ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6730/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 891 din 13 iunie

2007, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția lipsei

calității procesuale active a contestatorilor M.P., M.A., C.N., C.A. și B.S. și

a respins contestația formulată de contestatori, în contradictoriu cu intimații

P.M.D. și Municipiul București, prin primarul general.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că prin dispoziția nr. 7306 din 16 ianuarie 2007 a

fost restituit în natură, pârâtului P.M.D., imobilul situat în București,

compus din construcție (S + P + 2 E + M), cu excepția apartamentului nr. 1

situat la parter, vândut în anul 1957.

Prin decizia civilă nr. 430/R din 30

iunie 2004 s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare

nr. 42477/1999, încheiat de Primăria municipiului București cu reclamanta C.A.,

prin decizia civilă nr. 252 A din 3 martie 2004 a fost constatată nulitatea

absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 42478/1997, încheiat de

Primăria municipiului București cu reclamanta B.S., iar prin decizia civilă nr.

378/A din 21 mai 2004 s-a constatat nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare nr. 0830/1996, încheiat de Primăria municipiului București cu

reclamanta M.E.

Dispoziția de atribuire în natură a

imobilului este contestată de reclamanți, care au calitatea de chiriași ai

imobilului, însă, potrivit art. 25 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, persoana

îndreptățită poate ataca în justiție dispoziția în termen de cel mult 30 de

zile de la comunicare.

A reținut prima instanță, că prin

calitate procesuală se înțelege îndreptățirea, respectiv obligația legală a

unei persoane fizice sau juridice de a figura în proces în calitate de parte,

iar calitatea de reclamant trebuie să corespundă cu calitatea de titular al

dreptului, însă, în speță, anularea dispoziției poate fi cerută numai în

condițiile prevăzute de art. 26 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001, care

conferă acest drept persoanei care a solicitat restituirea în natură sau

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Reclamanții, care nu au calitatea de

persoană îndreptățită, în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, nu au legitimare

procesuală activă pentru formularea acțiunii, în raport de art. 26 din Legea

nr. 10/2001.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 800 A

din 12 decembrie 2007, a respins apelul declarat de contestatori împotriva

acestei sentințe, reținând că dispoziția de restituire poate fi atacată numai

de către persoanele îndreptățite, prevăzute de art. 3 din lege.

A reținut instanța de apel, că

pentru aceste litigii a fost stabilită o competență materială specială,

derogatorie de la cea reglementată de normele de drept comun și, fiind vorba de

o lege specială, derogatorie sub aspectul subiectelor de drept și al

competenței materiale a instanțelor judecătorești, este de strictă

interpretare, găsindu-și aplicarea numai în ipotezele la care se referă.

Or, în speță, reclamanții nu au

calitate de „persoane îndreptățite”, această calitate având-o numai

pârâtul-intimat P.M.D.

Fiind terți în raport de procedura

reglementată prin Legea nr. 10/2001, în cadrul căreia a fost emisă dispoziția,

reclamanții nu au deschisă calea unei acțiuni în anularea deciziei „în

procedura prevăzută de acest act normativ”, ei putând contesta

deciziile/dispozițiile emise în favoarea persoanelor îndreptățite numai pe

calea dreptului comun și anume procedura reglementată de Codul de procedură

civilă.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs contestatorii C.N., C.A., M.P., M.A. și B.S. care, invocând

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au susținut că prin dispoziția contestată a fost

restituit în natură imobilul, fără să se menționeze obligațiile persoanei

îndreptățite privind menținerea contractelor de închiriere existente, fiindu-le

astfel vătămate drepturile locative.

Au susținut recurenții că, prin

constatarea lipsei calității procesuale active, a fost lezat dreptul lor

legitim de a se adresa instanței pentru apărarea drepturilor pe care însăși

Legea nr. 10/2001 le recunoaște. Motivarea privind lipsa calității procesuale

active nu răspunde exigențelor art. 6 din Convenția Europeană și s-a adus

atingere drepturilor recunoscute prin Legea nr. 554/2004.

La emiterea deciziei contestate,

deși au existat memorii din parte locatarilor, nu s-a făcut mențiunea cu

privire la protecția acestora, fiind încălcată prevederea legală de a li se

proteja drepturile de chiriași.

Recurenții au mai susținut, că

decizia este un act administrativ prin care s-au adus atingeri drepturilor pe

care primăria trebuia să le aibă în vedere, iar dreptul de a formula

contestații nu se limitează la persoanele îndreptățite, în sensul art. 3 din

Legea nr. 10/2001.

Prin art. 26 alin. (3) din lege nu

se stabilește o categorie „expresă și limitativă de persoane care pot ataca

dispoziția de restituire”, deoarece legea nu a prevăzut că singurele persoane

care pot formula contestație sunt cele considerate îndreptățite la măsuri

reparatorii. De aceea, dispoziția poate fi atacată și de persoanele vătămate

prin actul respectiv.

