ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7522/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 4 august 2003, reclamantul T.C. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii emise de aceasta. cu nr. 3809 din 17 martie 2003 și obligarea pârâtei, să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Prin sentința civilă nr. 1562 din 9 octombrie 2003, Curtea de Apel București a admis acțiunea, reținând că în perioada 1940 - 1944, reclamantul a făcut parte din cadrele active ale armatei, deplasându-se cu unitatea mobilă, la ordin, în mai multe localități, situație care nu se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legear.189/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul T.C., care a susținut în esență că statutul său de militar, nu are relevanță față de împrejurarea că împreună cu familia sa a fost obligat să-și părăsească domiciliul și să se refugieze pe teritoriul României. Recursul este fondat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente: În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoanele, cetățeni români, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, s-au refugiat din localitatea de domiciliu, din motive etnice. Din probele administrate în cauză, rezultă neîndoielnic ca din iunie 1940, familia reclamantului a fost evacuată din localitatea de domiciliu, din Cernăuți.

Împrejurarea că în perioada 1940 - 1944, reclamantul a fost cadru activ în armata română, și în această calitate, din ordinul superiorilor săi s-a deplasat în mai multe localități, este lipsit de relevanță sub aspectul recunoașterii calității sale de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000, aceasta, întrucât deplasările efectuate în condițiile executării serviciului militar, nu presupun renunțarea la domiciliul, pe care reclamantul l-a păstrat permanent alături de familia sa și pe care a fost nevoit să-l părăsească datorită persecuțiilor etnice. În atare situație, recunoașterea beneficiarului drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, urmează a fi făcută pentru tot intervalul solicitat, respectiv 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de T.C. împotriva sentinței civile nr. 1562 din 9 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, admite acțiunea. Anulează hotărârea nr. 3809 din 17 martie 2003 a Casei de Pensii a municipiului București și obligă pârâta, să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pe perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 septembrie 2002. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2004.