ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2936/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta comuna Ghelnița, reprezentată de Primar, a formulat acțiune înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 888/2003, prin declinare de competență de la Judecătoria Târgu Secuiesc, prin care a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Economiei și Comerțului și S.N.P. P. SA, să se dispună anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M.03 nr. 7509 emis la 10 iulie 2002, pentru suprafața de 295.628 mp.

A susținut reclamanta că terenul respectiv face parte din proprietatea privată a comunei, preluat de la Inspectoratul Silvic al județului Covasna, la data de 6 martie 1990, având în acest sens protocoalele de preluare și Hotărârea nr. 93/1991, emisă de Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991, astfel că emiterea certificatului în litigiu s-a făcut cu încălcarea dreptului de proprietate. Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 33/F din 2 martie 2004, a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție în interes propriu formulată de R.N.P., prin Direcția Silvică Covasna și a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată, fiind obligată intervenienta în interes propriu și reclamanta, la cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că intervenienta în interes propriu nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, iar reclamanta nu și-a dovedit acțiunea, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990, certificatul pârâtei S.N.P. P. SA fiind emis cu respectarea prevederilor H.G. nr. 834/1991. Împotriva acestei sentințe cu nr. 33/F/2004 a declarat recurs, reclamanta, din eroare fiind citată ca intervenienta în interes propriu în recurs, și R.N.P. - Direcția Silvică Sfântu Gheorghe. Recurenta critică hotărârea, în sensul că instanța a interpretat greșit legea și actul dedus judecății, astfel că și concluzia este greșită, deoarece acțiunea este dovedită, după cum și încălcarea dreptului său de proprietate, stabilit prin Hotărârea nr. 93/1991 a Comisiei Județene Covasna pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, că în mod greșit pârâta și-a înscris dreptul de proprietate în C.F.

Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se expun în continuare. Este necontestat în cauză că terenul în litigiu nu se afla în administrarea Direcției Silvice sau Primăriei, în anul 1990, după cum cu actele din dosar pârâta a dovedit că această suprafață era în administrarea sa, în temeiul Decretului nr. 409/1955, teren pe care avea amplasate obiectivele de investiții specifice activității sale, terenuri pe care le administra înainte de 1990. Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, eliberat în condițiile art. 5 din H.G.

nr. 834/1991, privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, de către organele care îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort, este un act administrativ de autoritate emis în executarea legii, care produce efecte juridice proprii. În mod legal instanța de fond a reținut că reclamanta nu și-a dovedit vătămarea unui drept în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990, având în vedere că eliberarea certificatului contestat a fost legal emis, dar și cu referire la prevederile Legii nr. 15/1990, care dispune prin art. 20, că bunurile din patrimoniul societăților comerciale sunt proprietatea acestora, după cum nici Prefectura județului Covasna nu a emis un ordin care să stabilească o altă situație juridică a acestei suprafețe de teren.

Ca atare, criticile formulate în recurs se constată a fi nefondate, iar pe cale de consecință, recursul urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de comuna Ghelința, județul Covasna, împotriva sentinței civile nr. 33/F din 2 martie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2005.