ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7050/2004

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată sub nr. 3462 din 3 iunie 2002 reclamanta A.G. a chemat în judecată

pârâții A.P.A.P.S. pentru a fi obligată să respecte dispozițiile art. 23 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, să recalculeze sumele datorate la zi prin indexarea valorii

în conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. (4) din aceeași lege și să-i

plătească suma de 300.000.000 lei cu titlu de daune morale.

Prin sentința civilă nr. 858 din 21

octombrie 2002, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins cererea reclamantei

ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel s-a reținut

că din bilanțul general încheiat la 31 decembrie 1947 al S.D.F.C. Fieni,

rezultă că activul este egal cu pasivul și prin urmare, societatea nu a

înregistrat profit și că atâta timp cât activul net este zero, nu se poate

determina valoare acțiunilor.

În plus, s-a avut în vedere că

reclamanta nu a făcut dovada că patrimoniul S.D.F.C. Fieni SA a fost preluat de

SC T.R. Fieni SA.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta, Curtea calificând cererea sa în condițiile art. 84 C.

proc. civ. drept apel.

Hotărârea a fost criticată prin

motivele de apel sub următoarele aspecte:

In primul rând s-a susținut că

acțiunea depusă împotriva A.P.A.P.S. este justificată de faptul că pârâții nu

au respectat dispozițiile art. 32 alin. (6) din Legea nr. 10/2001, cererea

fiind depusă la data de 28 octombrie 2001 cu toate actele prevăzute de această

lege. Faptul că documentele nu corespund în totalitate cerințelor A.P.A.P.S. nu

îl semnează de emiterea unei decizii motivate în termenul stabilit prin lege și

pârâții nu au dovedit că a emis această dispoziție.

S-a mai susținut că sentința este

nelegală, întrucât din bilanțul contabil rezultă că firma avea la sfârșitul

anului 1947 un profit în valoare de 26.898.700 lei noi.

Faptul că S.D. a fost preluată de SC

T.R. Fieni SA s-a apreciat că nu are relevanță, deoarece nu s-a solicitat

restituirea în natură a imobilului.

Prin decizia

civilă nr. 150 din 31 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă, s-a admis apelul declarat de reclamanta A.G. împotriva sentinței civile

nr. 858 din 21 octombrie 2002 a Tribunalului București în contradictoriu cu

pârâta intimată A.P.A.P.S. pe care a schimbat-o în tot.

S-a admis în parte cererea

reclamantei în sensul că obligă pârâta să emită decizie conform art. 32 din

Legea nr. 10/2001.

A fost respins ca nefondat capătul

de cerere privind daunele morale.

S-a reținut

că prin notificarea transmisă A.P.A.P.S. la 18 octombrie 2001, M.V., în

calitate de reprezentant al mamei sale A.G. a solicitat măsuri reparatorii

constând în acțiuni la societatea comercială care a preluat patrimoniul fostei societăți

anonime română pentru industria și comerțul de ciment, var, ipsos și a

fabricatelor derivate Dâmbovița.

În condițiile art. 32 alin. (6) din

Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la data primirii cererii

persoanei îndreptățite sau în termenul prelungit conform art. 28, instituția

publică implicată în privatizare are obligația să stabilească prin decizie sau,

după caz, prin dispoziție motivată valoarea recalculată a acțiunilor. Potrivit

art. 28 alin. (2) din aceeași lege, termenul de 60 de zile de la primirea

notificării, poate fi prelungit numai la cererea persoanei îndreptățite.

În lipsa unei prelungiri a

termenului inițial de către persoana îndreptățită, pârâta era obligată ca în

termen de 60 de zile calculate începând cu data sesizării, 18 octombrie 2001,

să emită o decizie prin care să răspundă la notificare în raport cu

înscrisurile atașate de solicitant.

Apreciind că activul net al

societății la care A.G. a avut acțiuni este zero, astfel încât nu se poate

determina valoarea acțiunilor, precum și faptul că reclamanta nu a făcut dovada

preluării patrimoniului de către T.R. Fieni SA, s-a reținut de către instanța

de apel că prima instanță s-a substituit practic pârâtei, care trebuia să emită

o decizie motivată, în sensul acordării ori neacordării de rețineri.

Astfel, a fost schimbat obiectul

cererii de chemare în judecată, în condițiile în care trebuia să se analizeze

numai dacă pârâta a emis sau nu decizia privitoare la acțiunile la care A.G. se

consideră îndreptățită.

În privința daunelor morale s-a

reținut că reclamanta nu a făcut dovada lor.

