ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8522/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1631 din 1

septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

a admis acțiunea reclamantei T.A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a

municipiului București. A anulat hotărârea nr. 12.112/11709 din 30 aprilie 2004,

emisă de pârâtă și a obligat pârâta, să stabilească reclamantei, calitatea de

beneficiară a Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada martie 1944 -

6 martie 1945 și să emită pentru reclamantă, o nouă hotărâre în acest sens, cu

acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu 1 ianuarie 2004, în raport cu

cererea nr. 17.509 din 4 decembrie 2003.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de Apel București a reținut în esență că reclamanta T.A., prin

înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a făcut dovada situației sale de

refugiată în luna martie 1944, din comuna Roșa-Cernăuți - U.R.S.S., în România,

aceasta nerevenind ulterior în localitatea de domiciliu.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, motivat în temeiul art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând în esență că, instanța de fond a

încălcat prevederile Legii nr. 189/2000, acordând drepturile prevăzute de art. 1

lit. c) din lege, deși în dosarul cauzei nu s-au depus dovezi concludente.

Recursul este nefondat.

Este necontestat că reclamanta s-a

născut la data de 9 septembrie 1932, în comuna Roșa-Cernăuți U.R.S.S. Din

probele administrate în cauză, rezultă că, reclamanta, minoră fiind, împreună

cu familia sa a fost evacuată din comuna natală, în luna martie 1944, în

România.

În acest sens, martorii G.S. și O.D.

confirmă situația de refugiat a reclamantei.

Se reține că cererea reclamantei a

fost formulată în condițiile Legii nr. 29/1990, cu respectarea prevederilor art.

5 din lege, calitatea sa, de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000,

fiind corect stabilită. începând cu data de 1 ianuarie 2004.

Potrivit prevederilor art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi. persoanelor persecutate

de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940.

până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată și completată

prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această

ordonanță, persoana, cetățean român, care în perioada arătată a avut de suferit

persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de

domiciliu.

Instanța de fond a reținut corect

situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile. Pe

cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și va fi respins

ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1631 din 1

septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 noiembrie 2004.