ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 139/2004

SECȚIA

PENALĂ

Asupra

recursului de față:

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.827 din 9 septembrie 2003 Tribunalul București, secția I

penală, a condamnat pe inculpata Y.S.D. la 12 ani închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 și la 16 ani

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.3 alin.2  din aceeași lege.

În baza

art.33 lit.a și a art.34 lit.b C.pen., s-a dispus contopirea pedepselor și

executarea pedepsei cea mai grea, de 16 ani închisoare.

S-a

făcut aplicarea art.71 și a art.64 C.pen.

Totodată,

s-a făcut aplicarea art.117 C.pen. și s-a dispus expulzarea inculpatei, după

executarea pedepsei.

În baza

art.350 C.proc.pen. și a art.160 lit.d din același cod, s-a prelungit măsura

arestării preventive - a inculpatei cu 30 zile, respectiv până la 9 octombrie

2003, inclusiv.

Împotriva

sentinței, inculpata a declarat apel, cale de atac ce formează obiectul

dosarului nr.3060/2003 al Curții de Apel București, secția I penală.

La

primul termen de judecată, respectiv 8 octombrie 2003, instanța de apel, prin

încheiere, a constatat că în cauză temeiurile măsurii arestării preventive subzistă,

iar lăsarea în libertate a inculpatei constituie un pericol real pentru ordinea

publică, și, ca atare, a prelungit măsura arestării preventive – de la 10

octombrie 2003, la 8 noiembrie 2003.

În

termen legal, inculpata a declarat recurs împotriva încheierii menționate,

motivul invocat fiind cazul de casare prevăzut în art.385

9

pct.5 C.proc.pen.,

respectiv judecata a avut loc fără participarea sa, aceasta fiind obligatorie,

potrivit legii.

Recursul

declarat de inculpată nu este fondat.

Potrivit

art.136 alin.1 C.proc.pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare,

pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se

împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta

una din măsurile preventive, lit.”d” a acestui articol prevăzând arestarea

preventivă.

Art.148

alin.1 lit.h C.proc.pen.,  astfel cum a fost modificat prin Legea nr.281/2003,

prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite

condițiile prevăzute în art.143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru

care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa

închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că

lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Cu

referire la motivul de recurs invocat, se reține că instanța de apel, la 8

octombrie 2003, a constatat că aceasta, încarcerată fiind în Penitenciarul

Târgșor, a fost citată, locul de detenție comunicând imposibilitatea prezenței

ei în instanță, în cauză deci fiind aplicabile dispozițiile art.159 alin.4 C.proc.pen.,

respectiv în cazul în care inculpatul arestat a cărui deplasare nu este

posibilă, propunerea de prelungire a duratei arestării preventive va fi

examinată în lipsa inculpatului, dar numai în prezența apărătorului, acest

aspect fiind îndeplinit.

Ca

atare, încheierea pronunțată la 8 octombrie 2003 este legală.

Pentru

considerentele expuse, recursul declarat de inculpată nefiind fondat, în baza

dispozițiilor art.385

15

pct.1 lit.b C.proc.pen., va fi respins.

În baza

art.192 C.proc.pen., inculpata recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpata Y.S.D.  împotriva  încheierii  din

8 octombrie 2003  a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în

dosarul nr.3.060/2003.

Obligă

pe recurentă la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din

care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 13 ianuarie  2004.