ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4543/2004

Deliberând asupra recursului de față: Reclamanta SC H. SRL a solicitat prin cererea reconvențională în dosarul nr. 2336/2003 al Tribunalului Vrancea, excluderea asociatului SC W. SRL din societatea SC H. SRL în temeiul art. 192 alin. (2), raportat la art. 217 din Legea nr. 31/1990. Motivându-și cererea, reclamanta arată că administratorul SC W. SRL, M.F., prin modul de administrare al SC H. SRL a adus mari prejudicii acestei societăți aducând-o în pragul falimentului. Administratorul M.F. a formulat cerere de chemare în garanție a numiților B.L., M.D. și V.L.

Prin încheierea din 10 martie 2004, Tribunalul Vrancea a luat act că pârâta SC H. SRL a renunțat la capătul de cerere privind excluderea asociatului SC W. SRL; a fost respinsă excepția privind prescripția dreptului la acțiune pentru excluderea asociatului; a fost respinsă cererea privind disjungerea acțiunii principale de cererea reconvențională și de cererea de chemare în garanție; au fost respinse excepțiile invocate de SC W. SRL privind lipsa calității procesuale a SC H. SRL de a cere excluderea sa din societate și excepția lipsei calității procesuale active a lui M.V. de a solicita excluderea SC W. SRL din SC H. SRL, ca rămase fără obiect. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că SC H. SRL a renunțat la capătul de cerere privind excluderea, renunțare de care trebuie luat act și față de care se impune respingerea ca rămase fără obiect a cererii de chemare în garanție, de disjungere a cererii reconvenționale.

Excepția prescripției a fost respinsă întrucât textul din art. 82 din Legea nr. 31/1990 care stabilește un termen special de prescripție specială nu se aplică în cauză vizând societățile în nume colectiv. Ca urmare a renunțării la cererea de excludere au fost respinse ca rămase fără obiect și excepțiile lipsei calității procesuale active a SC H. SRL de a solicita excluderea din societate și cea a lipsei calității procesuale active a lui M.V. de a solicita excluderea SC W. SRL din SC H. SRL. Împotriva acestei încheieri a declarat apel pârâta SC W. SRL susținând că în mod greșit nu au fost citați toți asociații inclusiv cei chemați în garanție pentru a li se pune în discuție excepțiile invocate încălcându-se principiul contradictorialității.

Se mai susține și că cererea de chemare în garanție a fost rezolvată nelegal pe cale de excepție deși instanța trebuia să se pronunțe pe fond, odată cu cererea principală. Și extinderea efectelor renunțării asupra cererii de chemare în garanție și a excepției lipsei calității procesuale active a SC H. SRL, apreciate ca rămase fără obiect, este criticată ca nelegală. Curtea de Apel Galați, prin decizia comercială nr. 81 din 14 mai 2004, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei. S-a reținut că, față de citarea reprezentantului SC H. SRL nu a fost încălcat principiul contradictorialității. Referitor la modul de soluționare a cererii de chemare în garanție pe calea excepției instanța de apel a apreciat că prin încheierea din 4 noiembrie 2003 s-a renunțat la cererea de chemare în garanție, iar la data de 10 martie 2004, instanța nu a dispus nimic ci doar a respins cererea de disjungere a acțiunii principale de cererea reconvențională și de cererea de chemare în garanție.

Excepția lipsei calității procesuale active a SC H. SRL a fost considerată corect soluționată de instanța de fond față de însăși cererea de chemare în judecată care a fost formulată în contradictoriu cu această pârâtă. Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă pentru critici ce vizează motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că au fost încălcate dispozițiile art. 60 – art. 63, art. 85, art. 129 alin. (2) C. proc. civ., nefiind dezbătute împrejurările de fapt și de drept în contradictoriu cu asociații SC H. SRL atât cu privire la cererea reconvențională cât și cu privire la cererea de chemare în garanție. Soluționarea prin încheiere a cererii de chemare în garanție, separat de cererea principală, ca și respingerea acesteia considerând că prin renunțarea SC H. SRL la capătul de cerere privind excluderea, cererea de chemare în garanție a rămas fără obiect, sunt considerate nelegale.

Și respingerea excepției lipsei calității procesuale active a SC H. SRL este considerată nelegală, întrucât renunțarea la capătul de cerere privind excluderea nu s-a făcut prin mandat autentic dat avocatului, iar reprezentarea SC H. SRL nu a fost legală. Este apreciată ca inadmisibilă cererea de excludere a SC W. SRL din SC H. SRL având în vedere că art. 192 alin. (2) și art. 217 din Legea nr. 31/1990 se aplică administratorilor și nu asociaților. Cererea de disjungere este considerată ca fiind făcută cu încălcarea art. 261 pct. 5 C. proc. civ., fără motivare în fapt și drept. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Principiul contradictorialității nu a fost încălcat nici cu privire la cererea reconvențională și nici referitor la cererea de chemare în garanție, deoarece reprezentantul SC H. SRL a fost citat și nu era necesară discutarea în contradictoriu cu asociații acestei societăți.

Așadar nu s-au încălcat dispozițiile art. 85 C. proc. civ. De altfel erau mai îndreptățiți a invoca o eventuală încălcare a contradictorialității cei necitați, asociații care ar fi putut să fie vătămați dar nu pârâta. În cauză nu au fost încălcate nici dispozițiile art. 60 – art. 63 C. proc. civ., prin faptul că respingând cererea de disjungere a acțiunii principale de cererea reconvențională și de cererea de chemare în garanție ca neîntemeiate instanța de fond a aplicat tocmai dispozițiile art. 63 alin. (1) C. proc. civ. Recurenta este în eroare susținând că instanța de fond ar fi respins cererea de chemare în garanție prin încheierea din 10 martie 2004 când în realitate a fost doar respinsă cererea privind disjungerea acțiunii principale de cererea reconvențională și de cererea de chemare în garanție.

Doar excepția prescripției dreptului la acțiune pentru excluderea asociatului a fost respinsă printr-o interpretare corectă a art. 82 din Legea nr. 31/1990 care nu avea aplicabilitate în cauză, vizând doar societățile în nume colectiv. Nici critica referitoare la respingerea ca rămasă fără obiect a excepției lipsei calității procesuale active a SC H. SRL de a solicita excluderea din societate și a lipsei calității procesuale active a lui M.V. de a solicita excluderea SC W. SRL din SC H. SRL, nici această critică nu este întemeiată deoarece, din momentul în care s-a renunțat la cererea de excludere, aceste două excepții erau inutil a fi analizate, ceea ce înseamnă că nu mai au obiect. Încercarea recurentei de a pune în discuție însăși renunțarea la capătul de cerere privind excluderea având în vedere o pretinsă lipsă de reprezentare a părții care a făcut renunțarea nu este îndreptățită.

Doar partea care a renunțat poate invoca nelegala sa reprezentare în exercitarea dreptului de dispoziție cu privire la un capăt de cerere și nu partea adversă care nu este vătămată în nici un mod, acest capăt de cerere la care s-a renunțat fiind inexistent. Nici inadmisibilitatea cererii de excludere nu poate fi analizată, având întâietate renunțarea la cerere conform art. 246 C. proc. civ. Se mai constată că instanța de fond a motivat în fapt respingerea cererii de disjungere a cererii reconvenționale și a cererii de chemare în garanție făcând o aplicare corectă a art. 63 C. proc. civ., astfel cum s-a arătat și nu au fost încălcate nici dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. Negăsindu-se întemeiate criticile formulate în recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC W. SRL Focșani împotriva deciziei nr. 81 din 14 mai 2004 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2004.