ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8522/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1631 din 1 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei T.A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București.

A anulat hotărârea nr. 12.112/11709 din 30 aprilie 2004, emisă de pârâtă și a obligat pârâta, să stabilească reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada martie 1944 - 6 martie 1945 și să emită pentru reclamantă, o nouă hotărâre în acest sens, cu acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu 1 ianuarie 2004, în raport cu cererea nr. 17.509 din 4 decembrie 2003. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut în esență că reclamanta T.A., prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a făcut dovada situației sale de refugiată în luna martie 1944, din comuna Roșa-Cernăuți - U.R.S.S., în România, aceasta nerevenind ulterior în localitatea de domiciliu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, motivat în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând în esență că, instanța de fond a încălcat prevederile Legii nr. 189/2000, acordând drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din lege, deși în dosarul cauzei nu s-au depus dovezi concludente. Recursul este nefondat. Este necontestat că reclamanta s-a născut la data de 9 septembrie 1932, în comuna Roșa-Cernăuți U.R.S.S. Din probele administrate în cauză, rezultă că, reclamanta, minoră fiind, împreună cu familia sa a fost evacuată din comuna natală, în luna martie 1944, în România. În acest sens, martorii G.S. și O.D. confirmă situația de refugiat a reclamantei.

Se reține că cererea reclamantei a fost formulată în condițiile Legii nr. 29/1990, cu respectarea prevederilor art. 5 din lege, calitatea sa, de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, fiind corect stabilită. începând cu data de 1 ianuarie 2004. Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi. persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940. până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată și completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această ordonanță, persoana, cetățean român, care în perioada arătată a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1631 din 1 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2004.