Recursul declarat de contestatoarele

C.N. și C.A. va fi respins, iar recursul declarat de ceilalți contestatori va

fi anulat.

Declarația de recurs fiind semnată

de recurenta C.N., care are mandat de reprezentare doar pentru recurenta

contestatoare C.A., se cercetează criticile formulate de acestea, care fac

posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critici ce nu sunt

fondate.

Contestația înregistrată la prima

instanță, la data de 12 martie 2007, a fost întemeiată pe prevederile Legii nr.

10/2001, și nu pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, iar prin cererile de apel și

recurs contestatoarele au susținut că au calitate procesuală, în raport de art.

26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, deoarece textul nu prevede în mod expres că

persoanele îndreptățite sunt singurele care pot să formuleze contestație.

De aceea, corect prima instanță și

instanța de apel s-au pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale,

în raport de prevederile Legii nr. 10/2001.

Cererea pentru anularea dispoziției

sau deciziei, după caz, întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, este

specifică raportului juridic izvorât din aplicarea legii speciale.

Acest raport juridic ia naștere

între persoana juridică deținătoare a imobilului preluat abuziv și persoana

îndreptățită la restituirea în natură sau măsuri reparatorii în echivalent.

Articolul 25 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, republicată, stabilește obligația unității deținătoare de a se

pronunța prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire, iar în art. 26

alin. (3) din legea, republicată, este prevăzut dreptul persoanei care se

pretinde îndreptățită de a ataca dispoziția de respingere a notificării sau a

cererii de restituire în natură la secția civilă a tribunalului în a cărui

circumscripție se află sediul unității deținătoare.

Prin legea specială este stabilită

atât instanța competentă să soluționeze acțiunea, cât și persoana care poate

ataca în justiție dispoziția emisă de unitatea deținătoare, iar prin sintagma

„persoana care se consideră îndreptățită” se înțelege persoana care a formulat

notificarea la care se referă dispoziția atacată și nu orice persoană

interesată să obțină anularea dispoziției.

Deoarece calitatea procesuală este

dependentă de raportul juridic dedus judecății, iar în aplicarea art. 26 din

Legea nr. 10/2001 raportul juridic se naște între titularul notificării și

unitatea care a emis dispoziția, recurentele-contestatoare C.N. și C.A., care

au calitatea de terți față de acest raport juridic, nu pot ataca dispoziția

printr-o acțiune întemeiată pe prevederile legii speciale, așa cum corect s-a

reținut prin sentința primei instanțe, păstrată prin decizia atacată.

Susținerea recurentelor că reținerea

lipsei calității procesuale active nu răspunde exigentelor art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale nu este

întemeiată, deoarece există posibilitatea persoanelor ale căror drepturi au

fost vătămate prin emiterea dispoziției de a se adresa instanțelor

judecătorești cu acțiune în anularea actului, întemeiată pe dispozițiile

dreptului comun, realizându-se accesul liber la justiție cu respectarea

regulilor de competență.

În privința recurenților M.P., M.A.

și B.S. , recursul va fi anulat, față de art. 302

1

lit. d) C. proc.

civ. care prevede că cererea de recurs trebuie semnată, sub sancțiunea

nulității.

Sancțiunea nulității cererii de

chemare în judecată pentru nesemnarea ei este prevăzută de art. 133 alin. (1)

C. proc. civ., text care, în alin. (2), cuprinde prevederea că lipsa semnăturii

se poate totuși împlini în tot cursul judecății, iar dacă pârâtul invocă lipsa

de semnătură, reclamantul trebuie să semneze cel mai târziu la prima zi de

înfățișare următoare. Dacă este prezent în instanță, trebuie să semneze în

chiar ședința în care se invocă nulitatea.

Dispozițiile art. 133 C. proc. civ.

sunt aplicabile, conform art. 298 și art. 316 C. proc. civ., și cererilor prin

care se exercită căile de atac.

În prezenta cauză, cererea de recurs

nu a fost semnată de recurenții M.P., M.A. și B.S., iar la termenul din data de

25 septembrie 2008, instanța de recurs, constatând lipsa semnăturii, a dispus

citarea acestor recurenți, cu mențiunea ca până la termenul acordat (6

noiembrie 2008) să semneze cererea de recurs.

La termenul din 6 noiembrie 2001,

recurenții, deși legal citați cu această mențiune înscrisă în procesele-verbale

de la filele 16, 19 și 20, nu s-au prezentat în instanță pentru a semna cererea

de recurs.

Pentru considerentele expuse,

conform art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de contestatoarele C.N. și

C.A. va fi respins și, dând eficiență art. 302

1

și art. 133 C. proc.

civ., recursul declarat de ceilalți contestatori va fi anulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

contestatoarele C.N. și C.A. împotriva deciziei nr. 800 A din 12 decembrie 2007

a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și

de familie.

Anulează recursul declarat de

contestatorii M.P., M.A. și B.S. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie

2008.