ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3247/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 27 mai 1998, reclamantul M.N. a chemat în judecată pe pârâta SC R.A. SA pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la plata de despăgubiri, reprezentând 5% din cifra de afaceri realizată prin folosirea brevetului de invenție nr. 111717 din 28 noiembrie 1997. La data de 14 septembrie 1998, reclamantul și-a modificat acțiunea, solicitând obligarea pârâtei la despăgubiri, reprezentând 5% din cifra de afaceri reactualizată, pentru perioada 1993 – 31 august 1998, la nivelul prețurilor de vânzare la zi, realizată prin fabricarea și comercializarea a 200.000 bucăți rulmenți biconici fără inel distanțier, atestarea calității de autor pentru produsul rulmenți radial-axiali cu role conice pe două rânduri fără inel distanțier, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 239 din 13 martie 2000, Tribunalul Teleorman, secția civilă, a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată. Curtea de Apel București, secția civilă, prin decizia nr. 782 din 20 decembrie 2000, a respins apelul reclamantei. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamantul M.N. a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la desdăunări pentru realizarea tehnică a cărui autor este, pârâta obținând avantaje economice. Se mai susține că, deși a invocat că litigiul este un conflict de drepturi, conform dispozițiilor Legii conflictelor de muncă nr. 168/1999, acesta trebuia soluționat, potrivit competenței instanțelor în această materie.

Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, în raport de susținerile pe care reclamantul le reiterează prin recursul de față, se constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a se putea dispune casarea hotărârii ce se atacă. În ceea ce privește natura litigiului și competența de soluționare a acestor cauze, greșit s-a considerat de reclamant ca fiind un conflict de muncă. Este de reținut că nu pot fi primite susținerile pe care reclamantul le face în recurs, privind natura litigiului, considerat un conflict de muncă și pe cale de consecință, competența instanței, întrucât, acesta și-a întemeiat pretențiile, atât pe cele din acțiunea introductivă, cât și din modificarea acesteia din 14 septembrie 1998, pe dispozițiile Legii brevetelor de invenție nr. 64/1991.

Pe fondul cauzei, este necontestat că brevetul de invenție, pe care și-a fundamentat acțiunea reclamantul, a fost anulat, așa cum a confirmat și în dezbaterile publice de azi, menținându-și pretențiile privind drepturile ce i se cuvin, în calitate de autor al unei realizări tehnice. Cum obiectul realizării tehnice, pentru care solicită daune, sunt rulmenți biconici fără inel distanțier, iar reclamantul nu a făcut dovada că este autorul acesteia, iar obiectul brevetului ce s-a anulat privea metoda de măsurare dimensională și dispozitiv de realizare a metodei pentru rulmenți biconici fără inel distanțier, corect, instanțele au constatat că nu există un temei legal pentru a se putea pretinde despăgubiri.

În această situație, susținerile reclamantului, privind datele tehnice ale realizării sale, utilitatea și noutatea acesteia, nu pot fi reținute, fiind neconcludente. Având în vedere cele de mai sus, recursul reclamantului se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.N. împotriva deciziei nr. 782 din 20 decembrie 2000 a Curții de Apel București, secția a IV civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 1 iulie 2003.