ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3465/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 827 din 9

septembrie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe

inculpata Y.S.D. la 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 16 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani

închisoare, făcându-se aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 și art. 160 lit. e)

C. proc. pen., s-a prelungit măsura arestării preventive de la 10 septembrie

2003 la 9 octombrie 2003 cu 30 zile.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 17 mai 2002, la zi.

S-a făcut aplicarea art. 117 C. pen.

și s-a dispus expulzarea inculpatei din România, după executarea pedepsei.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000,

s-a confiscat de la inculpată cantitatea de ½ kg (474 g) cocaină și s-a

dispus distrugerea acesteia, conform art. 18 din aceeași lege.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

fost obligată inculpata la 17.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării

judecătorești, a reținut ca situație de fapt că, potrivit procesului verbal de

constatare a infracțiunii flagrante, de la Aeroportul Otopeni, inculpata a fost

condusă de organele de poliție la Spitalul de Urgență, găsindu-se asupra sa, 52

de capsule de cocaină, în stomac și zona pelviană.

Inculpata a declarat apel împotriva

acestei sentințe, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, în motivele de apel formulate oral, s-a învederat faptul că pedeapsa

aplicată este foarte gravă, în raport de circumstanțele comiterii faptei,

constând în transportul drogurilor, în vederea efectuării unui tratament

personal pentru inculpată.

Totodată, inculpata a arătat că se

află în tranzit în România, că drogurile erau pentru consum personal și că nu

dorea comercializarea lor pe teritoriul țării noastre.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia nr. 714/ A din 4 decembrie 2003, a respins ca nefondat

apelul inculpatei, a menținut starea de arest a acesteia, a dedus prevenția de

la 17 mai 2002, la zi, și a obligat-o la 1.600.000 lei cheltuieli judiciare

statului, din care onorariul avocatului în cuantum de 400.000 lei și onorariul

traducătorului în cuantum de 700.000 lei, se avansează din fondul Ministerului

Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpata Y.S.D., care prin apărătorul ei a reiterat motivele din apel,

în sensul reducerii pedepsei aplicate, pe care o consideră prea severă.

Recursul este nefondat.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa

este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în

scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același

cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții

generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Ori, în cauză, se constată că

instanțele, la dozarea pedepsei au avut în vedere pe lângă pericolul social al

faptei, împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și datele referitoare la

persoana inculpatei, care este medic și cunoștea consecințele, pe care oferirea

spre consum a cantității mari de cocaină le poate avea asupra persoanelor.

Așa fiind, în mod corect, instanța

de apel, a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a

pedepsei, încât, recursul bazat pe reiterarea aceleași critici, apare ca

nefondat și va fi respins ca atare.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 17

mai 2002, la zi.

Văzând și dispozițiile referitoare

la reglementarea cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea de

către stat a onorariilor pentru apărătorul din oficiu și interpretul de limbă

bulgară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata Y.S.D., împotriva deciziei penale nr. 714/ A din 4

decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, timpul arestării preventive de la 17 mai 2003 la 23 iunie 2004.

Obligă pe recurentă să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariul pentru interpretul de

limbă bulgară se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 iunie 2004.