ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4322/2005

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 23 ianuarie 1995 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, reclamantul C.I. a chemat în judecată pârâtele SC C. SA Deva, SC R. SA Medgidia, SC R.F. SA Fieni, SC H. SA și SC M. SA Bicaz pentru obligarea acestora să-i plătească recompensa cuvenită pe baza eficienței economice pentru brevetele: - nr. 90933 din 12 iunie 1986 privind procedeul de fabricație a cărămizilor magnezitice liant spinelic; - nr. 91354 din 8 august 1986 privind procedeul de fabricație al sinterului și - nr. 80682 din 24 octombrie 1982 privind procedeul de înzidire a cuptoarelor rotative. Reclamantul și-a modificat acțiunea, la 19 iulie 1999, arătând că formulează pretenții și împotriva pârâtelor SC R.B.

SA Dej și SC L.R. SA București. Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 61 și art. 66 din Legea nr. 64/1991. Judecătoria sector 1 prin sentința civilă nr. 2485 din 10 martie 1995 a declinat competența de soluționare a cauzei Tribunalului București, care a soluționat acțiunea pe cale de excepție, respingând-o ca fiind prescrisă (sentința civilă nr. 641 din 17 mai 1999). Curtea de Apel București prin decizia civilă nr. 2641 din 12 octombrie 1999 a admis apelul reclamantului, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, tribunalului, considerând că cererea a fost tardiv formulată deoarece la 21 ianuarie 1995 era o zi de sâmbătă deci termenul de 3 ani s-a prelungit în mod legal până la prima zi lucrătoare, 23 ianuarie 1995, dată când acțiunea a fost înregistrată.

Această soluție a rămas definitivă prin anularea recursurilor. Tribunalul București prin sentința civilă nr. 1347 din 30 septembrie 2002 admite excepția lipsei calității procesuale a pârâtelor SC M. SA Bicaz și SC C. SA Deva. A fost admisă în parte cererea precizată în contradictoriu cu pârâții SC L. R. SA, R. SA Medgidia, SC R. SA, SC R. SA Aleșd, SC R. SA Bicaz și SC R.F. SA Fieni fiind obligate pârâtele la plata unei sume stabilite detaliat pentru fiecare. Pentru a se pronunța această hotărâre s-a reținut că reclamantul este autorul invențiilor pentru care OSIM a emis brevetele nr. 86822/1982 pe numele C.C. din București și nr. 90933/1986 și nr. 91354/1986 ambele pe numele Î.M. Dej, această calitate fiind recunoscută reclamantului prin eliberarea unor certificate de inventator.

Instanța a constatat că raporturile juridice dintre autor și unitate (dreptul autorului la recompensă materială și obligația corelativă la plata despăgubirilor) s-au născut sub imperiul vechii legi, Legea nr. 62/1974 și Decretului nr. 93/1976, dar a apreciat că în privința invențiilor nerecompensate sau parțial recompensate sunt aplicabile dispozițiile legii noi, Legea nr. 64/1991. Potrivit acestui din urmă act normativ (art. 66), obligația de plată revine unității care a aplicat invenția. Despăgubirile se calculează, conform acestor reglementări, în raport de beneficiile economice obținute prin aplicarea invenției și cu solicitarea punctului de vedere al autorului. Instanța a reținut pe fondul cauzei că unitățile care au aplicat invenția sunt utilizatorii produsului finit și nu producătorul care a primit sarcină de la C.C.

să fabrice cărămizile conform brevetelor cu nr. 90933 și nr. 91354 pentru toți utilizatorii acestui produs, la prețuri de cost dirijate, efectele economice ale invenției fiind înregistrate de fabricile producătoare de ciment în cuptoarele mari cu diametru de 5,8 m existente la Fieni, Deva, Tașca, Medgidia și Aleșd. S-a constatat astfel că nu producătorului SC R.B. SA Dej, a obținut avantaje economice prin aplicarea invenției (altele decât cele deduse din prețul vânzării către utilizatori, preț de cost care ilustrează numai cheltuielile de producție). Ca urmare, s-a apreciat că acesta nu poate fi obligat la plata de despăgubiri către inventator. S-a considerat fără relevanță faptul că producătorul este titularul brevetului de invenție, plata fiind condiționată de aplicarea efectivă a invenției și de obținerea unor avantaje din această utilizare.

Instanța a apreciat că nici între reclamant și SC M. SA Bicaz nu există un raport juridic opțional, cu privire la acest aspect pronunțându-se deja cu autoritate de lucru judecat Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a cărei deciziei nr. 80 din 20 mai 1997 a fost menținută de decizia nr. 3571 din 29 octombrie 1997 a Curții Supreme de Justiție. Cele care sunt chemate să suporte contravaloarea recompensei cuvenită autorului sunt fabricile producătoare de ciment. Instanța a omologat calculul făcut de expertul tehnic și a constatat că se datorează reclamantului de către pârâte următoarele sume: - 1.356.126.475 lei de către SC R. SA Aleșd; - 2.821.273.783,275 lei de către SC L. R. SA Medgidia; - 561.860.950 lei de către SC R.F.

