ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 228/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 21 din 1 martie 2000, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpata O.G. la 2 ani închisoare (pedeapsă grațiată), pentru art. 25 C. pen., raportat la art. 293 C. pen., la 7 ani închisoare, pentru art. 20/215 alin. (1) și (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. și la 12 ani închisoare, pentru art. 215 alin. (2) și (5) C. pen. S-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. S-a reținut că inculpata era administrator sau asociat unic la mai multe firme și cum două din acestea aveau datorii și credite restante la sfârșitul anului 1996, s-a hotărât să contacteze un nou împrumut, în numele firmei sale SC L.C.

SRL. Pentru obținerea acestui împrumut, inculpata s-a folosit de garanțiile imobiliare sau bănești, prin inducerea în eroare a persoanelor angajate la SC C.F. SRL Suceava, cât și de ipotecarea mai multor apartamente, aparținând unor persoane cărora inculpata le-a lăsat impresia contractării unui împrumut de 30 milioane și a solvabilității ei. Împotriva sentinței au declarat apel părțile civile S.C., S.S., P.I., P.E., precum și partea civilă B. Suceava. Prin decizia penală nr. 176 din 14 iunie 2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile P.I., P.E. și B. Suceava, a admis apelurile părților vătămate S.C.F. și S.S.; sentința a fost desființată, în parte, în sensul că s-a anulat actul de garanție imobiliară, autentificat cu încheierea nr. 9340 a Biroului notarului public I.L., precum și inscripția ipotecară.

Au fost menținute în rest dispozițiile hotărârii recurate. Pentru a pronunța soluția de mai sus, instanța de apel a reținut că, în mod corect s-a respins, ca inadmisibilă acțiunea părților civile P.I. și E., întrucât, aceștia nu au înțeles să atace cu apel sentința nr. 21/2000 a Tribunalului Suceava. În ce privește părțile civile S.C. și S. s-a reținut că inculpata a fost, printre altele, condamnată și pentru o tentativă la înșelăciune în dauna acestor părți vătămate; și cum aceștia au fost duși în eroare de inculpată la încheierea contractului de garanție s-a concluzionat că, restabilirea situației anterioare este posibilă în cauză prin admiterea cererilor formulate de aceste părți și anularea actului de garanție imobiliară și a inscripției ipotecare.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea civilă B. B.G.C.P. Suceava, recurs care nu a fost motivat în scris și deși legal citată nu s-a prezentat nici pentru susținerea orală a motivelor de recurs. Această situație, potrivit art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen., instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se examinează din oficiu. În consecință, verificând hotărârile atacate, din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată cazuri de casare care să justifice admiterea recursului declarat de partea civilă. Așa fiind, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă B. D.G.C.P. Suceava împotriva deciziei penale nr. 176 din 14 iunie 2004 a Curții de Apel Suceava, privind pe inculpata O.G. Obligă pe recurenta parte civilă la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2005.