ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 971/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 22 octombrie 1996, Z.M. și N.I. au chemat în judecată pe Statul Român, prin Consiliul Local al orașului Blaj, R.A. R. Alba-Iulia, M.C. și M.L., pentru revendicarea unui teren în suprafață de 2352 mp, identic cu p.t. nr. 459/1/4 din C.F. 205 Blaj. Totodată a cerut să se dispună ridicarea construcțiilor aflate pe terenul din litigiu, pe cheltuiala pârâților. Judecătoria Blaj, prin sentința civilă nr. 795 din 2 iulie 1999, a respins acțiunea, ca nefondată. Tribunalul Alba, secția civilă, prin decizia nr. 954 din 13 septembrie 2001, a respins apelul reclamanților, soluție confirmată în recurs, prin decizia nr. 2725 din 7 decembrie 2001 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția civilă.

Soluția instanțelor a fost întemeiată pe constatarea că antecesorii reclamanților au pierdut dreptul de proprietate asupra bunului prin actul de schimb, încheiat la data de 5 iulie 1960, între aceștia și fostul Sfat popular al orașului Blaj împreună cu Baza de recepție nr. 5 Blaj, în calitate de coschimbași. La data de 6 decembrie 2002, împotriva acestei soluții procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare prin care a solicitat, în baza art. 330 pct. 2 C. proc. civ., reformarea hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză și trimiterea dosarului la prima instanță pentru a rejudeca fondul pricinii. În esență, recursul în anulare susține că actul de schimb n-a fost executat și înscris în cartea funciară, că pentru lipsa formulei autentice este lovit de nulitate.

Nu mai puțin, instanțele n-au lămurit, printr-un probatoriu complet, situația juridică a terenului și nici a construcțiilor (din litigiu), fiind necesară efectuarea unei alte expertize judiciare care să stabilească posesia terenului și elementele de identificare și individualizare a construcțiilor, precum și orice alte date necesare soluționării acțiunii. Recursul în anulare este fondat. În cazul schimbului de imobile supus formei autentice și regimului de publicitate reală, efectul translativ de proprietate operează numai dacă consimțământul coschimbașilor a fost manifestat în forma prevăzută de lege și dacă, constitutiv, dreptul de proprietate dobândit de fiecare copermutant a fost intabulat.

Or, în speță, instanțele n-au examinat pricina prin prisma respectării acestei cerințe și nici în lumina efectelor produse de eventuala neexecutare a prestațiilor reciproce ale părților. Nu mai puțin, soluția atacată a fost fundamentată pe un probatoriu incomplet care nu relevă convingător regimul juridic al terenurilor schimbate și nici elementele de fapt ale posesiei. În egală măsură, se constată absența probelor necesare formării convingerii judecătorilor cu privire la soluționarea celui de al doilea capăt de cerere, referitor la ridicarea construcțiilor aflate pe terenul din litigiu. Așa fiind, rezultă că împrejurările de fapt ale pricinii nu au fost pe deplin stabilite, considerent pentru care, în temeiul art. 330 pct. 2, art. 313 – art. 315 C. proc.

civ., se impune admiterea recursului și trimiterea cauzei la prima instanță, pentru rejudecarea pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței nr. 795 din 20 iulie 1999 a Judecătoriei Blaj, a deciziei nr. 954 din 13 septembrie 2001 a Tribunalului Alba și deciziei nr. 2725 din 7 decembrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Casează hotărârile atacate și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Blaj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2004.