ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1495/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1127/2002

reclamantul Consiliul Local Sâncel, în contradictoriu cu Primăria Municipiului

Blaj, a contestat efectuarea intabulării în favoarea Primăriei Municipiului

Blaj a documentației de parcelare și identificare înaintată serviciului de

carte funciară, iar prin precizarea acțiunii, a solicitat să se dispună

anularea încheierii de intabulare în C.F. a suprafeței totale de 2 ha 4599 mp,

rampă de gunoi și drum de acces și revenirea la situația anterioară de C.F., să

se constate nulitatea absolută a actului de schimb care a stat la baza acestei

intabulări, pentru lipsa consimțământului Consiliului Local Sâncel și să se

dispună intabularea terenului respectiv în favoarea comunei Sâncel în calitate

de proprietară cu titlu de constituire la Legea nr.18/1991.

Cererea astfel precizată a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 1405 C. civ., Legea nr. 18/1991 și Decretul-lege

nr. 115/1938.

În cauză au formulat cerere de

intervenție în interesul Consiliului Local Sâncel intervenienții R.A., C.V., O.M.,

F.A. și A.M., solicitând a se dispune anularea încheierii de intabulare

sus-arătată și intabularea imobilului în favoarea comunei Sâncel.

Judecătoria Blaj, prin sentința

civilă nr. 506 din 29 septembrie 2003, a respins acțiunea reclamanților, a

respins cererea de intervenție în interesul Primăriei Sâncel, Consiliului local

Sâncel și Primarului comunei Sâncel.

Împotriva sentinței au declarat apel

Consiliul Local Sâncel, Primarul comunei Sâncel și intervenienții.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă, prin decizia nr. 495/A din 30 martie 2004, a respins ca nefondat

apelul, menținând astfel, soluția instanței de fond.

Împotriva acestei decizii

reclamanții și intervenienții au declarat recurs, invocând motive de casare

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Astfel, în esență, s-a susținut că

înscrierea în C.F. a imobilului în litigiu în favoarea Primăriei Blaj s-a făcut

fără temei legal, încălcându-se art. 5 din Decretul-lege nr. 115/1938 și art. 22

din Legea nr. 7/1996.

S-a arătat că intabularea s-a făcut

fără a exista declarație expresă impusă de aceleași dispoziții legale a

reclamanților sau intervenienților, că pretinsul schimb de terenuri nu a avut

loc niciodată, că instanța a încălcat prevederile art. 1191 C. civ. admițând

proba cu martori pentru un act a cărui valoare era mai mare de 250 lei, că s-a

interpretat greșit un act dedus judecății, respectiv că schimbul de teren a

fost recunoscut de Primăria Sâncel.

Recursul este nefondat.

Așa cum corect a reținut curtea de

apel, ca, de altfel, și instanța de fond, din actele și lucrările dosarului

reiese că Primăria Municipiului Blaj este, conform încheierii nr. 763/2002,

proprietara imobilului înscris în C.F. nr. 2413 Sâncel, rampă de gunoi, în

suprafață de 2 ha 3591 mp în cotă de 1/1 cu titlu schimb.

Totodată, este de necontestat că

terenul din litigiu este utilizat de peste 20 de ani ca rampă de gunoi pentru

Municipiul Blaj.

În ceea ce privește audierea

martorului, în cauză s-a făcut aplicarea regulilor prevăzute de art. 1191-1196,

în conformitate cu art. 1197 C. civ., în situația existenței unui început de

dovadă scrisă.

Instanța de apel a stabilit în mod

corect că schimbul de teren a fost efectuat, el a fost recunoscut de Primăria

Sâncel, iar din declarația martorului rezultă că formele de schimb au fost

întocmite, fapt confirmat și de împrejurarea că de peste 20 de ani terenul în

litigiu a fost folosit ca rampă de gunoi, fără a exista obiecții din partea

fostului proprietar C.A.P. Sâncel.

Acest teren, tocmai pentru acest

motiv, nu a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în baza

Legii nr. 18/1991 în favoarea foștilor proprietari persoane fizice, cărora li

s-a reconstituit dreptul asupra unor terenuri echivalente aflate în rezerva

Comisiei locale Sâncel.

Reconstituirea dreptului acestora de

proprietate s-a făcut pe terenurile din rezerva localității Sâncel, deoarece

interesul a fost mai mare pentru rampa de gunoi și s-a trecut cu vederea

existența schimbului de teren.

Întrucât soluția pronunțată de

instanța de fond și menținută de instanța de apel este la adăpost de criticile

exprimate, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

Consiliul local Sâncel, Primarul comunei Sâncel, Primăria comunei Sâncel, R.A.,

C.V., O.M., F.A. și A.M. împotriva deciziei nr. 495/A din 30 martie 2004 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie

2005.