Împotriva

deciziei civile nr. 150 din 31 martie 2003 a Curții de Apel București au

declarat recurs în termen legal reclamanta A.G. și pârâta A.P.A.P.S.

Hotărârea instanței de apel este

criticată de către ambele părți pentru aplicarea greșită a legii (art. 304 pct.

9 C. proc. civ.).

Recurenta susține că în mod greșit i

s-a respins cererea pentru daune morale, în condițiile în care pârâta nu a

respectat dispozițiile art. 32 alin. (6) și art. 28 alin. (2) din Legea nr. 0/2001

cu privire la emiterea unei decizii motivate în urma notificării sale.

De asemenea, consideră că nejustificat

s-a reținut ca nedovedită această pretenție, în condițiile în care a suferit un

stres prin nesoluționarea notificării, stres agravat de faptul că este în

vârstă de 88 ani și imobilizată la pat.

Pârâta A.P.A.P.S. învederează

instanței de recurs că decizia recurată s-a pronunțat cu aplicarea greșită a

art. 32 din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care reclamanta trebuia să

anexeze notificării acte din care să rezulte:

- dacă acțiunile deținute nu au fost

grevate de sarcini sau chiar vândute înainte de naționalizare;

- dacă la data naționalizării

societatea nu se afla în faliment ori în reorganizare;

- calitatea de acționar sau asociat

al fostei persoane juridice;

- dacă nu a

beneficiat de despăgubiri până la data intrării în vigoare a prezentei legi, în

condițiile art.5;

- se mai susține că s-au depus în

copie numai actele de stare civilă, mai mult certificate provizorii de acțiuni

și bilanțul contabil al S.D.F.C. Fieni, acte insuficiente pentru soluționarea

notificării, nefiind dovedită calitatea de asociat al fostei persoane juridice

și că T.R. Fieni SA este succesoarea societății în discuție.

Recursurile părților sunt nefondate

pentru considerentele ce urmează:

În primul

rând se constată că după promovarea recursului, reclamanta A.G. a decedat la 8

iunie 2003, iar moștenitorii acesteia M.A.L. și M.F. au înțeles să continue

procesul.

Corect s-a respins cererea prin care

reclamanta a cerut daune morale ca nedovedite, nefiind probată efectuarea sub

aspect moral prin nesoluționarea notificării conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Este bine cunoscut că sarcina probei

revine celui care vrea să-și dovedească pretențiile, potrivit principiului

probatio

incumbi ei qui dici, non ei qui negat

și prevederilor art. 1169 C. civ.

Problema prezintă o importanță deosebită, deoarece într-un proces în care nu

s-ar putea administra fără echivoc întregul probatoriu necesar, va pierde cel

căruia îi incumbă sarcina probei, așa cum s-a întâmplat în cauză.

În privința criticilor din recursul

pârâtei se reține că instanța de apel corect a reținut că reclamanta a depus

notificarea în termen la A.P.A.P.S., cu toate documentele în anexă în care s-au

evidențiat conform art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 denumirea și adresa

persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptățite,

elemente de identificare a bunului imobil solicitat și valoarea estimată a

acestuia.

Față de aceste cerințe A.P.A.P.S.,

în termenul prevăzut de art. 32 alin. (6) din lege, respectiv în 60 de zile sau

în termenul prelungit conform art. 28, instituție publică implicată în

privatizare trebuia să stabilească prin decizie sau dispoziție motivată

valoarea recalculată a acțiunilor, dar cu toate acestea nu a solicitat nici

completarea documentației anexată la notificare și nici nu a emis vreo decizie

în raport de actele existente.

Soluția instanței de apel a fost

dată cu interpretarea corectă a art. 32 din Legea nr. 10/2001, deoarece

calitatea de beneficiar al acestei legi a fost dovedită prin depunerea

notificării în termenul prevăzut de art. 21 alin. (1) cu toate elementele

prevăzute la alin. (2).

De asemenea, actele doveditoare ale

dreptului de proprietate, precum și în cazul moștenitorilor, cele care atestă

această calitate s-ar depune la dosar, existând copiile certificatelor de

acționar, care sunt nominale și nu pot da naștere la nici o altfel de

interpretare.

Față de toate aceste considerente,

reținându-se că nici una dintre criticile formulate de părți în recursuri nu

este întemeiată, urmează ca acestea să fie respinse și să fie menținută ca

legală și temeinică hotărârea instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondate recursurile declarate de reclamanta A.G.(M.) și continuată de M.A.L.

și M.F. și de pârâta A.V.A.S.(fostă A.P.A.P.S.) împotriva deciziei nr. 150 din

31 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie

2004.