ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6772/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se rețin

următoarele:

La data de 6 noiembrie 2001 reclamantul K.I.M. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta Universitatea din Craiova desființarea deciziei

acesteia nr. 747 A/2001 prin care i s-a respins notificarea formulată conform

prevederilor Legii nr. 10/2001; a solicitat ca pârâta să-i retrocedeze în

natură suprafața de 1807 mp teren revendicată fie, în subsidiar, să fie

obligată la despăgubiri.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat în esență că:

- este unicul moștenitor al tatălui

său K.I., care a fost proprietarul terenului situat în Craiova, în suprafață de

1807 mp;

- imobilul a fost trecut în

proprietatea statului în anul 1950, fără forme legale și fără plata vreunei

despăgubiri;

- prin decizia menționată

Universitatea din Craiova a respins notificarea reclamantului, făcută în baza

Legii nr. 10/2001, cu motivarea că terenul în litigiu este inclus în perimetrul

Grădinii Botanice și nu poate fi restituit în natură.

Pe baza probatoriilor administrate,

Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 246 din 20 iunie 2002 a respins

acțiunea ca nefondată, reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 16

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 referitoare la imposibilitatea restituirii în

natură a bunului și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Apelul declarat de reclamant

împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 52 din 17

martie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Craiova; a fost schimbată în parte

sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii, cu consecința desființării

deciziei nr. 747/A/2001 și obligării pârâtei de a emite o nouă decizie privind

acordarea de despăgubiri bănești, la nivelul valorii imobilului, stabilită prin

expertiză, și să o înainteze Prefecturii Dolj.

Instanța de apel a reținut că în

cauză sunt incidente într-adevăr dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 dar

din cele ale art. 36 alin. (3) din același act normativ privind îndreptățirea

reclamantului la despăgubiri bănești ce urmează a fi acordate de către

Prefectură.

Împotriva acestei decizii au

declarat recursuri pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcți Generală

a Finanțelor Publice Dolj și Universitatea din Craiova.

În recursul său, pârâtul Ministerul

Finanțelor Publice a criticat decizia sub două aspecte., susținând că:

- nu a fost în măsură să-și facă

apărările și să-și prezinte punctul de vedere în fața instanțelor,

- reclamantul nu are calitate

procesuală activă, fiind străin de succesiunea părinților săi.

În recursul său, pârâta

Universitatea din Craiova a susținut în esență că în mod greșit s-a dispus că

evaluarea imobilului să aibă în vedere expertiza tehnică efectuată, această

prerogativă trebuind să revină în exclusivitate deținătorului bunului.

Intimatul-reclamant a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.

Examinând cauza în ansamblu său, în

raport de criticile formulate, Înalta Curte reține că recursurile nu sunt

fondate.

Este de menționat în primul rând că

în această fază procesuală, în condițiile în care reclamantul nu a declarat

recurs, nu mai poate fi pusă în discuție eventuala neaplicare a prevederilor

art. 16 din legea nr. 10/2001, incidența textului rămânând câștigată cauzei.

În ceea ce privește recursul

declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, se reține în primul rând că

nu au acoperire susținerile sale privind pretinsa imposibilitate de a-și

formula apărări în condițiile în care, cel puțin în apel, reprezentantul său a

fost prezent în instanță și a pus concluzii, inclusiv cu prilejul dezbaterilor

în fond.

Nici critica referitoare la lipsa

calității procesuale active a reclamantului nu poate fi primită în contextul în

care acesta este unicul fiu al defuncților săi părinți iar terenul în litigiu,

aflat în anul 1988 în stăpânirea pârâtei Universitatea din Craiova, nu a fost

inclus în masa bunurilor de împărțit.

Referitor la recursul declarat de

pârâta Universitatea din Craiova, el este deasemenea neîntemeiat.

Această pârâtă a încălcat

prevederile Legii nr. 10/2001, omițând să constate îndreptățirea reclamantului

la despăgubiri iar modul în care a procedat instanța de apel, obligând-o să

emită decizie în sensul menționat, având ca bază de calcul o expertiză

judiciară în legătură cu care părțile au fost în măsură să facă obiecțiuni și

să-și expusă punctele de vedere, este în concordanță cu dispozițiile Legii nr.

10/2001 și cu scopul reparatoriu al reglementării.

Așa fiind, recursurile vor fi

respinse ca nefondate conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de

pârâții Universitatea din Craiova și Ministerul Finanțelor Publice împotriva

deciziei civile nr. 52 din 17 martie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția

civilă, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie

2004.