ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4322/2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4322/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 23 ianuarie 1995

pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, reclamantul C.I. a chemat în

judecată pârâtele SC C. SA Deva, SC R. SA Medgidia, SC R.F. SA Fieni, SC H. SA

și SC M. SA Bicaz pentru obligarea acestora să-i plătească recompensa cuvenită

pe baza eficienței economice pentru brevetele:

- nr. 90933 din 12 iunie 1986 privind procedeul de

fabricație a cărămizilor magnezitice liant spinelic;

- nr. 91354 din 8 august 1986

privind procedeul de fabricație al sinterului și

- nr. 80682 din 24 octombrie 1982

privind procedeul de înzidire a cuptoarelor rotative.

Reclamantul și-a modificat acțiunea,

la 19 iulie 1999, arătând că formulează pretenții și împotriva pârâtelor SC

R.B. SA Dej și SC L.R. SA București.

Acțiunea a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 61 și art. 66 din Legea nr. 64/1991.

Judecătoria sector 1 prin sentința

civilă nr. 2485 din 10 martie 1995 a declinat competența de soluționare a

cauzei Tribunalului București, care a soluționat acțiunea pe cale de excepție,

respingând-o ca fiind prescrisă (sentința civilă nr. 641 din 17 mai 1999).

Curtea de Apel București prin

decizia civilă nr. 2641 din 12 octombrie 1999 a admis apelul reclamantului, a

desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, tribunalului, considerând

că cererea a fost tardiv formulată deoarece la 21 ianuarie 1995 era o zi de

sâmbătă deci termenul de 3 ani s-a prelungit în mod legal până la prima zi

lucrătoare, 23 ianuarie 1995, dată când acțiunea a fost înregistrată.

Această soluție a rămas definitivă

prin anularea recursurilor.

Tribunalul București prin sentința

civilă nr. 1347 din 30 septembrie 2002 admite excepția lipsei calității

procesuale a pârâtelor SC M. SA Bicaz și SC C. SA Deva. A fost admisă în parte

cererea precizată în contradictoriu cu pârâții SC L. R. SA, R. SA Medgidia, SC

R. SA, SC R. SA Aleșd, SC R. SA Bicaz și SC R.F. SA Fieni fiind obligate

pârâtele la plata unei sume stabilite detaliat pentru fiecare.

Pentru a se pronunța această

hotărâre s-a reținut că reclamantul este autorul invențiilor pentru care OSIM a

emis brevetele nr. 86822/1982 pe numele C.C. din București și nr. 90933/1986 și

nr. 91354/1986 ambele pe numele Î.M. Dej, această calitate fiind recunoscută

reclamantului prin eliberarea unor certificate de inventator.

Instanța a constatat că raporturile

juridice dintre autor și unitate (dreptul autorului la recompensă materială și

obligația corelativă la plata despăgubirilor) s-au născut sub imperiul vechii

legi, Legea nr. 62/1974 și Decretului nr. 93/1976, dar a apreciat că în

privința invențiilor nerecompensate sau parțial recompensate sunt aplicabile

dispozițiile legii noi, Legea nr. 64/1991.

Potrivit acestui din urmă act

normativ (art. 66), obligația de plată revine unității care a aplicat invenția.

Despăgubirile se calculează, conform

acestor reglementări, în raport de beneficiile economice obținute prin

aplicarea invenției și cu solicitarea punctului de vedere al autorului.

Instanța a reținut pe fondul cauzei

că unitățile care au aplicat invenția sunt utilizatorii produsului finit și nu

producătorul care a primit sarcină de la C.C. să fabrice cărămizile conform

brevetelor cu nr. 90933 și nr. 91354 pentru toți utilizatorii acestui produs,

la prețuri de cost dirijate, efectele economice ale invenției fiind

înregistrate de fabricile producătoare de ciment în cuptoarele mari cu diametru

de 5,8 m existente la Fieni, Deva, Tașca, Medgidia și Aleșd.

