ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 235/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 12

noiembrie 2003, reclamanta SC D.R. SRL a chemat în judecată A.R.R. și A.R.R.,

agenția Constanța, solicitând anularea deciziei nr. 4105 din 4 septembrie 2003,

prin care s-a dispus anularea licențelor de execuție traseu - transport rutier

de persoane, prin servicii regulate pentru traseul de autobuze Constanța -

Mamaia - Năvodari, începând cu 6 septembrie 2003.

În motivarea cererii, reclamanta a

susținut că măsura este abuzivă, în condițiile în care și-a desfășurat

activitatea, în conformitate și cu respectarea dispozițiilor legale și în baza

unei documentații complete.

A mai susținut că din punct de

vedere formal, decizia emisă de A.R.R. este nulă, întrucât nu este motivată în

drept și fapt, nu este semnată de persoana care angajează autoritatea și nu

indică termenul și căile de contestare.

Prin sentința nr. 42 din 1 martie

2004, Curtea de Apel Constanța a respins acțiunea, reținând că procedural,

decizia respectă întocmai dispozițiile legale, în sensul că este datată și

semnată de persoana în drept, că este motivată prin simpla trimitere la Raportul Corpului de Control, în temeiul căruia, de altfel, a și fost emisă.

Pe fond, instanța reține că măsura

dispusă se justifică, date fiind numeroasele încălcări ale dispozițiilor art.

44 din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței

nr. 1842/2001.

Apreciind această hotărâre, ca fiind

nelegală și netemeinică, reclamanta SC D.R. SRL a declarat recurs.

Prin motivele de casare, recurenta a

reiterat nulitatea deciziei emisă de A.R.R., pentru absența motivării în drept

și fapt; neindicarea textelor legale încălcate și numărului și datei licențelor

de execuție; pentru nesemnarea de către reprezentantul legal al agenției din

teritoriu și pentru neindicarea termenului de contestație și a organului

competent să soluționeze contestația, toate acestea fiind, în opinia sa,

condițiile generale și specifice fără de care actul nu este producător de

efecte juridice.

Pe fondul cauzei, recurenta a criticat

soluția instanței de fond, pentru considerarea ca fiind în culpă, întrucât nu a

perfectat actele accesorii licențelor de execuție, ca urmare a înstrăinării

autovehiculelor proprietate, deși singura obligație ce revenea societății, era

aceea de a fi încunoștințat A.R.R. despre această operațiune, fapt realizat de

altfel.

Greșit, a mai susținut recurenta, nu

s-a reținut că raportul A.R.R. nu a fost adus la cunoștința sa, împrejurare

care a pus-o în evidenta imposibilitate de a-și formula apărările, precum și

nejustificat s-au apreciat ca relevante, sancțiunile contravenționale ce i-au

fost aplicate, fără a se avea în vedere că toate au fost contestate.

Analizând legalitatea și temeinicia

sentinței pronunțate, în raport cu criticile formulate, urmează a se reține că

acestea nu se justifică.

Prin decizia nr. 1405 din 4

septembrie 2003, s-a dispus de către șeful agenției A.R.R. Constanța, pe baza

concluziilor Raportului de Control al Ministerului Lucrărilor Publice,

Transporturilor și Locuinței nr. 640 din 28 august 2003, anularea licențelor de

execuție pentru traseu aferente traseului Constanța - Mamaia - Năvodari.

Din modul de întocmire al deciziei,

rezultă cu evidență că aceasta îndeplinește condițiile de formă, fiind datată

și semnată de persoana autorizată să reprezinte autoritatea.

Măsura dispusă prin această decizie

este motivată prin concluziile Raportului de Control nr. 640 din 28 august

2003, aprobat de conducerea M.T.C.T., raport comunicat atât A.R.R., cât și

recurentei care, deși susține contrariul, prin contestația adresată A.R.R.,

combate constatările acestuia.

În ce privește termenul de

contestare al acestei decizii, cât și organul competent căruia urma să-i fie

adresată contestația, spre soluționare, s-a reținut corect de către instanța

fondului, că reclamanta a avut cunoștință, dovadă fiind înregistrarea

contestației la A.R.R., în termenul legal de 15 zile de la comunicare.

În ce privește lipsa mențiunii

exprese privind data și numărul licenței de execuție pentru traseu, din decizia

contestată, cum aceasta a fost eliberată aceluiași operator de transport,

respectiv reclamantei, pentru perioada 12 aprilie 2003 - 31 martie 2004, este

evident că nu putea exista nici un dubiu cu privire la care anume licență s-a

referit măsura dispusă de A.R.R.

Pe fondul litigiului, urmează a se

reține că măsura anulării licenței de execuție pentru transport s-a dispus în

temeiul Raportului întocmit de Corpul de control al M.T.T.C. care a constatat

că reclamanta nu mai îndeplinește condițiile care au stat la baza acordării

acestei licențe în conformitate cu dispozițiile art. 44 lit. c) din Ordinul

Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001.

Astfel, s-a reținut că a înstrăinat

autovehiculele proprietate și a utilizat pe traseu autovehicule închiriate,

inferioare din punct de vedere al punctajului, că nu a prezentat documentele

pentru eliberarea noilor licențe, că a refuzat să se mai subordoneze A.R.R., în

sensul că nu a mai plătit taxele și nu a mai permis controlul acesteia.

De altfel, pentru modul defectuos de

desfășurare a activității și pentru încălcarea legislației în materie, a și

fost sancționată contravențional (11 procese-verbale), sancțiuni menținute de

instanță, ca urmare a respingerii plângerilor.

Astfel fiind și având în vedere că

prin Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr.

1842/2001, art. 34 alin. (4), autovehiculul cu care s-a obținut licența de

execuție pentru traseu, poate fi înlocuit numai cu un autovehicul care

întrunește un număr egal de puncte cu cel pe care îl înlocuiește, cum diferența

de punctaj între autovehiculele deținute în proprietate, față de cele deținute

în regim de închiriere, de către reclamanta, s-a dovedit a fi de 7 puncte în

minus, cum pentru aceste din urmă autovehicule, reclamanta nu a mai prezentat

documentele necesare pentru eliberarea unei noi licențe de execuție vehicul, inclusiv

a noilor certificate de clasificare, conform dispozițiilor art. 24 din același

ordin, legal și temeinic s-a apreciat ca fiind aplicabilă, măsura anulării

licenței, simpla informare a A.R.R. despre operațiunea înstrăinării

autovehiculelor nefiind suficientă.

În raport cu aceste considerente,

urmează a se reține ca legală și temeinică, hotărârea Curții de Apel Constanța

și în consecință, a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC D.R. SRL.

Văzând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC D.R. SRL Constanța împotriva sentinței civile nr. 42/CA din 1

martie 2004, a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 ianuarie 2006.