ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3247/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 27 mai 1998, reclamantul

M.N. a chemat în judecată pe pârâta SC R.A. SA pentru ca, prin hotărârea ce se

va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la plata de despăgubiri,

reprezentând 5% din cifra de afaceri realizată prin folosirea brevetului de

invenție nr. 111717 din 28 noiembrie 1997.

La data de 14 septembrie 1998,

reclamantul și-a modificat acțiunea, solicitând obligarea pârâtei la despăgubiri,

reprezentând 5% din cifra de afaceri reactualizată, pentru perioada 1993 – 31

august 1998, la nivelul prețurilor de vânzare la zi, realizată prin fabricarea

și comercializarea a 200.000 bucăți rulmenți biconici fără inel distanțier,

atestarea calității de autor pentru produsul rulmenți radial-axiali cu role

conice pe două rânduri fără inel distanțier, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 239 din 13 martie 2000, Tribunalul

Teleorman, secția civilă, a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.

Curtea de Apel București, secția civilă, prin decizia nr. 782

din 20 decembrie 2000, a respins apelul reclamantei.

Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești,

reclamantul M.N. a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii

sale așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la desdăunări pentru

realizarea tehnică a cărui autor este, pârâta obținând avantaje economice. Se

mai susține că, deși a invocat că litigiul este un conflict de drepturi,

conform dispozițiilor Legii conflictelor de muncă nr. 168/1999, acesta trebuia

soluționat, potrivit competenței instanțelor în această materie.

Recursul este nefondat pentru cele

ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea actelor și lucrărilor aflate la dosarul

cauzei, în raport de susținerile pe care reclamantul le reiterează prin

recursul de față, se constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite nici una dintre

situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a se putea dispune

casarea hotărârii ce se atacă.

În ceea ce privește natura litigiului și competența de

soluționare a acestor cauze, greșit s-a considerat de reclamant ca fiind un

conflict de muncă.

Este de reținut că nu pot fi primite susținerile pe care

reclamantul le face în recurs, privind natura litigiului, considerat un

conflict de muncă și pe cale de consecință, competența instanței, întrucât,

acesta și-a întemeiat pretențiile, atât pe cele din acțiunea introductivă, cât

și din modificarea acesteia din 14 septembrie 1998, pe dispozițiile Legii

brevetelor de invenție nr. 64/1991.

Pe fondul cauzei, este necontestat că brevetul de invenție,

pe care și-a fundamentat acțiunea reclamantul, a fost anulat, așa cum a

confirmat și în dezbaterile publice de azi, menținându-și pretențiile privind

drepturile ce i se cuvin, în calitate de autor al unei realizări tehnice. Cum

obiectul realizării tehnice, pentru care solicită daune, sunt rulmenți biconici

fără inel distanțier, iar reclamantul nu a făcut dovada că este autorul

acesteia, iar obiectul brevetului ce s-a anulat privea metoda de măsurare

dimensională și dispozitiv de realizare a metodei pentru rulmenți biconici fără

inel distanțier, corect, instanțele au constatat că nu există un temei legal

pentru a se putea pretinde despăgubiri.

În această situație, susținerile reclamantului, privind

datele tehnice ale realizării sale, utilitatea și noutatea acesteia, nu pot fi

reținute, fiind neconcludente.

Având în

vedere cele de mai sus, recursul reclamantului se privește ca nefondat și va fi

respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul M.N. împotriva deciziei nr. 782 din 20 decembrie 2000 a

Curții de Apel București, secția a IV civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 1 iulie 2003.