S-a constatat astfel că nu

producătorului SC R.B. SA Dej, a obținut avantaje economice prin aplicarea

invenției (altele decât cele deduse din prețul vânzării către utilizatori, preț

de cost care ilustrează numai cheltuielile de producție). Ca urmare, s-a

apreciat că acesta nu poate fi obligat la plata de despăgubiri către

inventator. S-a considerat fără relevanță faptul că producătorul este titularul

brevetului de invenție, plata fiind condiționată de aplicarea efectivă a

invenției și de obținerea unor avantaje din această utilizare.

Instanța a apreciat că nici între

reclamant și SC M. SA Bicaz nu există un raport juridic opțional, cu privire la

acest aspect pronunțându-se deja cu autoritate de lucru judecat Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, a cărei deciziei nr. 80 din 20 mai 1997 a fost

menținută de decizia nr. 3571 din 29 octombrie 1997 a Curții Supreme de

Justiție.

Cele care sunt chemate să suporte

contravaloarea recompensei cuvenită autorului sunt fabricile producătoare de

ciment. Instanța a omologat calculul făcut de expertul tehnic și a constatat că

se datorează reclamantului de către pârâte următoarele sume:

- 1.356.126.475 lei de către SC R.

SA Aleșd;

- 2.821.273.783,275 lei de către SC

L. R. SA Medgidia;

- 561.860.950 lei de către SC R.F.

SA Fieni și

- 826.460.000 lei de către SC L. R. SA, pentru

această pârâtă despăgubirea fiind datorată exclusiv pentru al treilea brevet.

În privința pârâtei SC C. SA Deva au

fost cenzurate concluziile raportului de expertiză întrucât anii aleși de

reclamant pentru această pârâtă sunt 1983-1984, ani anteriori datei de intrare

în vigoare a Decretului nr. 383/1984 (1 noiembrie 1984). Or, cota de 50% din

economia postcalculată a anului următor, potrivit Regulamentului de aplicare a

Legii nr. 64/1991 din anexa 1 partea I pct. 8 intervine numai când anii de

negociere aleși pentru calcul sunt ulteriori intrării în vigoare a decretului

menționat.

Curtea de Apel București, secția a

III- a civilă prin decizia nr. 287/A din 19 mai 2003 a respins excepțiile

tardivității acțiunii și prescripției dreptului la acțiune invocate de SC L. R.

SA și SC T. SA Fieni și a respins ca nefondate apelurile declarate împotriva

sentinței civile nr. 1347/2002 de reclamant și pârâtele SC T. SA Fieni și SC L.

R. SA București.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut următoarele:

Acțiunea reclamantului a

fost introdusă în termen la 25 ianuarie 1995 pentru plata de despăgubiri deduse

din cele trei brevete, pe rolul judecătoriei care a declinat competența

Tribunalului București și care, la primul termen de judecată, a dispus

introducerea în cauză a unităților care au aplicat brevetele de invenție

indicate în cererea introductivă de instanță.

S-a mai constatat, potrivit

informării făcute de SC L. R. SA București, că această pârâtă este fosta R. SA

București.

S-a constatat de asemenea că

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC M. SA a fost soluționată

cu putere de lucru judecat.

Curtea a respins motivele de

apel invocate de reclamant constatând că acestea sunt de fapt erori în sensul

art.281 C. proc. civ., ce se pot îndrepta din oficiu de tribunal, sau la

cererea părții.

Nu s-au primit nici criticile

pârâtelor SC L. SA și T., R.F. Fieni cu privire la modalitatea efectuării

expertizei constatându-se că pârâtele au fost legal convocate și au avut

posibilitatea să depună acte pentru a-și dovedi susținerile.

Expertiza a calculat

eficiența economică rezultată în urma aplicării invențiilor și a constatat că

utilizarea cărămizilor magnetice cu liant spinelic a dus la prelungirea duratei

de funcționare a zidăriilor refractare la cuptoarele rotative de climcher, cu

minim 50%.

