ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8102/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a

IV-a civilă, la 10 iunie 2002, reclamanții T.M., P.Ș., O.A., L.G. și B.P. au

chemat în judecată pe pârâta SC H. SA, solicitând să se stabilească redevența

în procent de câte 22% pentru fiecare în parte, calculată la cota de 5% din

valoarea producției realizate în perioada 1998 la zi din valoarea brută a

producției de cărămizi și blocuri ceramice, realizate în baza brevetului de

invenție înregistrat la O.S.I.M. sub nr. 110697 din 29 iunie 1996.

În motivarea cererii, reclamanții au

arătat că sunt autorii brevetului de invenție menționat și că, potrivit

declarației de cesiune din 10 august 1995 au cesionat pârâtei drepturile cu

privire la brevetarea și valorificarea invenției, urmând să beneficieze de

drepturile conferite de Legea nr. 64/1991.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, prin sentința civilă nr. 986 din 16 noiembrie 2004, a admis excepția

lipsei dovezii calității de reprezentant a avocatului C.L. în ceea ce privește

pe reclamanți și, pe cale de consecință, a anulat cererea de chemare în

judecată, reținând că nu sunt întrunite cerințele prev. de art. 68 alin. (1) și

art. 83 alin. (1) C. proc. civ., în sensul depunerii la dosar a procurii sub

forma unui înscris sub semnătură legalizată certificată potrivit legii

avocaților.

Ca atare, tribunalul a făcut

aplicarea sancțiunii prev. de art. 161 C. proc. civ. și a anulat cererea,

constatând că nu a fost depusă la dosar delegația avocațială prin care să se justifice

calitatea de reprezentant al reclamanților și nici nu a operat ratificarea

actelor efectuate de persoana ce nu avea această calitate, cu toate că s-a

acordat un termen pentru împlinirea lipsurilor, reclamanții fiind citați în

acest sens, în considerarea caracterului inițial dilatoriu al excepției în

discuție.

Împotriva sentinței menționate, au

declarat apel reclamanții T.M. și O.A., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie și susținând că, în mod greșit, instanța de fond nu a admis

excepția necompetenței sale din punct de vedere teritorial, excepția invocată

de către reclamanți, în condițiile în care competența de soluționare a cauzei

aparține Tribunalului Bihor, în conformitate cu prevederile art. 2 lit. d) C.

proc. civ.

Pe de altă parte s-a susținut că în

mod eronat instanța a soluționat cauza admițând excepția lipsei dovezii

calității de reprezentant, cu toate că apărătorul ales C.L. are această

calitate, urmând ca la termenul stabilit să dovedească mandatul dat acesteia.

Curtea de Apel București, secția a

IX-a civilă, și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin decizia

civilă nr. 150 A din 26 aprilie 2005, a respins apelul reclamanților ca

nefondat, reținând că, în speță, competența de soluționare a cererii din punct

de vedere teritorial, aparține tribunalului în raza căruia se află sediul

pârâtului conform dispozițiilor art. 5 și art. 7 alin. (1) C. proc. civ. S-a

apreciat că fiind vorba despre competența teritorială de drept comun, mijlocul

procedural prin care se valorifică eventuala neregularitate derivând din

greșita sesizare a instanței, respectiv excepția necompetenței teritoriale a

instanței de judecată, are caracter relativ, ceea ce înseamnă că excepția poate

fi invocată exclusiv de către pârât, până la prima zi de înfățișare în fața

instanței de fond.

Ca atare, s-a considerat că

invocarea excepției de către reclamanți este inadmisibilă.

În ceea ce privește excepția lipsei

dovezii calității de reprezentant, Curtea de Apel București a apreciat că prima

instanță a făcut corect aplicarea prev. de art. 161 C. proc. civ., în

condițiile în care s-a dovedit calitatea în care a acționat persoana ce a

formulat cererea de chemare în judecată în numele reclamanților, respectiv

avocatul C.L.

Astfel, nu s-a depus la dosar

împuternicirea avocațială ce ar fi confirmat existența contractului de

asistență judiciară și calitatea de reprezentant convențional al părților în

temeiul art. 68 alin. (1) C. proc. civ., la care a făcut referire instanța de

fond. Pe de altă parte, nu a intervenit ratificarea actelor procedurale efectuate

în numele reclamanților de către persoana ce a pretins că ar avea calitatea de

reprezentant conform art. 69 alin. (1) C. proc. civ., dimpotrivă, mandatul și

însăși promovarea acțiunii au fost infirmate de către 3 dintre cele 5 persoane

menționate în cererea de chemare în judecată, prin declarații autentice,

respectiv B.P., L.G. și P.Ș.

Împotriva deciziei menționate au

declarat recurs reclamanții O.A. și T.M. la 7 iunie 2005, fără a-l motiva în

fapt și în drept.

La 14 octombrie 2005, intimata SC H.

SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului

reclamanților ca nefondat.

La prima zi de înfățișare în recurs,

respectiv la termenul din 18 octombrie 2005, Înalta Curte de Casație și

Justiție, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului, în raport de

dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să constate nul recursul declarat

de reclamanții O.A. și T.M., având în vedere următoarele considerente:

Deși decizia recurată a fost

comunicată celor doi reclamanți la 31 mai 2005, procesul verbal de comunicare

îndeplinind toate mențiunile prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art.100 C.

proc. civ., aceștia nu și-au motivat recursul conform dispozițiilor art. 303 C.

proc. civ. în termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.

În consecință, ținând seama de

dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și

Justiție urmează să constate nul recursul reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de reclamanții

O.A. și T.M. împotriva deciziei nr. 150/A din 26 aprilie 2005 a Curții de Apel

București, secția a IX –a civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2005.