ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7522/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 4 august

2003, reclamantul T.C. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului

București, solicitând anularea hotărârii emise de aceasta. cu nr. 3809 din 17

martie 2003 și obligarea pârâtei, să-i recunoască calitatea de beneficiar al

Legii nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 1562 din 9

octombrie 2003, Curtea de Apel București a admis acțiunea, reținând că în

perioada 1940 - 1944, reclamantul a făcut parte din cadrele active ale armatei,

deplasându-se cu unitatea mobilă, la ordin, în mai multe localități, situație care

nu se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legear.189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul T.C., care a susținut în esență că statutul său de

militar, nu are relevanță față de împrejurarea că împreună cu familia sa a fost

obligat să-și părăsească domiciliul și să se refugieze pe teritoriul României.

Recursul este fondat și urmează a fi

admis, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art.

1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act

normativ, persoanele, cetățeni români, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6

martie 1945, s-au refugiat din localitatea de domiciliu, din motive etnice.

Din probele administrate în cauză, rezultă

neîndoielnic ca din iunie 1940, familia reclamantului a fost evacuată din

localitatea de domiciliu, din Cernăuți.

Împrejurarea că în perioada 1940 - 1944,

reclamantul a fost cadru activ în armata română, și în această calitate, din

ordinul superiorilor săi s-a deplasat în mai multe localități, este lipsit de relevanță

sub aspectul recunoașterii calității sale de beneficiar al dispozițiilor Legii nr.

189/2000, aceasta, întrucât deplasările efectuate în condițiile executării

serviciului militar, nu presupun renunțarea la domiciliul, pe care reclamantul

l-a păstrat permanent alături de familia sa și pe care a fost nevoit să-l părăsească

datorită persecuțiilor etnice.

În atare situație, recunoașterea

beneficiarului drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, urmează a fi făcută

pentru tot intervalul solicitat, respectiv 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de T.C.

împotriva sentinței civile nr. 1562 din 9 octombrie 2003 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

admite acțiunea.

Anulează hotărârea nr. 3809 din 17

martie 2003 a Casei de Pensii a municipiului București și obligă pârâta, să recunoască

reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pe perioada 6 septembrie

1940 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 septembrie 2002.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 octombrie 2004.