S-a constatat că sunt

aplicabile dispozițiile art. 70 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 deoarece nici

până la data soluționării apelului, nu s-a făcut dovada că reclamantul ar fi

fost despăgubit pentru utilizarea brevetului nr. 80682/1982.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs, în termen legal, reclamantul și pârâtele SC L. R. SA și SC

R.F. SA Fieni.

Reclamantul, în recursul

său, a criticat decizia Curții de apel invocând în drept dispozițiile art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ. și în fapt greșita apreciere că cele două pârâte SC

M. SA Bicaz și SC C. SA Deva, nu ar avea calitate procesuală pasivă și, ca

urmare, exonerate de plata despăgubirilor. S-a criticat și aprecierea că nu

s-au dovedit pretențiile reclamantului față de pârâta SC R.B. Dej. S-a mai

arătat că în mod greșit s-au apreciat criticile sale la raportul de expertiză

ca făcând obiectul art. 281 C. proc. civ., reclamantul neformulând critici, sub

aspectul modalităților de calcul al expertizei ci doar cu privire la

înlăturarea celor două societăți de la plata despăgubirilor.

În motivarea recursului său

pârâta SC L. R. SA a invocat în esență, greșita aplicare a legii (art. 304 pct.

9 C. proc. civ.), în speță greșita soluționare a excepției lipsei calității

sale procesuale pasive pentru plata despăgubirilor deduse din brevetele nr.

90933 și nr. 91354 și greșita aplicare a Legii nr. 64/1991 prin necenzurarea

expertizei tehnice efectuate în cauză, raportul fiind defectuos întocmit sub

aspectul stabilirii responsabilităților dar și sub aspectul calculelor

efectuate.

Această pârâtă a mai

criticat decizia în temeiul art. 304 pct. 5, pentru încălcarea normelor de

procedură sancționate cu nulitate [art. 105 alin. (2) C. proc. civ.].

Astfel, deși apelul a

constat în critici la adresa expertizei, în mod nelegal nu s-a luat în

considerare cererea de a se completa raportul de expertiză și s-a procedat la

judecarea apelului. Vătămarea a fost determinată de refuzul acestei probe care

ar fi putut conduce la o eventuală soluționare favorabilă a apelului lor.

Efectul devolutiv al

apelului prevăzut de art. 295 C. proc. civ. anihilează, a arătat apelanta,

susținerea instanței în sensul că raportul de expertiză trebuia să fie refăcut

în primă instanță potrivit art. 212 C. proc. civ.

S-a mai criticat soluția

pentru nemotivarea ei (art. 304 pct. 7).

Pârâta SC R.F. SA Fieni a

criticat soluția pentru greșita soluționare a excepției lipsei calității

procesuale pasive a sa, având în vedere că această unitate nu a fost niciodată

producător de cărămizi ci doar a cumpărat acest produs, urmare obligației

impuse de C.C. de a cumpăra acest produs de proastă calitate, cărămizile în

discuție neavând nici măcar jumătate din durata de viață a cărămizilor din

import. S-a mai criticat soluția obligării lor la despăgubiri pentru brevetul

nr. 80662/1982 a cărui aplicare este similară cu cea a invenției din celelalte

două brevete.

Recursurile sunt nefondate

și se vor respinge pentru considerentele ce urmează:

Instanțele au făcut o

corectă apreciere a raporturilor procesuale dintre părți pe baza raporturilor

juridice create între acestea.

Astfel s-a analizat

calitatea procesuală activă și pasivă, avându-se în vedere normele aplicabile

cauzei în dinamica succesiunii în timp a reglementărilor incidente. In raport

de situația de fapt s-a apreciat corect că plata despăgubirilor cuvenite urmare

beneficierii de o invenție brevetată este supusă normelor juridice în vigoare

la data formulării cererii. S-a apreciat corect în raport de aceste

reglementări, angajarea răspunderii pentru despăgubirile în raport de calitatea

părților în raportul juridic creat și, ca urmare, a fost reținută

responsabilitatea pentru despăgubiri numai în sarcina societăților

producătoare.

