ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3314/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 168/CA/2003, pronunțată la data de 6 noiembrie 2003, în dosarul nr. 1411/CA/2003, Curtea de Apel Constanța, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca prematur formulată, acțiunea introdusă de reclamanta SC D.R. SRL Constanța, în contradictoriu cu A.R.R. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că A.R.R., prin decizia fără număr, comunicată reclamantei, cu adresa nr. 4105 din 4 septembrie 2003, a dispus anularea licențelor de execuție pentru traseu-transport rutier persoane, prin servicii regulate pentru traseul de autobuze Constanța - Mamaia - Năvodari.

La data de 22 septembrie 2003, reclamanta a contestat actul administrativ, cerând anularea acestuia, pentru încălcarea dispozițiilor art. 44 din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 1842/2001, nefiind motivat și lipsit de indicarea temeiului legal. A.R.R. a invocat excepția prematurității acțiunii, arătând că reclamanta s-a adresat instanței, cu încălcarea art. 5 din Legea nr. 29/1990, adresându-se instanței la aceeași dată când a adresat reclamația administrativă. În considerentele soluției, instanța de fond a motivat că acțiunea reclamantei este prematură, fiind încălcate prevederile art. 5 din Legea nr. 29/1990, respingând-o ca atare. Împotriva acestei soluții a formulat recurs, reclamanta care, fără a-și încadra criticile în prevederile art. 304 sau art. 304 1 C. proc.

civ., a susținut că acțiunea nu este prematură, deoarece a formulat reclamație administrativă, care a fost respinsă de A.R.R., prin adresa nr. 27107 din 13 octombrie 2003. Recursul este nefondat. Este necontestat că societatea comercială s-a adresat cu acțiune, instanței de judecată, la data de 22 septembrie 2003 și că, la aceeași dată a formulat reclamație administrativă la A.R.R., unde a fost înregistrată sub nr. 24750 din 22 septembrie 2003. Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, în vigoare la data sesizării instanței, înainte de a cere anularea actului administrativ, în termen de 30 de zile de la data când i-a fost comunicat, cel care se consideră vătămat, se va adresa autorității emitente, care este obligată să rezolve reclamația, în 30 de zile de la aceasta.

De asemenea, potrivit art. 5 alin. (2) din aceeași lege, în cazul în care cel care se consideră vătămat, nu este mulțumit de soluția dată reclamației sale, el poate sesiza instanța, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției. Or, recurenta-reclamantă s-a adresat autorității emitente, cu reclamație administrativă și, în aceeași zi, fără a mai aștepta soluționarea acesteia și nici expirarea termenului legal pentru soluționare, s-a adresat instanței de contencios, cu acțiune în anularea actului administrativ pretins vătămător, ceea ce reprezintă o încălcare a prevederilor art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 29/1990. Astfel fiind, în mod judicios a reținut instanța de fond, că acțiunea a fost prematur formulată, procedura prealabilă și termenele reglementate de art. 5 din Legea nr. 29/1990, constituind condiții de admisibilitate a acțiunii în anularea actului administrativ.

În concluzie, cum hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC D.R. SRL Constanța împotriva sentinței civile nr. 168/CA din 6 noiembrie 2003, a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2005.