ÎCCJ, decizie (scj.ro #83490)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83490) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Excluderea
asociatului
administrator.
Inadmisibilitate
în
faza
lichidării
judiciare
Acțiunea
în excluderea asociaților dintr-o societate comercială este
inadmisibilă în situația în care societatea se află
în lichidare judiciară, când nu se mai pune problema
continuării activității societății, ci a
lichidării bunurilor din patrimoniul acesteia, până la acoperirea creanțelor
creditorilor.
(Secția comercială, decizia nr.1207 din 22
februarie 2005)
Reclamantul B.V. a solicitat excluderea
pârâtului M.G. din societatea SC M. SRL
Oradea
și revocarea asociatului exclus din funcția de administrator, ca
urmare a prejudiciilor produse societății prin neplata către
stat a taxelor și impozitelor datorate și
neîncasarea
la scadență a sumelor datorate de debitori.
Pârâtul a formulat întâmpinare și
cerere reconvențională, solicitând excluderea reclamantului din
societate, susținând că prejudicierea societății a fost
determinată de modul defectuos în care reclamantul a
administrat societatea.
Tribunalul Bihor, prin sentința
civilă nr.964 din 15 iunie 2000, a respins acțiunea principală
și a admis cererea reconvențională, dispunând excluderea
asociatului administrator B.V. din societate, reținând în considerentele
hotărârii că reclamantul și-a înființat o nouă
societate, iar activitatea sa la SC M. SRL a fost redusă cu intenția
de diminuare a beneficiilor acesteia, astfel că s-au înregistrat pierderi
potrivit raportului de expertiză dispus în cauză.
Reclamantul B.V. a declarat apel,
solicitând schimbarea hotărârii, în sensul respingerii cererii
reconvenționale.
Curtea de Apel
Oradea
,
prin decizia nr.88 din 13 martie 2001, a admis apelul, schimbând în parte
sentința fondului în sensul că a respins și cererea
reconvențională, înlăturând obligarea reclamantului la plata
cheltuielilor de judecată, menținând restul dispozițiilor
sentinței.
Pentru a hotărî astfel, instanța
de control judiciar a reținut că ambele părți au avut
calitatea de asociați și administratori cu puteri depline și
că urmare a debitelor înregistrate de societate, la data de 8 decembrie
1999, prin încheierea judecătorului sindic s-a dispus deschiderea
procedurii prevăzute de Legea 64/1995 privind reorganizarea judiciară
și falimentul societății și s-a numit un lichidator
judiciar, situație în care, asociații nu mai prestează nici o
activitate, drepturile lor fiind limitate numai la ceea ce ține de
lichidarea societății, astfel că excluderea asociatului în
această fază a lichidării apare inadmisibilă.
Pârâtul M. G., invocând ca motive de
critică dispozițiile art.403 pct.8, 9 și 10 C.
proc.civ
. și susținând în argumentarea criticilor
că singurul vinovat de încetarea activității
societății este reclamantul, care a deținut unicul specimen de
semnătură în bancă, a înființat o societate proprie
cu același profil de activitate și s-a opus propunerilor pentru plata
datoriilor relativ mici ale societății și luarea unor
măsuri concrete în vederea redresării societății.
La termenul din 10 decembrie 2002, petentul
M. N. a formulat o cerere de intervenție în favoarea recurentului pârât M.
G., susținând că în calitate de creditor al societății
aflate în faliment și-a înscris creanța la masa
credală
,
creanță care reprezintă drepturi
salariale
datorate de societate ca urmare a desfacerii abuzive a contractului său de
muncă, desfacere decisă în mod exclusiv de reclamantul B.V.
Mai susține petentul că în
prezent, în procedura falimentului s-a dispus antrenarea răspunderii
administratorului B.V., măsură care confirmă susținerile
recurentului M.G. în interesul căruia a intervenit în prezentul recurs.
Constatând îndeplinite cerințele
art.49 alin.(1) și alin.(3) C.
proc
.
civ
., I.C.C.J a admis în principiu cererea de
intervenție accesorie formulată de
intervenientul
M. N.
Examinând criticile formulate numai pe
aspectele de
nelegalitate
a deciziei atacate,
potrivit art.304
C.proc.civ
., Înalta Curte a respins
recursul ca
nefondat
.
Cei doi asociați, administratori ai SC
M. SRL au formulat cereri reciproce de excludere din societate, întemeiate pe
disp.art.217
lit.d
) din Legea 31/1990
republicată, potrivit cărora poate fi exclus din societatea cu
răspundere limitată asociatul administrator care comite
fraudă în dauna societății. Sancțiunea excluderii astfel cum
este reglementată de dispozițiile evocate, are în vedere lipsa de
încredere reciprocă și refuzul conlucrării pentru îndeplinirea
obiectivelor sociale, cu consecințe vizând blocarea activității
organelor sociale și/sau prăbușirea situației patrimoniale
a societății.
În cauza de față însă,
urmare a scăderii spiritului de
afecto
societatis
,
de conlucrare între asociați, la
data de 8 decembrie 1999, prin încheierea judecătorului sindic din cadrul
Tribunalului Bihor, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului
societății, ridicarea dreptului debitorului de a-și administra
averea și numirea unui lichidator judiciar .
Or, instanța de apel a hotărât în
mod legal că asociații administratori nu mai prestează nici o
activitate, drepturile lor fiind limitate numai la lichidare, acțiunea de
excludere a asociaților fiind inadmisibilă în faza lichidării
judiciare când nu se mai pune problema continuării activității
societății ci a lichidării bunurilor din patrimoniul
debitorului, până la acoperirea
creațelor
creditorilor.
În ceea ce privește contribuția
administratorilor la producerea de fraude în dauna societății,
aceasta urmează a fi stabilită în procedura reglementată de
Legea 64/1995 modificată, de către judecătorul sindic.
Așa fiind, în temeiul art.312 alin.(1)
C.
proc
.
civ
.,
I.C.C.J a respins recursul ca
nefondat
și
implicit, cererea de intervenție accesorie formulată de
intervenientul
M.N., aceasta urmând soarta principalului.