Cât privește recursul

reclamantului, se constată că prin acesta se atacă soluția instanței în sensul

exonerării de răspundere a celor două societăți, M. Bicaz și SC C. Deva.

Instanțele au apreciat

corect că pentru pârâta M. Bicaz există autonomie de lucru judecat în raport de

decizia civilă nr. 80/1997 a Curții de Apel București. Față de constatările

raportului de expertiză cât privește posibilitatea acordării despăgubirilor pe

baza brevetului nr. 80682/1982 după anul 1984 și motivarea instanței sub acest

aspect, se constată că soluția instanței cu privire la această pârâtă este

temeinică și legală.

Cât privește analiza făcută

de instanță în privința respingerii acțiunii față de SC C. SA și R.B. ea este

susținută de constatările și aprecierile cu caracter general făcute și de

expertiză, critica nefiind fondată pe elemente care să combată argumentele

arătate.

Deși critica recurentului

reclamant în esență se referă la exonerarea la plată a celor două pârâte ea

face trimitere în motivare și la erori comise de expert, erori care nu au fost

atacate de reclamant nici prin obiecțiuni la expertiza (în încheierea din 17

septembrie 2002 consemnându-se expres că reclamantul nu formulează obiecțiuni)

și nici prin cereri în temeiul art. 281 C. proc. civ.

Recursul pârâtei SC L. R. SA

este de asemenea nefondat.

Critica acestei părți se

referă în esență la o defectuoasă întocmire a raportului de expertiză și la

încălcarea drepturilor procesuale în sensul că în apel s-a respins cererea de a

se reface raportul de expertiză.

Instanța de apel în mod

corect a constatat că la instanța de fond această parte a solicitat o

completare a raportului de expertiză nesusținută de probe iar instanța în mod

corect a respins cererea față de împrejurarea că partea a fost prezentă la

efectuarea expertizei și nu a prezentat documente pentru susținerea poziției

sale.

Nu se poate primi nici

critica că hotărârea ar fi nemotivată, în raport de analiza și considerentele

celor două instanțe (de fond și de apel).

Recursul pârâtei SC R.F.

Fieni este și el nefondat.

Principala critică vizează o

eroare de calcul în aprecierea despăgubirilor pretinse a fi de 561.860.950 lei

în loc de 1.304.492.383 lei cât s-a reținut de către instanță.

Acest motiv invocat și în

apel a fost apreciat de instanță ca încadrându-se în dispozițiile prevăzute de

art. 281 C. proc. civ. care se referă la îndreptarea erorilor materiale printre

care și cele de calcul.

Cât privește poziția acestei

părți că nu ar avea calitate procesuală pasivă, aceasta nu a fost susținută de

argumente care să înlăture considerentele avute în vedere de instanța de fond

pe baza evaluărilor expertizei în raport de normele aplicabile la stabilirea

răspunderii acestei pârâte.

De altfel este de remarcat

că această recurentă își fondează critica pe contestarea brevetului în sensul

că obiectul acestuia cărămizile în discuție, ar fi inferioare cărămizilor din

import.

O asemenea analiză se

situează evident în afara obiectului cauzei, instanța nefiind investită cu

analiza valabilității brevetului.

Curtea mai reține că SC M. SA Bicaz,

SC C. SA Deva, SC C. SRL Bacău și SC R.F. SA Fieni au fuzionat transformându-se

în SC C.H. SA București.

Această din urmă instituție, a

intervenit în proces, în succesiunea drepturilor recurentei SC R.F. SA Fieni.

Pentru considerentele

arătate se vor respinge recursurile reclamantului și celorlalte pârâte ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, recursurile declarate de reclamantul C.I.

și de pârâtele SC L. R. SA și SC R.F. SA Fieni (SC C.H. SA) împotriva deciziei

nr. 287/A din 19 mai 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

24 mai

2005.