ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4543/2004

Deliberând asupra recursului

de față:

Reclamanta SC H. SRL a

solicitat prin cererea reconvențională în dosarul nr. 2336/2003 al Tribunalului

Vrancea, excluderea asociatului SC W. SRL din societatea SC H. SRL în temeiul

art. 192 alin. (2), raportat la art. 217 din Legea nr. 31/1990.

Motivându-și cererea,

reclamanta arată că administratorul SC W. SRL, M.F., prin modul de administrare

al SC H. SRL a adus mari prejudicii acestei societăți aducând-o în pragul

falimentului.

Administratorul M.F. a

formulat cerere de chemare în garanție a numiților B.L., M.D. și V.L.

Prin încheierea din 10

martie 2004, Tribunalul Vrancea a luat act că pârâta SC H. SRL a renunțat la

capătul de cerere privind excluderea asociatului SC W. SRL; a fost respinsă

excepția privind prescripția dreptului la acțiune pentru excluderea

asociatului; a fost respinsă cererea privind disjungerea acțiunii principale de

cererea reconvențională și de cererea de chemare în garanție; au fost respinse

excepțiile invocate de SC W. SRL privind lipsa calității procesuale a SC H. SRL

de a cere excluderea sa din societate și excepția lipsei calității procesuale

active a lui M.V. de a solicita excluderea SC W. SRL din SC H. SRL, ca rămase

fără obiect.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că SC H. SRL a renunțat la capătul de cerere

privind excluderea, renunțare de care trebuie luat act și față de care se

impune respingerea ca rămase fără obiect a cererii de chemare în garanție, de

disjungere a cererii reconvenționale.

Excepția prescripției a fost

respinsă întrucât textul din art. 82 din Legea nr. 31/1990 care stabilește un

termen special de prescripție specială nu se aplică în cauză vizând societățile

în nume colectiv.

Ca urmare a renunțării la

cererea de excludere au fost respinse ca rămase fără obiect și excepțiile

lipsei calității procesuale active a SC H. SRL de a solicita excluderea din societate

și cea a lipsei calității procesuale active a lui M.V. de a solicita excluderea

SC W. SRL din SC H. SRL.

Împotriva acestei încheieri

a declarat apel pârâta SC W. SRL susținând că în mod greșit nu au fost citați

toți asociații inclusiv cei chemați în garanție pentru a li se pune în discuție

excepțiile invocate încălcându-se principiul contradictorialității.

Se mai susține și că cererea

de chemare în garanție a fost rezolvată nelegal pe cale de excepție deși

instanța trebuia să se pronunțe pe fond, odată cu cererea principală.

Și extinderea efectelor

renunțării asupra cererii de chemare în garanție și a excepției lipsei

calității procesuale active a SC H. SRL, apreciate ca rămase fără obiect, este

criticată ca nelegală.

Curtea de Apel Galați, prin

decizia comercială nr. 81 din 14 mai 2004, a respins, ca nefondat, apelul

pârâtei.

S-a reținut că, față de

citarea reprezentantului SC H. SRL nu a fost încălcat principiul

contradictorialității.

Referitor la modul de

soluționare a cererii de chemare în garanție pe calea excepției instanța de

apel a apreciat că prin încheierea din 4 noiembrie 2003 s-a renunțat la cererea

de chemare în garanție, iar la data de 10 martie 2004, instanța nu a dispus

nimic ci doar a respins cererea de disjungere a acțiunii principale de cererea

reconvențională și de cererea de chemare în garanție.

Excepția lipsei calității

procesuale active a SC H. SRL a fost considerată corect soluționată de instanța

de fond față de însăși cererea de chemare în judecată care a fost formulată în

contradictoriu cu această pârâtă.

Decizia a fost atacată cu

recurs de către pârâtă pentru critici ce vizează motivele prevăzute de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că au fost

încălcate dispozițiile art. 60 – art. 63, art. 85, art. 129 alin. (2) C. proc.

civ., nefiind dezbătute împrejurările de fapt și de drept în contradictoriu cu

asociații SC H. SRL atât cu privire la cererea reconvențională cât și cu

privire la cererea de chemare în garanție.

