ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 971/2004

Asupra recursului în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 22 octombrie 1996, Z.M.

și N.I. au chemat în judecată pe Statul Român, prin Consiliul Local al orașului

Blaj, R.A. R. Alba-Iulia, M.C. și M.L., pentru revendicarea unui teren în

suprafață de 2352 mp, identic cu p.t. nr. 459/1/4 din C.F. 205 Blaj. Totodată a

cerut să se dispună ridicarea construcțiilor aflate pe terenul din litigiu, pe

cheltuiala pârâților.

Judecătoria Blaj, prin sentința

civilă nr. 795 din 2 iulie 1999, a respins acțiunea, ca nefondată.

Tribunalul Alba, secția civilă, prin

decizia nr. 954 din 13 septembrie 2001, a respins apelul reclamanților, soluție

confirmată în recurs, prin decizia nr. 2725 din 7 decembrie 2001 a Curții de

Apel Alba-Iulia, secția civilă.

Soluția instanțelor a fost

întemeiată pe constatarea că antecesorii reclamanților au pierdut dreptul de

proprietate asupra bunului prin actul de schimb, încheiat la data de 5 iulie

1960, între aceștia și fostul Sfat popular al orașului Blaj împreună cu Baza de

recepție nr. 5 Blaj, în calitate de coschimbași.

La data de 6 decembrie 2002,

împotriva acestei soluții procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare prin care a solicitat, în baza

art. 330 pct. 2 C. proc. civ., reformarea hotărârilor judecătorești pronunțate

în cauză și trimiterea dosarului la prima instanță pentru a rejudeca fondul

pricinii. În esență, recursul în anulare susține că actul de schimb n-a fost

executat și înscris în cartea funciară, că pentru lipsa formulei autentice este

lovit de nulitate. Nu mai puțin, instanțele n-au lămurit, printr-un probatoriu

complet, situația juridică a terenului și nici a construcțiilor (din litigiu),

fiind necesară efectuarea unei alte expertize judiciare care să stabilească

posesia terenului și elementele de identificare și individualizare a

construcțiilor, precum și orice alte date necesare soluționării acțiunii.

Recursul în anulare este fondat.

În cazul schimbului de imobile supus

formei autentice și regimului de publicitate reală, efectul translativ de

proprietate operează numai dacă consimțământul coschimbașilor a fost manifestat

în forma prevăzută de lege și dacă, constitutiv, dreptul de proprietate

dobândit de fiecare copermutant a fost intabulat.

Or, în speță, instanțele n-au

examinat pricina prin prisma respectării acestei cerințe și nici în lumina

efectelor produse de eventuala neexecutare a prestațiilor reciproce ale

părților. Nu mai puțin, soluția atacată a fost fundamentată pe un probatoriu

incomplet care nu relevă convingător regimul juridic al terenurilor schimbate

și nici elementele de fapt ale posesiei. În egală măsură, se constată absența

probelor necesare formării convingerii judecătorilor cu privire la soluționarea

celui de al doilea capăt de cerere, referitor la ridicarea construcțiilor

aflate pe terenul din litigiu.

Așa fiind, rezultă că împrejurările

de fapt ale pricinii nu au fost pe deplin stabilite, considerent pentru care,

în temeiul art. 330 pct. 2, art. 313 – art. 315 C. proc. civ., se impune

admiterea recursului și trimiterea cauzei la prima instanță, pentru rejudecarea

pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței nr. 795 din 20 iulie 1999 a Judecătoriei Blaj, a deciziei

nr. 954 din 13 septembrie 2001 a Tribunalului Alba și deciziei nr. 2725 din 7

decembrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Casează hotărârile atacate și

trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Blaj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 februarie 2004.