ÎCCJ, decizie (scj.ro #83223)

Excludere asociat. Neînțelegerile grave dintre asociați – cauză de excludere a asociatului, nu numai de dizolvare a societății. Drepturile asociatului exclus din perspectiva art.224 (2) din Legea nr.31/1990 modificată Instanța de apel a apreciat corect că instanța de fond a reținut că neînțelegerile dintre asociați sunt grave, iar în temeiul art. 224 alin. 2, din Legea 31/1990, republicată, asociatul exclus are dreptul la o sumă de bani care să reprezinte valoarea părții proporționale din patrimoniul societății și a considerat că valoarea trebuie stabilită de comun acord și în caz de conflict de tribunal. (Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.768 din 27 februarie 2008) Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin decizia nr. 23 din 15 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, s-a admis apelul declarat de B.G.

împotriva sentinței civile nr.11/11.01.2006 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu R.C.F. și SC H.I. SRL, a fost schimbată în parte sentința în sensul că a fost obligată societatea să-i acorde apelantului drepturile bănești și au fost menținute restul dispozițiilor sentinței cu cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 6413/2005, reclamantul B.G. a chemat în judecată pe pârâții R.C.F. și SC H.I. SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună dizolvarea societății în temeiul disp. art. 227 alin. 1, lit.e din Legea 31/1990. În motivare a acțiunii, reclamantul a arătat că începând cu luna ianuarie 2004 între cei doi asociați au apărut o serie de neînțelegeri grave, care împiedică funcționarea societății.

S-a precizat că pârâta, fără să țină cont că reclamantul are calitatea de administrator, a blocat accesul său în sediul societății prin schimbarea încuietorii de la ușă, a încuiat actele societății în fișet, iar marfa aflată în stoc a fost închisă în depozit și a fost comercializată prin intermediul altei societăți administrată de pârâtă. S-a arătat în acțiune că această asociere nu mai poate să existe, societatea nu își mai poate continua activitatea și nu mai poate fi administrată în interesul societății, deoarece divergențele dintre asociați fac imposibilă continuarea activității, iar procentele aproximativ egale de părți sociale nu pot conduce la adoptarea unei hotărâri valide pentru bunul mers al societății.

Potrivit disp. art. 115-119 cod procedura civilă, pârâta R.C.F. a formulat întâmpinare - cerere reconvențională, solicitând pe această cale respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pârâta a precizat că reclamantul este cel care se face vinovat de acțiuni și fapte care tulbură desfășurarea normală a societății și care au determinat-o să ia măsuri de protejare a acesteia. S-a mai susținut că reclamantul se folosea de bunuri și valori aparținând societății în mod discreționar și numai în interesul său propriu, fără evidențe gestionare și contabile, ceea ce pune în pericol bunul mers al societății. Pe cale de reconvențională pârâta a solicitat excluderea reclamantului din societatea SC H.T.I. SRL în temeiul disp.

art. 222 lit.c și lit.d din Legea 31/1990 republicată. Tribunalul Prahova prin sentința nr. 11 / 11.01.2006 a respins acțiunea formulată de reclamant, a admis cererea reconvențională, a dispus excluderea asociatului reclamant din societate, societatea urmând să funcționeze în continuare cu asociat unic R.C.F., care va deține întreaga participare la capitalul social. Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că relațiile dintre cei doi asociați s-au deteriorat, aceștia acuzându-se reciproc de ingerințe în bunul mers al societății si de activități neconforme cu interesul societar. Affectio societatis este un element, o condiție de fond a contractului de societate, astfel că lipsa lui nu conduce automat la nulitatea societății și, în consecință la dizolvarea acesteia ci, mai degrabă, la excluderea sau retragerea asociatului sau asociaților în cauză.

Dacă societatea are posibilitatea din punct de vedere financiar de a-și realiza obiectul de societate, asociatul nemulțumit se poate retrage sau poate fi exclus din societate, permițând funcționarea în continuare a acesteia. În conformitate cu disp. art. 224 alin 2 din Legea 31/1990 republicată, asociatul exclus nu are dreptul la o parte proporțională din patrimoniul social, ci numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia, valoare ce urmează a fi stabilită de comun acord de părți, iar în caz de conflict de tribunal. Împotriva deciziei mai sus menționate au formulat recurs reclamantul B.G. și pârâtele R.C.F. și SC H.I. SRL. Recurentul reclamant a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. pr.

civ. solicitând admiterea recursului, dizolvarea societății, începerea procedurilor de lichidare fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 227 alin. 1 lit. e din Legea nr. 31/1990 și în subsidiar obligarea pârâtelor la plata valorii corecte a drepturilor acestuia cu începere de la 31.12.2003. Recurentele pârâte au invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. pr. civ. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul înlăturării obligației de plată a sumei în litigiu. Recurentele pârâte au criticat soluția prin prisma greșitei aplicări a art. 224 alin. 1 din Legea 31/1990 și au fost nemulțumite de validarea de către instanță a variante II a raportului de expertiză, favorizând asociatul exclus.

Înalta Curte, analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a criticilor formulate, și răspunzând printr-un considerent comun, va respinge ambele recursuri deoarece nu rezultă că instanța de apel a recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile speței sau că a aplicat greșit dispoziții legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat. Dimpotrivă, instanța de control judiciar a reținut în mod corect că asocierea nu mai poate continua, martorii ambelor părți confirmând imposibilitatea continuării activității societății din cauza neînțelegerilor grave. Susținerea recurentului reclamant că ar fi trebuit să se dispună dizolvarea societății este nefondată, având în vedere că recurenta intimată R.F., care a fost asociat fondator, dorește continuarea activității societății și a luat măsuri pentru buna realizare a obiectului de activitate prin achitarea din surse proprii, a unor datorii ale societății.

Conduita recurentului reclamant a fost cea care a împiedicat societatea să-și desfășoare activitatea în bune condiții, prin folosirea în interes propriu a autoturismului achiziționat de firmă, dar și prin împiedicarea întrunirii asociaților în adunare generală, conform declarațiilor martorilor. În consecință instanța de apel a apreciat în mod corect că nu se impune dizolvarea societății, ci doar excluderea reclamantului. Instanța de apel a apreciat corect că instanța de fond a reținut că neînțelegerile dintre asociați sunt grave, iar în temeiul art. 224 alin. 2, din Legea 31/1990, republicată, asociatul exclus are dreptul la o sumă de bani care să reprezinte valoarea părții proporționale din patrimoniul societății și a considerat că valoarea trebuie stabilită de comun acord și în caz de conflict de tribunal.

Ori, în mod evident între părți neînțelegerile sunt grave, chiar reclamantul solicitând prin întâmpinarea formulată la cererea reconvențională ca în cazul în care se va dispune excluderea sa din societate să se stabilească drepturile la care are dreptul și societatea să fie obligată să-l despăgubească. De asemenea pârâta reclamantă în cererea reconvențională a solicitat să fie exclus reclamantul din societate, cu consecințele legale. Ca atare, dispunând excluderea reclamantului din societate instanța trebuia să stabilească și drepturile acestuia, având în vedere că ambele părți au solicitat acest lucru. Acesta este motivul pentru care instanța de apel, în mod corect, a dispus efectuarea unei expertize contabile.