Soluționarea prin încheiere

a cererii de chemare în garanție, separat de cererea principală, ca și

respingerea acesteia considerând că prin renunțarea SC H. SRL la capătul de

cerere privind excluderea, cererea de chemare în garanție a rămas fără obiect,

sunt considerate nelegale.

Și respingerea excepției

lipsei calității procesuale active a SC H. SRL este considerată nelegală,

întrucât renunțarea la capătul de cerere privind excluderea nu s-a făcut prin

mandat autentic dat avocatului, iar reprezentarea SC H. SRL nu a fost legală.

Este apreciată ca

inadmisibilă cererea de excludere a SC W. SRL din SC H. SRL având în vedere că

art. 192 alin. (2) și art. 217 din Legea nr. 31/1990 se aplică

administratorilor și nu asociaților.

Cererea de disjungere este

considerată ca fiind făcută cu încălcarea art. 261 pct. 5 C. proc. civ., fără

motivare în fapt și drept.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Principiul

contradictorialității nu a fost încălcat nici cu privire la cererea

reconvențională și nici referitor la cererea de chemare în garanție, deoarece

reprezentantul SC H. SRL a fost citat și nu era necesară discutarea în

contradictoriu cu asociații acestei societăți. Așadar nu s-au încălcat

dispozițiile art. 85 C. proc. civ.

De altfel erau mai

îndreptățiți a invoca o eventuală încălcare a contradictorialității cei

necitați, asociații care ar fi putut să fie vătămați dar nu pârâta.

În cauză nu au fost

încălcate nici dispozițiile art. 60 – art. 63 C. proc. civ., prin faptul că

respingând cererea de disjungere a acțiunii principale de cererea

reconvențională și de cererea de chemare în garanție ca neîntemeiate instanța

de fond a aplicat tocmai dispozițiile art. 63 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta este în eroare

susținând că instanța de fond ar fi respins cererea de chemare în garanție prin

încheierea din 10 martie 2004 când în realitate a fost doar respinsă cererea

privind disjungerea acțiunii principale de cererea reconvențională și de

cererea de chemare în garanție.

Doar excepția prescripției

dreptului la acțiune pentru excluderea asociatului a fost respinsă printr-o

interpretare corectă a art. 82 din Legea nr. 31/1990 care nu avea

aplicabilitate în cauză, vizând doar societățile în nume colectiv.

Nici critica referitoare la

respingerea ca rămasă fără obiect a excepției lipsei calității procesuale

active a SC H. SRL de a solicita excluderea din societate și a lipsei calității

procesuale active a lui M.V. de a solicita excluderea SC W. SRL din SC H. SRL,

nici această critică nu este întemeiată deoarece, din momentul în care s-a

renunțat la cererea de excludere, aceste două excepții erau inutil a fi

analizate, ceea ce înseamnă că nu mai au obiect.

Încercarea recurentei de a

pune în discuție însăși renunțarea la capătul de cerere privind excluderea

având în vedere o pretinsă lipsă de reprezentare a părții care a făcut

renunțarea nu este îndreptățită. Doar partea care a renunțat poate invoca

nelegala sa reprezentare în exercitarea dreptului de dispoziție cu privire la

un capăt de cerere și nu partea adversă care nu este vătămată în nici un mod,

acest capăt de cerere la care s-a renunțat fiind inexistent.

Nici inadmisibilitatea

cererii de excludere nu poate fi analizată, având întâietate renunțarea la

cerere conform art. 246 C. proc. civ.

Se mai constată că instanța

de fond a motivat în fapt respingerea cererii de disjungere a cererii

reconvenționale și a cererii de chemare în garanție făcând o aplicare corectă a

art. 63 C. proc. civ., astfel cum s-a arătat și nu au fost încălcate nici

dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Negăsindu-se întemeiate

criticile formulate în recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC W. SRL Focșani împotriva deciziei nr. 81 din 14 mai 2004 a Curții

de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2004.