ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 228/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 21 din

1 martie 2000, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpata O.G. la 2 ani

închisoare (pedeapsă grațiată), pentru art. 25 C. pen., raportat la art. 293 C.

pen., la 7 ani închisoare, pentru art. 20/215 alin. (1) și (5) C. pen., cu art.

41 alin. (2) C. pen. și la 12 ani închisoare, pentru art. 215 alin. (2) și (5)

C. pen.

S-au contopit pedepsele

aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani cu

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în

condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a reținut că inculpata era

administrator sau asociat unic la mai multe firme și cum două din acestea aveau

datorii și credite restante la sfârșitul anului 1996, s-a hotărât să contacteze

un nou împrumut, în numele firmei sale SC L.C. SRL.

Pentru obținerea acestui

împrumut, inculpata s-a folosit de garanțiile imobiliare sau bănești, prin

inducerea în eroare a persoanelor angajate la SC C.F. SRL Suceava, cât și de

ipotecarea mai multor apartamente, aparținând unor persoane cărora inculpata le-a

lăsat impresia contractării unui împrumut de 30 milioane și a solvabilității

ei.

Împotriva sentinței au

declarat apel părțile civile S.C., S.S., P.I., P.E., precum și partea civilă B.

Suceava.

Prin decizia penală nr. 176

din 14 iunie 2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de părțile civile P.I., P.E. și B. Suceava, a admis apelurile

părților vătămate S.C.F. și S.S.; sentința a fost desființată, în parte, în

sensul că s-a anulat actul de garanție imobiliară, autentificat cu încheierea

nr. 9340 a Biroului notarului public I.L., precum și inscripția ipotecară.

Au fost menținute în rest

dispozițiile hotărârii recurate.

Pentru a pronunța soluția de

mai sus, instanța de apel a reținut că, în mod corect s-a respins, ca inadmisibilă

acțiunea părților civile P.I. și E., întrucât, aceștia nu au înțeles să atace

cu apel sentința nr. 21/2000 a Tribunalului Suceava.

În ce privește părțile

civile S.C. și S. s-a reținut că inculpata a fost, printre altele, condamnată

și pentru o tentativă la înșelăciune în dauna acestor părți vătămate; și cum

aceștia au fost duși în eroare de inculpată la încheierea contractului de

garanție s-a concluzionat că, restabilirea situației anterioare este posibilă

în cauză prin admiterea cererilor formulate de aceste părți și anularea actului

de garanție imobiliară și a inscripției ipotecare.

În termen legal, împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs partea civilă B. B.G.C.P. Suceava, recurs

care nu a fost motivat în scris și deși legal citată nu s-a prezentat nici

pentru susținerea orală a motivelor de recurs.

Această situație, potrivit

art. 385

10

alin. (2

1

) C. proc. pen., instanța ia în

considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., se examinează din oficiu.

În consecință, verificând

hotărârile atacate, din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., nu se constată cazuri de casare care să justifice admiterea recursului

declarat de partea civilă.

Așa fiind, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat,

recursul declarat cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare

către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de partea civilă B. D.G.C.P. Suceava împotriva deciziei

penale nr. 176 din 14 iunie 2004 a Curții de Apel Suceava, privind pe inculpata

O.G.

Obligă pe recurenta parte

civilă la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 ianuarie 2005.