ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3268/2005

Asupra contestației în

anulare de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1571/

P din 3 august 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a dispus,

trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatei S.L.S., pentru

săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin.

(1) C. pen., în fapt reținându-se că, în calitate de notar public, prin

îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, aceasta a prejudiciat pe

partea vătămată S.G. cu suma de 170.000.000 lei.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin încheierea de ședință din 22 noiembrie 2000 (dosar penal

nr. 2731/2004), a respins excepția nulității absolute, prevăzută de art. 197

alin. (2) C. proc. pen., precum și cererea de restituire a cauzei la procuror

pentru completarea urmăririi penale, formulate de către inculpata S.L.S., cu

motivarea că în cursul urmăririi penale, inculpatei i s-au respectat drepturile

prevăzute de art. 6 alin. (5) C. proc. pen., iar cererea de restituire a cauzei

la procuror nu este justificată fiind formulată fără a se ține seama de

dispozițiile art. 333 din același cod.

Recursul declarat de

inculpată împotriva acestei încheieri a fost respins, ca inadmisibil, prin

decizia penală nr. 994 din 10 februarie 2005 (dosarul nr. 221/2005) pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, reținându-se că, în

esență, încheierea, prin care prima instanță a respins cele două excepții

invocate de inculpată, nu pot fi atacate separat cu recurs, ci numai odată cu

fondul.

Împotriva menționatei

decizii, inculpata S.L. a formulat prezenta contestație în anulare, în temeiul

art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen., susținând, pe de o parte, că pentru

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, procedura de

citare nu a fost îndeplinită, conform legii, iar pe de altă parte, că la același

termen s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința

instanța despre această împiedicare, fiind internată în spital.

Examinând hotărârea atacată,

în raport de actele dosarului, se constată că cele două motive, invocate de

petiționară prin contestația în anulare nu sunt fondate.

Astfel, deși inculpata

pretinde că pentru termenul de judecată din 10 februarie 2005, trebuia citată

în str. Matei Basarab București, unde locuiește efectiv în locuința din str.

Traian București, din copia cărții de identitate, aflată la dosar, rezultă că

aceasta și-a stabilit domiciliul la adresa indicată la 17 martie 2005, deci

după mai mult de o lună de zile după data judecării cauzei în recurs, situație

în care procedura de citare a fost îndeplinită conform legii.

Cu privire la cel de al

doilea caz de contestație în anulare invocat, deși petiționara a prezentat

copia unui act medical, din care rezultă că, în perioada 7 februarie – 10

februarie 2005, a fost internată în spital, aceasta nu a făcut, totuși, dovada că

la termenul la care s-a judecat cauza în recurs a fost în imposibilitate de a

încunoștința instanța despre împrejurarea respectivă, cele două condiții cerute

de art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen., fiind cumulative.

Pentru considerentele

expuse, contestația în anulare, nefiind fondată, urmează a fi respinsă, ca

atare, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea S.L.S. împotriva

deciziei penale nr. 994 din 10 februarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 221/2005.

Obligă contestatoarea la

plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 mai 2005.