față ;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin cererea înregistrată la data de 21

mai 2003, reclamantul C.S.B. a solicitat în contradictoriu cu Primarul General

al Municipiului București, H.P.A.E., Primarul sectorului 1 București, Consiliul

General al Municipiului București și Primăria Municipiului București anularea

dispoziției nr. 282 din 20 februarie 2003 emisă de Primarul General al

Municipiului București.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, prin sentința nr. 917 din 10 noiembrie 2003 a admis excepțiile privind

lipsa calității procesuale active și a inadmisibilității acțiunii precum și

excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului sectorului 1 București

și a respins cererea formulată de reclamantul C.S.B.

Totodată au fost respinse excepțiile

lipsei de interes a acțiunii și a netimbrării acesteia ca neîntemeiate.

În argumentarea acestei hotărâri,

instanța de fond a reținut că prin dispoziția nr. 282 din 20 februarie 2003

emisă de Primarul General al Municipiului București s-a dispus restituirea în

natură către pârâta H.P.A.E. a imobilului situat în București, format din teren

în suprafață de 408 mp, vila nr. 5 și două garaje. În acest imobil, reclamantul

are calitatea de chiriaș al vilei nr. 5 în baza contractului de închiriere nr. 2294/1999

cu termen de valabilitate până la data de 16 decembrie 2004.

Întrucât reclamantul este chiriaș și nu

are calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra imobilului în

litigiu s-a considerat, conform art. 24 din Legea nr. 10/2001, că nu are calitatea

procesuală de a ataca în justiție dispoziția primarului de restituire în natură

a imobilului, iar contestația sa este inadmisibilă.

Cum dispoziția de restituire în natură a fost

emisă de Primarul General al Municipiului București s-a admis și excepția

lipsei calității procesuale pasive a Primarului sectorului 1 București, care nu

are nici o contribuție la emiterea dispoziției atacate.

Excepția lipsei de interes a contestației

a fost respinsă cu motivarea că reclamantul a urmărit prin cererea promovată

menținerea drepturilor sale locative.

De asemenea, a fost respinsă excepția netimbrării

contestației în raport de art. 51 din Legea nr. 10/2001 prin care se prevede că

sunt scutite de plata taxei de timbru acțiunile introduse în temeiul

dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei

sentințe a fost admis prin decizia nr. 570/A din 14 iunie 2004 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a VII-a civilă și de litigii de muncă.

Drept urmare, a fost schimbată în parte sentința

tribunalului în sensul respingerii ca neîntemeiată a excepției

inadmisibilității acțiunii.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței primei instanțe.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a

reținut că reclamantul nu a probat susținerile din apel referitoare la

suprafețele de teren aferente vilei nr. 1 și 5 componente ale imobilului în

litigiu și oricum aceste împrejurări nu au relevanță în cauză, putând fi

valorificate pe calea altor demersuri procedurale.

S-a apreciat ca fiind greșită soluția instanței

de fond privind admiterea excepției de inadmisibilitate a acțiunii deoarece în

acest caz nu ar mai fi fost utilă analizarea și soluționarea celorlalte

excepții, așa încât se impunea respingerea excepției de inadmisibilitate față

de dispozițiile art. 137 C. proc. civ.

Curtea a considerat că, în mod legal, au

fost soluționate celelalte excepții invocate de pârâți astfel că hotărârea

instanței de fond va fi păstrată.

În termenul prevăzut de lege, împotriva acestei

ultime decizii a declarat recurs reclamantul C.S.B. invocând dispozițiile art. 304

pct. 10 C. proc. civ.

Recurentul, în dezvoltarea motivului de

nelegalitate invocat arată că este coproprietarul apartamentului nr. 4 situat

în vila 5 a imobilului în litigiu și a fost titularul contractului de

închiriere al garajului situat pe terenul aferent vilei 1 ce compune același imobil

astfel că are calitate procesuală pasivă în cauză.

Pe de altă parte, consideră că trebuia suspendată

procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 până la finalizarea

dosarelor aflate pe rolul instanțelor prin care pârâta H.P.A.E. a cerut

constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare. Nerespectarea art. 47

din Legea nr. 10/2001 de către Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 atrage

nulitatea absolută a dispoziției emise de primar.

La data de 13 aprilie 2005, recurentul a

expediat prin poștă o cerere de renunțare la recursul declarat pe care înțelege

să-l retragă deoarece prin încheierea unui nou contract de închiriere cu nr. 2446

din 24 martie 2005 a fost revocată parțial dispoziția nr. 828/2003 și astfel s-a

înlăturat încălcarea drepturilor sale.

Această declarație nefiind întocmită în formă

autentică și având în vedere că recurentul a lipsit la termenul de judecată a

recursului, nu poate fi luată în considerație deoarece nu sunt întrunite

cerințele art. 267 C. proc. civ.

Pe fond, Curtea va respinge recursul pentru

considerentele ce se vor arăta.

Art. 304 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ.

prevede că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere „când instanța

nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi

administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii”.

În cauză, recurentul nu a dovedit cu nici

un înscris că este proprietarul apartamentului nr. 4 din vila 1 a imobilului în

litigiu, deși s-a apărat în acest fel.

A depus la dosar doar contractul de închiriere

pe care îl deținea și expira la data de 16 decembrie 2004, pe baza căruia instanța,

în mod judicios, a reținut că nu are calitate procesuală activă de a ataca în

justiție dispoziția nr. 828/2003 față de prevederile art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Critica referitoare la suspendarea procedurii

administrative de către Comisia pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001

nu putea fi analizată de instanța de apel câtă vreme recurentul nu avea

calitate procesuală în cauză.

Considerând nefondat motivul de recurs

invocat de reclamantul C.S.B., Curtea, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

va respinge recursul declarat de acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul C.S.B. împotriva deciziei nr. 570/A din 14 iunie 2004 a Curții de

Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27

aprilie 2005.