SA Fieni și - 826.460.000 lei de către SC L. R. SA, pentru această pârâtă despăgubirea fiind datorată exclusiv pentru al treilea brevet. În privința pârâtei SC C. SA Deva au fost cenzurate concluziile raportului de expertiză întrucât anii aleși de reclamant pentru această pârâtă sunt 1983-1984, ani anteriori datei de intrare în vigoare a Decretului nr. 383/1984 (1 noiembrie 1984). Or, cota de 50% din economia postcalculată a anului următor, potrivit Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64/1991 din anexa 1 partea I pct. 8 intervine numai când anii de negociere aleși pentru calcul sunt ulteriori intrării în vigoare a decretului menționat.

Curtea de Apel București, secția a III- a civilă prin decizia nr. 287/A din 19 mai 2003 a respins excepțiile tardivității acțiunii și prescripției dreptului la acțiune invocate de SC L. R. SA și SC T. SA Fieni și a respins ca nefondate apelurile declarate împotriva sentinței civile nr. 1347/2002 de reclamant și pârâtele SC T. SA Fieni și SC L. R. SA București. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele: Acțiunea reclamantului a fost introdusă în termen la 25 ianuarie 1995 pentru plata de despăgubiri deduse din cele trei brevete, pe rolul judecătoriei care a declinat competența Tribunalului București și care, la primul termen de judecată, a dispus introducerea în cauză a unităților care au aplicat brevetele de invenție indicate în cererea introductivă de instanță.

S-a mai constatat, potrivit informării făcute de SC L. R. SA București, că această pârâtă este fosta R. SA București. S-a constatat de asemenea că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC M. SA a fost soluționată cu putere de lucru judecat. Curtea a respins motivele de apel invocate de reclamant constatând că acestea sunt de fapt erori în sensul art.281 C. proc. civ., ce se pot îndrepta din oficiu de tribunal, sau la cererea părții. Nu s-au primit nici criticile pârâtelor SC L. SA și T., R.F. Fieni cu privire la modalitatea efectuării expertizei constatându-se că pârâtele au fost legal convocate și au avut posibilitatea să depună acte pentru a-și dovedi susținerile. Expertiza a calculat eficiența economică rezultată în urma aplicării invențiilor și a constatat că utilizarea cărămizilor magnetice cu liant spinelic a dus la prelungirea duratei de funcționare a zidăriilor refractare la cuptoarele rotative de climcher, cu minim 50%.

S-a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 70 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 deoarece nici până la data soluționării apelului, nu s-a făcut dovada că reclamantul ar fi fost despăgubit pentru utilizarea brevetului nr. 80682/1982. Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamantul și pârâtele SC L. R. SA și SC R.F. SA Fieni. Reclamantul, în recursul său, a criticat decizia Curții de apel invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și în fapt greșita apreciere că cele două pârâte SC M. SA Bicaz și SC C. SA Deva, nu ar avea calitate procesuală pasivă și, ca urmare, exonerate de plata despăgubirilor. S-a criticat și aprecierea că nu s-au dovedit pretențiile reclamantului față de pârâta SC R.B.

Dej. S-a mai arătat că în mod greșit s-au apreciat criticile sale la raportul de expertiză ca făcând obiectul art. 281 C. proc. civ., reclamantul neformulând critici, sub aspectul modalităților de calcul al expertizei ci doar cu privire la înlăturarea celor două societăți de la plata despăgubirilor. În motivarea recursului său pârâta SC L. R. SA a invocat în esență, greșita aplicare a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), în speță greșita soluționare a excepției lipsei calității sale procesuale pasive pentru plata despăgubirilor deduse din brevetele nr. 90933 și nr. 91354 și greșita aplicare a Legii nr. 64/1991 prin necenzurarea expertizei tehnice efectuate în cauză, raportul fiind defectuos întocmit sub aspectul stabilirii responsabilităților dar și sub aspectul calculelor efectuate.

Această pârâtă a mai criticat decizia în temeiul art. 304 pct. 5, pentru încălcarea normelor de procedură sancționate cu nulitate [art. 105 alin. (2) C. proc. civ.]. Astfel, deși apelul a constat în critici la adresa expertizei, în mod nelegal nu s-a luat în considerare cererea de a se completa raportul de expertiză și s-a procedat la judecarea apelului. Vătămarea a fost determinată de refuzul acestei probe care ar fi putut conduce la o eventuală soluționare favorabilă a apelului lor. Efectul devolutiv al apelului prevăzut de art. 295 C. proc. civ. anihilează, a arătat apelanta, susținerea instanței în sensul că raportul de expertiză trebuia să fie refăcut în primă instanță potrivit art. 212 C. proc.

civ. S-a mai criticat soluția pentru nemotivarea ei (art. 304 pct. 7). Pârâta SC R.F. SA Fieni a criticat soluția pentru greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a sa, având în vedere că această unitate nu a fost niciodată producător de cărămizi ci doar a cumpărat acest produs, urmare obligației impuse de C.C. de a cumpăra acest produs de proastă calitate, cărămizile în discuție neavând nici măcar jumătate din durata de viață a cărămizilor din import. S-a mai criticat soluția obligării lor la despăgubiri pentru brevetul nr. 80662/1982 a cărui aplicare este similară cu cea a invenției din celelalte două brevete. Recursurile sunt nefondate și se vor respinge pentru considerentele ce urmează: Instanțele au făcut o corectă apreciere a raporturilor procesuale dintre părți pe baza raporturilor juridice create între acestea.

Astfel s-a analizat calitatea procesuală activă și pasivă, avându-se în vedere normele aplicabile cauzei în dinamica succesiunii în timp a reglementărilor incidente. In raport de situația de fapt s-a apreciat corect că plata despăgubirilor cuvenite urmare beneficierii de o invenție brevetată este supusă normelor juridice în vigoare la data formulării cererii. S-a apreciat corect în raport de aceste reglementări, angajarea răspunderii pentru despăgubirile în raport de calitatea părților în raportul juridic creat și, ca urmare, a fost reținută responsabilitatea pentru despăgubiri numai în sarcina societăților producătoare. Cât privește recursul reclamantului, se constată că prin acesta se atacă soluția instanței în sensul exonerării de răspundere a celor două societăți, M. Bicaz și SC C. Deva.

Instanțele au apreciat corect că pentru pârâta M. Bicaz există autonomie de lucru judecat în raport de decizia civilă nr. 80/1997 a Curții de Apel București. Față de constatările raportului de expertiză cât privește posibilitatea acordării despăgubirilor pe baza brevetului nr. 80682/1982 după anul 1984 și motivarea instanței sub acest aspect, se constată că soluția instanței cu privire la această pârâtă este temeinică și legală. Cât privește analiza făcută de instanță în privința respingerii acțiunii față de SC C. SA și R.B. ea este susținută de constatările și aprecierile cu caracter general făcute și de expertiză, critica nefiind fondată pe elemente care să combată argumentele arătate.

Deși critica recurentului reclamant în esență se referă la exonerarea la plată a celor două pârâte ea face trimitere în motivare și la erori comise de expert, erori care nu au fost atacate de reclamant nici prin obiecțiuni la expertiza (în încheierea din 17 septembrie 2002 consemnându-se expres că reclamantul nu formulează obiecțiuni) și nici prin cereri în temeiul art. 281 C. proc. civ. Recursul pârâtei SC L. R. SA este de asemenea nefondat. Critica acestei părți se referă în esență la o defectuoasă întocmire a raportului de expertiză și la încălcarea drepturilor procesuale în sensul că în apel s-a respins cererea de a se reface raportul de expertiză.

Instanța de apel în mod corect a constatat că la instanța de fond această parte a solicitat o completare a raportului de expertiză nesusținută de probe iar instanța în mod corect a respins cererea față de împrejurarea că partea a fost prezentă la efectuarea expertizei și nu a prezentat documente pentru susținerea poziției sale. Nu se poate primi nici critica că hotărârea ar fi nemotivată, în raport de analiza și considerentele celor două instanțe (de fond și de apel). Recursul pârâtei SC R.F. Fieni este și el nefondat. Principala critică vizează o eroare de calcul în aprecierea despăgubirilor pretinse a fi de 561.860.950 lei în loc de 1.304.492.383 lei cât s-a reținut de către instanță. Acest motiv invocat și în apel a fost apreciat de instanță ca încadrându-se în dispozițiile prevăzute de art. 281 C. proc.

civ. care se referă la îndreptarea erorilor materiale printre care și cele de calcul. Cât privește poziția acestei părți că nu ar avea calitate procesuală pasivă, aceasta nu a fost susținută de argumente care să înlăture considerentele avute în vedere de instanța de fond pe baza evaluărilor expertizei în raport de normele aplicabile la stabilirea răspunderii acestei pârâte. De altfel este de remarcat că această recurentă își fondează critica pe contestarea brevetului în sensul că obiectul acestuia cărămizile în discuție, ar fi inferioare cărămizilor din import. O asemenea analiză se situează evident în afara obiectului cauzei, instanța nefiind investită cu analiza valabilității brevetului. Curtea mai reține că SC M. SA Bicaz, SC C. SA Deva, SC C. SRL Bacău și SC R.F.

SA Fieni au fuzionat transformându-se în SC C.H. SA București. Această din urmă instituție, a intervenit în proces, în succesiunea drepturilor recurentei SC R.F. SA Fieni. Pentru considerentele arătate se vor respinge recursurile reclamantului și celorlalte pârâte ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, recursurile declarate de reclamantul C.I. și de pârâtele SC L. R. SA și SC R.F. SA Fieni (SC C.H. SA) împotriva deciziei nr. 287/A din 19 mai 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2005.